EXCLUSIV Vasile Turcu: Dacă îmi dau 24 de milioane de euro, eu renunţ la contractul cu Muzeul de Istorie

Muzeul Naţional de Istorie a României, în special partea care găzduieşte tezaurul istoric, are nevoie de lucrări „cu caracter de maximă” urgenţă, pentru că este extrem de vulnerabil în cazul unui cutremur major. Constatarea a fost făcută de către Inspectoratul de Stat în Construcţii la 14 ianuarie 2008, dar este în vigoare şi astăzi.

Imagini inedite - Cum se degradează Muzeul Naţional de Istorie a României

În materialul apărut luni atrăgeam atenţia despre situaţia în care se află Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) ca urmare a opririi lucrărilor de reconsolidare şi reconstrucţie în decembrie 2006.

Clădirea care găzduieşte muzeul, vechiul Palat al Poştelor cu o istorie de mai bine de un secol, se află sub risc seismic destul de ridicat. În prezent, atât tezaurul istoric, cât şi faţada s-ar putea prăbuşi în cazul unui cutremur.

În 14 ianuarie 2008, în urma unei expertize la faţa locului, Inspectoratul de Stat în Construcţii atrăgea atenţia asupra faptului că „este necesar şi cu prioritate să se pornească şi să se realizeze lucrările de consolidare, în ritm susţinut şi pe aripile de pe Calea Victoriei şi Str. Stavropoleos, pentru a se reduce vulnerabilitatea structurală a acestor corpuri, în cazul unui cutremur major. Este necesar, cu caracter de maximă urgenţă, să se efectueze sprijinirile de siguranţă şi consolidarea bolţişoarelor puternic degradate de la subsol sub scara de acces de pe Calea Victoriei (zona Tezaurului n.r.)”.

În 15 aprilie 2010, Inspectoratul de Stat în Construcţii atrăgea din nou atenţia asupra acestui fapt, precizând că „în situaţia producerii unui seism, eventual a unui colaps, investitorul lucrărilor de consolidare de la Muzeul Naţional de Istorie a României este direct răspunzător de distrugerile totale sau parţiale ale construcţiei – Muzeul Naţional de Istorie a României, de distrugerile provocate de către această construcţie imobilelor invecinate, inclusiv de pierderile de vieţi omeneşti”.

Situaţia sesizată de către Inspectoratul de Stat în Construcţii este recunoscută de toţi – muzeu, Ministerul Culturii, foştii miniştrii ai Culturii (Adrian Iorgulescu şi Theodor Paleologu), constructor (S.C. Romconstruct Holding Grup S.A.) şi proiectant (S.C. Roinvest S.R.L.), însă nu au fost reluate lucrările nici până astăzi.

Contract direct între MNIR şi Romconstruct

„Problema” întârzierii lucrărilor o reprezintă o pretinsă datorie pe care MNIR ar avea-o către Romconstruct, dar şi nerezilierea contractului cu această firmă. Ministrul Culturii spune că nu poate să dea bani în condiţiile actualului contract dintre muzeu şi firma constructoare.

Ca urmare a câştigării licitaţiei de către  firma Romconstruct, patronată de omul de afaceri Vasile Turcu, fost acţionar al echipei Dinamo, în 21 august 2002 s-a încheiat Contractul de execuţie de lucrări cu numărul 146 pentru „consolidare, restaurare şi îmbunătăţirea funcţionalităţii clădirii Muzeului Naţional de Istorie a României”.

„Contractul are anumite particularităţi, deşi era încheiat pe trei ani, decontările şi lucrările se făceau numai în limita alocaţiei bugetare. Atâţia bani aloca ministerul, de atâţia se făceau lucrări”, a declarat pentru adevarul.ro Dorin Moisescu, avocatul care a reprezentat muzeul în procesul cu Romconstruct.

La rândul său, patronul Romconstruct, Vasile Turcu (Vezi pe forbes.ro la ce valoare a fost evaluat Vasile Turcu şi ce afaceri conduce), recunoaşte că “fiind de la buget nu s-a specificat clar anul de terminare a proiectului”.

Sistare “din lipsă de bani”

În funcţie de banii primiţi de la buget, la Muzeul Naţional de Istorie a României s-au efectuat lucrări până în 22 decembrie 2006. Decizia de sistare a fost luată de către MNIR,  după consultarea cu Ministerul Culturii, deoarece nu mai existau resurse financiare alocate lucrărilor, afirmă actualul director al Muzeului Naţional de Istorie a României, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.

