Un palat pentru Poşta Română

Prima parte a Palatului Poştei a fost terminată în 1895, varianta extinsă fiind finalizată în 1911. Campania „Poveştile Oradei Mari” vă prezintă aspecte din trecutul clădirii care adăposteşte Poşta, de mai bine de 100 de ani.

Pentru orădenii care trec frecvent pragul Poştei mari, de pe strada Roman Ciorogariu numărul 12, clădirea s-ar putea să nu le spună nimic, din cauza grabei de a trimite o scrisoare recomandată  sau orice altceva, ori din cauza rutinei de zi cu zi. Pentru cine are însă timp să deschidă ochii, să urce la etaj sau să o admire din afară, construcţia vorbeşte despre o lume a altor secole, când era denumită cu măreţie, Palatul Poştei.

Şi-a păstrat funcţionalitatea

Datele istorice arată că anul construcţiei ar fi fost 1895, urmat de extinderi, în perioada 1909 – 1911. Se ştie că proiectantul de la 1909 a fost Nagy Virgil, executanţii fiind Guttman Jozsef (1895) şi Rieisinger Jozsef (1909-1911). Încă de la început, funcţionalitatea clădirii a fost aceea de sediu al poştei. Din cele prezentate de Peter I. Zoltan în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”,  „pe harta lui Halacsy din 1859, Palatul Poştelor era deja semnalat, pe terenul de pe strada Uri nr.12, într-o clădire în formă de L, pe colţul străzii Bariţiu (Borz)”.
Acesta arată că, în 1893, s-a decis construirea clădirii centrale, Ministerul Comerţului anunţând concursul pentru proiectare şi execuţie, în vara anului 1894. Concursul a fost câştigat de constructorul Guttman Jozsef, palatul fiind terminat, sub conducerea sa, în 1895.
Pe fondul dezvoltării rapide, în 1908 s-a decis extinderea construcţiei, cu o clădire pe două etaje, pe terenul de pe colţul străzii Bariţiu (Borz), ridicată în locul unei clădiri vechi, cu un singur etaj. Întreaga lucrare a fost predată trei ani mai târziu, în august 1911.

Atracţie istorică

Nu neapărat graţie valorii sale arhitecturale, Palatul Poştei a fost trecut pe lista naţio-nală a monumentelor istorice de interes local. „Datorită valorii sale şi a însemnătăţii pe care a avut-o în trecutul oraşului, clădirea este pe lista monumentelor istorice de categoria B”, spune Doina Lucaci, şeful Biroului de marketing cultural şi promovarea imaginii patrimoniului, din cadrul Primăriei Oradea. Reprezentativă pentru stilul  eclectic, clădirea cu un etaj, de pe strada Roman Ciorogariu este împărţită în paisprezece axe.
La parter, tencuiala este cu forme dreptunghiulare. Cel mai spectaculos element al faţadei este intrarea, cu motive colosseum, renascentiste. Pe ambele părţi, poarta este împodobită cu pilaştri cu capiteluri ionice, care susţin grinda. La etaj se pot observa pilaştri cu capiteluri dorice, care încadrează două ferestre, cu arcadă comună. Aripa de pe colţ, care a fost terminată în 1911, este mai puţin decorată, în raport cu clădirea principală.