Adevarul.ro

Cea mai scumpă ambarcaţiune deţinută de un singur proprietar nu depăşeşte 400.000 de euro. Pasionaţii de iah­ting spun că ambarcaţiunile de milioane de euro sunt rare şi aparţin unor companii sau unor oameni de afaceri care abia dacă le folosesc o dată pe an.

Proprietarii de ambarcaţiuni s-au întâlnit weekendul trecut la  Eforie Nord, la cea de-a patra ediţie a Regatei Mării Negre, o competiţie în care s-au întrecut 20 de pasionaţi de iahting.

„Venim aici să ne simţim bine pentru că este o competiţie fără premii, ne premiem tot între noi“, spune Viorel Bălănescu, şeful comisiei de instruire, competiţii şi cooperare din cadrul Yacht Club Regal Român. Bărbatul în vârstă de 50 de ani, şi el proprietar de velier, a participat la regata din acest an, iar la ediţia din 2008 s-a numărat printre organizatori.

Snobi sau playboy?

Fiind o figură cunoscută a lumii bărcilor, Bălănescu ştie tot ce mişcă printre proprietarii de bărci. „Este o lume pestriţă, care reprezintă societatea românească. Unii îşi cumpără iaht din snobism, pentru imagine, alţii din imitaţie sau chiar pentru a impresiona femeile. Sunt însă şi mulţi pasionaţi, cei mai mulţi dintre ei nu-şi permit însă ambarcaţiuni puternice, scumpe“, explică reprezentantul  Yacht Club Regal Român.

Tot el spune că povestea iahturilor de lux din România este un mit. „Cei care au un million de euro să dea pe un iaht nu-l ţin în România. Ce apare la noi prin tabloide că mai ştiu eu cine şi-a luat iaht de milioane de euro nu este adevărat. De obicei este vorba despre o companie, sau despre mai mulţi proprietari”, explică Bălănescu.

Barcă în cooperativă

Bărcile de lux sunt ideale pentru o escapadă cu prietenii şi pentru a impresiona fetele 

Niciuna dintre ambarcaţiunile de la Ana Yacht Club, care a găzduit regata, nu depăşeşte valoarea de 400.000 de euro. „Este vorba despre sume foarte mari, sute de mii de euro pe care nu şi le permit românii. Dar cred că nu este o pasiune exclusivistă. Dacă mai multe familii ar pune mână de la mână câte 5.000 de euro ar putea cumpăra o ambarcaţiune bună, cu toate dotările. S-ar bucura pe rând de ea şi ar plăti împreună taxele“, crede Bălănescu.

Eugen Ciubotaru deţine un velier, dar nu-şi consideră ambarcaţiunea una de lux. „Are toate dotările, de la aer condiţionat, apă caldă, baie, bucătărie, living, terasă, dormitoare, dar nu costă mai mult de 200.000 de euro”, spune Ciubotaru. El consideră că cei care cheltuiesc milioane de euro pe un iaht de lux, dar nu au timp să iasă în larg, sau, când au, plătesc pe altcineva să facă toată treaba, pierd toată plăcerea.

„Pentru mine iahting înseamnă să-mi curăţ singur puntea, să o lustruiesc, să mă duc singur pe celălalt mal”, explică el. Ciubotaru este însă o excepţie de la regulă, pentru că proprietarii de iahturi se feresc în general să vorbească despre preţuri, dotări şi, mai ales, motivul pentru care au cumpărat ambarcaţiunea.

Taxe şi probleme cu alimentarea


Proprietarii de iahturi au de plătit o taxă de lux, care se ridică la 2 la sută pe an din valoarea ambarcaţiunii, şi au probleme cu staţiile de alimentare.

„Doar pentru ambarcaţiunile de la mare există o staţie de alimentare cu motorină. Eu, care circul pe Dunăre, sunt nevoit să car motorină de la benzinării, cu canistra, şi plătesc taxă de drum la fel ca şoferii“, spune Ciubotaru. În plus, plăteşte anual taxe pentru asigurare, întreţinere şi parcare ce se ridică până la 3.000 de euro.