Decizia de sistare a lucrărilor a fost luată însă în contextul semnării unui acord -cadru cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), în iunie 2006, pentru un împrumut de 78,2 milioane de euro pentru finanţarea reabilitării a 23 de monumente istorice din România, în care intra şi Muzeul Naţional de Istorie a României.

Contactat de adevarul.ro, Adrian Iorgulescu, fostul ministru al Culturii (august 2005 – decembrie 2008), afirmă că “nu” îşi aminteşte “foarte exact situaţia de acolo”, dar că “nu a fost problema blocării fondurilor, ci chestiuni de natură juridică”.

Bani europeni, dar nu pentru Muzeul de Istorie

În luna mai a anului 2007 au avut loc întâlniri, la Ministerul Culturii, cu reprezentanţii Muzeului, ai constructorului şi ai proiectantului pentru efectuarea documentaţiei necesare în vederea accesării banilor de la BDCE.

Banii nu au mai ajuns să fie accesaţi, ei fiind redirecţionaţi către terminarea lucrărilor la Biblioteca Naţională a României, proiect început înainte de 1989, dar şi pentru renovarea unei părţi a Muzeului Naţional de Artă a României sau a Palatului Culturii din Iaşi.

„Timp de trei luni, din martie până în vară (2007 n.r.), am muncit la documentaţia pentru noul proiect de finanţare. Ministerul Culturii şi-a creat documentaţia necesară pentru a obţine bani pe munca noastră, după care ne-au invitat la reziliere. În momentul în care acordul-cadru spunea că tu ai ce să faci cu acest contract, de ce vrei să să organizezi o nouă licitaţie? Ca să dai lucrările cui trebuie?”, a declarat, pentru adevarul.ro, ing. ec. Florentina Preduţ, administratorul firmei Romconstruct.

Şi avocatul muzeului, Dorin Moisescu,arata că instituţia a participat la discuţii,care nu au dus la o finalitate din cauza unor dispute juridice .S-a cerut  “o notă de legalitate” pe care muzeul trebuia să o dea pentru toate lucrările efectuate până atunci.

“Noi nu puteam da notă de legalitate pentru tot pentru că nu puteam şti dacă vreun diriginte de şantier a scris ceva greşit”, afirmă el.

Actele adiţionale buclucaşe

În toamna anului 2007, o verificare a corpului de control al primului ministru a constatat existenţa a 14 contracte adiţionale, a căror valoare însumată reprezenta mai mult de jumătate din valoarea iniţială a proiectului. Conform raportului nr. 794 din 25 octombrie 2007 întocmit de corpul de control al primului ministru, încheierea unui număr atât de mare de acte adiţionale ar fi constituit o încălcare a prevederilor legii achiziţiilor publice, afirmă actualul director al muzeului, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu. Există şi un alt punct de vedere faţă de problema actelor adiţionale, diametral opus celor susţinute de corpul de control al primului ministru, care a fost prezentat Ministerului Culturii într-un memoriu de către fosta conducere a MNIR.

“Din cele 14 acte adiţionale ale contractului numai două sunt valabile, la restul se făceau acte adiţionale pentru fiecare sumă pe care o găsea pentru a continua lucrările. Pentru fiecare sumă pe care o mai identificau mai făceau un alt adiţional. Celelalte două acte sunt de valoare şi au toate avizele de la Ministerul Culturii”, afirmă Florentina Preduţ, administratora firmei care s-a ocupat de lucrări.

Situaţia actelor adiţionale este recunoscută şi de către contabilul şef al muzeului ec. Cristina Moisescu, care afirmă că “era necesară încheierea a câte unui act adiţional pentru fiecare comandă de lucrări avizată de Ministerul Culturii si subventia alocata prin fila de buget, punctul de vedere al MNIR cu privire la aceste acte aditionale a fost inaintat Ministerului Culturii insotind raportul corpului de Control".

“Partea proastă a fost că din cauza problemelor de natură juridică şi financiară, muzeul a fost scos până la urmă de pe lista BDCE, deşi eu îl pusesem iniţial”, afirmă fostul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu (foto).

Datoria, "cuiul" nerezilierii contractului

Spre sfârşitul anului 2007, MNIR, la solicitarea Minsiterului Culturii, a solicitat rezilierea contractului cu Romconstruct. S-a ajuns la mai multe procese pentru o serie de lucrări executate, însă nu şi la reziliere.

Până în prezent, conducerea Muzeului Naţional de Istorie a României încearcă, pe cale amiabilă, să rezilieze contractul cu Romconstruct. În acest sens au avut loc chiar două runde de negocieri în luna martie 2011. Rezilierea contractului este singura soluţie care ar permite ca apoi “să se facă demersurile necesare pentru atragerea de bani europeni şi organizarea unei noi licitaţii pentru continuarea lucrărilor” la clădirea fostului Palat al Poştelor, după cum a declarat pentru adevărul.ro directorul MNIR, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu.

Un impediment îl reprezintă însă o datorie de 850.000 de lei pe care muzeul ar avea-o faţă de compania Romconstruct pentru nişte lucrări efectuate după sistarea contractului de reconstrucţie şi reconsolidare, în 22 decembrie 2006.

“Ştim de la diriginţii de şantier că aceste lucrări s-au făcut, însă acestea nu au fost făcute conform procedurii din contract. Nu există niciun document, nicio comandă din partea noastră, nici aprobarea ministerului care nu a dat bugetul şi pentru aceste lucrări”, afirmă directorul MNIR, dr. Ernest Oberländer Târnoveanu.

La rândul său, avocatul Dorin Moisescu, soţul contabilei şef de la MNIR şi care a reprezentat instituţia în litigiul cu Romconstruct, afirmă că au fost emise facturi pentru această sumă, despre care a fost instiintat si ministerul. “Facturile nu puteau fi inregistrate pe de o parte pentru faptul ca ele nu au avut la baza procedura legala si pe de alta parte nici o acoperire bugetara, ceea ce incalca si legea si dispozitiile contractual.Acestea au fost constatate prin mai multe hotarari judecatoresti , nici in prezent datoria nu este certă, lichidă şi exigibilă’. Când puteau ei să ceară bani? Dupa indeplinirea procedurilor legale asa cum s-a procedat pentru toate sumele alocate de la buget si in momentul în care Ministerul trimitea bani prin fila de buget”, afirmă avocatul Moisescu.

La rândul său, administratorul firmei Romconstruct, ing. ec. Florentina Preduţ afirmă că “MNIR a făcut o solicitare pentru emiterea facturii pentru lucrările restante”. Ea mai spune că Romconstruct a “plătit TVA şi toate cheltuielile aferente” acestei facturi.

În curtea ANAF

În 2010, S.C. Romconstruct Holding Grup S.A. a cedat datoria MNIR către S.C. Romconstruct Impex S.R.L., o altă firmă ce aparţine omului de afaceri Vasile Turcu. Ulterior, Romconstruct Impex a cedat creanţa ANAF-ului, în baza unei datorii pe care firma o avea la stat. Astfel, ANAF-ul a instituit proprire în 17 noiembrie 2010 pe fondurile Muzeului Naţional de Istorie a României.

Cedarea datoriei a readus iar în instanţă firma lui Vasile Turcu şi muzeul, care a contestat cedarea datoriei către ANAF.

În 23 martie 2011, Judecătoria Sectorului 3 a respins cererea MNIR, însă la 11 aprilie 2011 ANAF a trimis o adresă conducerii Muzeului Naţional de Istorie a României prin care o înştiinţa despre ridicarea propririi.

“Am trimis nişte documente suplimentare, pe care le vom folosi şi în recursul la decizia instanţei din 23 martie”, afirmă avocatul Dorin Moisescu.

“Contractul nu este uşor de reziliat”

În ciuda deciziei ANAF, rămâne în continuare problema pretinsei datorii pe care muzeul o are faţă de firma care a  făcut lucrările de reconstrucţie. Directorul MNIR, Ernest Oberländer Târnoveanu, afirmă că va continua să încerce să rezilieze contractul pe cale amiabilă. “Nu este uşor de reziliat, sunt o serie de clauze de confidenţialitate. Încercăm pe cale amiabilă pentru că dacă s-ar ajunge la instanţă ar dura 3-4 ani. Dacă nu îl reziliem, nu există nicio speranţă pentru clădire, pentru patrimoniul naţional pe care-l administrează şi pentru instituţie.

Întrebat de adevarul.ro despre condiţiile rezilierii contractului, omul de afaceri Vasile Turcu afirmă că îi este destul de greu să renunţe la lucrarea de la MNIR pentru că o “simte ca pe un copil" de-ai lui. Are însă şi un preţ pentru reziliere. “Eu la ora actuală, dacă îmi dă 24 de milioane de euro, cât e valoarea contractului de la muzeu, mâine îl cedez. Eu impozitez cu statul, plătesc valoarea şi TVA-ul la stat, după care îi dau lucrarea şi de aici încolo eu nu mă mai bag. O să vină cineva în ţara asta care să aibă grijă şi de ţara asta”, a declarat pentru adevarul.ro Vasile Turcu.

La rândul său, administratora Romconstruct, ing. ec. Florentina Preduţ afirmă: “pot să organizeze o nouă licitaţie, nu ştie nimeni mai bine tema, pot să particip şi eu. Exclus să o câştige altcineva, tot eu o iau”.

Un contract cu o valoare necunoscută

Valoarea contractului şi a lucrărilor rămâne o necunoscută pentru că “au fost introduse clauze de confidenţialitate, care prevedea acordul scris al ambelor părţi”, afirmă directorul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Kelemen Hunor: “Până când acest contract nu este reziliat nu am cum să merg mai departe”

Contactat de adevarul.ro în legătură cu situaţia imobilului Muzeului Naţional de Istorie a României, care se află sub risc seismic ridicat şi care necesită “lucrări de maximă urgenţă”, potrivit Inspectoratului de Stat în Construcţii, ministrul Culturii afirmă că nu se poate acorda niciun fel finanţare în condiţiile existenţei actualului contract de lucrări cu Romconstruct.

“Ministerul nu se poate implica în reziliere pentru că este un contract semnat exclusiv între muzeu şi constructor. Bani nu s-au mai dat de la sistarea lucrărilor, din 2006, pentru că s-au constatat o serie de acte adiţionale care depăşeau cu mult suma stabilită prin buget şi, în plus, nu a existat un proiect pentru întregul muzeu, pentru întreaga clădire şi nimeni nu şi-a asumat răspunderea pentru aceste condiţii. Cei care erau la minister în 2007 – 2008, când se negocia cu BDCE, au vrut să introducă şi muzeul, dar banca nu a acceptat să finanţeze lucrările din 2002. Accepta doar dacă rămânea liber de orice sarcină acel proiect”, a declarat pentru adevarul.ro Kelemen Hunor.

Acesta afirmă că i-a cerut directorului muzeului,  dr. Ernest Oberländer Târnoveanu, să “găsescă ori prin discuţii amiabile, ori acte colaterale, bineînţeles cu respectarea legilor în vigoare, o soluţie de reziliere”.

“Până atunci nu putem finanţa. Au încercat (Romconstruct n.r.) în 2009 să facă lobby, nu s-a acceptat, au încercat în 2010, nici eu nu am acceptat.  Până când acest contract nu este reziliat nu am cum să merg mai departe pentru că nu vreau eu, pentru plăcerile unora, să dau cu subsemnatul la DNA”, mai spune ministrul Culturii.

Kelemen Hunor recunoaşte că problemele de la MNIR sunt “uriaşe”, iar referitor la raportul Inspectoratului de Stat în Construcţii, care atrage atenţia asupra situaţiei tragice de la muzeu, afirmă că şi lucrările efectuate după 2002 au creat o serie de probleme.

“Şi proiectul şi lucrarea făcută de către Romconstruct au o grămadă de probleme de cum s-au făcut, cum s-au realizat. Ştiu că faţada este în mare pericol, dar nimeni nu va intra la un contract cu multe probleme şi nu poţi să faci un altul peste. Eu am şi spus, dacă domnul Turcu este un patriot, acceptă rezilierea contractului. Aici nu mai este vorba despre firmă, despre persoană, este vorba despre primul mare muzeu, despre tezaur, despre toată istoria. În alte detalii nu am cum să intru, dar mare parte a problemelor datează de la începutul anilor 2002”, conchide ministrul Culturii.

El dă asigurări că reconsolidarea Muzeului Naţional de Istorie a României „va fi ţinută pe prima poziţie dacă se scapă de problemele juridice”.

Theodor Paleologu, ministrul Culturii (decembrie 2008 - decembrie 2009):

“Au fost telefoane, intervenţii din partea diverselor persoane pentru acest contract (de reabilitare a MNIR n.r.). Nu am vrut să mă ating de acest contract pentru că este o chestie de groază. Nu îşi poate da nimeni semnătura pe continuarea lui. Clădirea este mult mai fragilă decât în 2002. Nu a fost nevoie decât să trimit un expert în construcţii care mi-a spus situaţia. După mine, orice om politic care susţine poziţia Romconstructului este terminat politic. Acest lucru este bine să se ştie, să nu îşi facă iluzii unii”.