Revoluţionarii, paravan pentru afaceri cu maşini

În perioada 2001-2003, Iordan Rădulescu şi George Costin erau şefii revoluţionarilor. Aceasta este perioada în care unii posesori de certificate au provocat scandalul eludării taxelor vamale. Mai mulţi revoluţionari s-au trezit datori statului întrucât pe numele lor fuseseră aduse în ţară mai multe maşini de lux, fără ca ei să aibă habar, sau pentru că îşi vânduseră drepturile.

„Adevărul" continuă să tragă semnale de alarmă cu privire la şeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, George Costin. Am prezentat, în trei episoade, nereguli mari săvârşite de secretarul de stat, care a fabricat mii de revoluţionari, păgubind statul cu sume uriaşe. Trecutul său de lider al revoluţionarilor are multe pete. Pentru că a promovat mii de impostori, el este unul dintre principalii responsabili pentru lumina proastă în care se află acum tagma luptătorilor din decembrie 1989.

Revoluţionarii şi samsarii de maşini

George Costin nu este la prima aventură la şefia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR). Între 2001 şi 2003 a fost subsecretar de stat, adică al doilea om din organigramă, după secretarul Iordan Rădulescu, cel care şi-a pus semnătura pe multe documente suspecte. În realitate, după unele mărturii, Costin era şi atunci la butoane. Mai mulţi revoluţionari şi foşti angajaţi în SSPR spun că Iordan Rădulescu era doar de formă. „Pe vremea când SSPR-ul era condus de Iordan şi de Costin, Iordan era mai mult beat. Îl îmbătau dimineaţa şi Costin conducea tot. Mihaela Necula, secretara lui Iordan, era în relaţii apropiate cu Costin şi făceau ei ce voiau acolo", spune Dorel ­Haraga, fost arhivar la SSPR.

Unul dintre marile tunuri date în această perioadă, 2001-2003, a fost cel al traficului de maşini aduse fără taxe vamale, din Occident. Vă prezentăm, pe scurt, modul în care o lege dată pentru răniţii din Revoluţie (cei care au rămas cu handicap locomotor) a devenit o metodă de spoliere a statului român, artificiu de care au beneficiat laolaltă revoluţionarii şi samsarii de maşini.

Hotărârea de guvern care a schimbat totul

Legea 42/1990 (prima lege a recunoştinţei pentru revoluţionari) prevedea la articolul 10, litera n, că „răniţii în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care se încadrează în criteriile medicale în vigoare, beneficiază de acordarea gratuită a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale şi scutirea de taxe vamale în vederea achiziţionării din import a acestuia".

Printr-o hotărâre de guvern, legea a fost modificată astfel încât şi luptătorii cu merite deosebite să beneficieze de scutirea de taxe vamale pentru maşinile aduse din afara graniţelor. Modificarea este absurdă, iar legea îşi pierde astfel rostul iniţial, acela de a ajuta răniţii să se deplaseze cu nişte maşini speciale (hycomat) pentru invalizi, produse numai în Occident.

Prejudiciu: 20 de miliarde de lei vechi

Până în 2001, formalităţile pentru a beneficia de această lege se făceau prin Ministerul de Finanţe. În 2001 însă, după îndelungi demersuri, SSPR a obţinut girul de a fi singura autoritate care să emită adeverinţe către revoluţionari, pentru trecerea maşinilor prin vamă, fără taxe.

Din 2001 a început sarabanda maşinilor, unele de lux, aduse în ţară cu adeverinţe de revoluţionar. Frauda a ieşit la iveală la Vama Deva, pe unde, într-o jumătate de an, au fost băgate în ţară 159 de maşini, niciuna de tip ­hycomat. La Deva s-a format o reţea care se ocupa exclusiv cu importul de maşini pe numele revoluţionarilor. Maşinile erau imediat vândute pe teritoriul României, iar 49 dintre ele au intrat în vizorul Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate, fiindcă existau indicii că ar fi fost furate din Germania.

„Revoluţionarii" Mihuţă Nicuşor, din Hunedoara, şi Mereuţă Lucian, din Bucureşti, au trecut prin vamă câte două maşini fiecare, într-un interval de câteva luni. Ei au prezentat de fiecare dată adeverinţe emise de SSPR pentru a fi scutiţi de taxe, deşi legea menţionează că puteau face asta doar o dată la opt ani.

Vama Deva a bombardat SSPR-ul cu adrese pentru a cere explicaţii în aceste cazuri flagrante de corupţie. SSPR a răspuns că a instituit o comisie care urma să cerceteze abuzurile în aplicarea Legii 42/1990. Preşedintele comisiei a fost numit George Costin şi cazul a fost îngropat. Reprezentanţii Vămii Deva au estimat prejudiciul la 20 de miliarde de lei vechi.

În 2003, "Adevărul" scria că revoluţionarii se alegeau din această afacere, în care îşi vindeau un drept, cu sume cuprinse între 500 şi 1.000 de mărci germane. Ţapii ispăşitori au fost dintre cei de la baza piramidei. Revoluţionarii Lucian Mereuţă, Marin Cojocaru şi Lucian Roşioru au fost condamnaţi la câte trei ani şi şase luni de închisoare. Iordan Rădulescu, secretarul de stat al revoluţionarilor din acea perioadă, a primit neînceperea urmării penale. În această afacere dubioasă, George Costin nu a fost cercetat, întrucât toate actele fuseseră semnate de Iordan Rădulescu. 

" Pe vremea când SSPR-ul era condus de Iordan şi de Costin, Iordan era mai mult beat. Îl îmbătau dimineaţa şi Costin conducea tot."
Dorel Haraga
fost arhivar la SSPR

În viaţă - chiori şi şchiopi, în acte - posesori de limuzine

Cristian Popescu, unul dintre răniţii din Revoluţia de la Brăila, s-a trezit fără să vrea în mijlocul acestei afaceri cu maşini străine. El a renunţat demult la şofat, cam de când a rămas fără un ochi, la Revoluţie. Spune că pe baza certificatului său de rănit în Revoluţie, document coroborat cu o iscălitură pe care a dat-o fără să ştie prea bine de ce (în noianul de acte pe care le-au semnat revoluţionarii în aceşti 20 de ani), au fost introduse în ţară o maşină de teren şi un cap-tractor!

Iordan Rădulescu şi-a pus semnătura pe documente în afacerea cu maşini scutite de taxe vamale   Foto: Agerpres

„M-am trezit, prin 2001, cu înştiinţări de la Direcţia Regională Vamală Galaţi, cum că datorez statului român câteva mii de dolari. În acte figuram ca proprietar al unui cap-tractor Iveco şi al unei maşini Land Rover. Nu mai ştiu exact data, dar oricum era în 2001. Deci rezulta că am băgat eu în ţară un Iveco, cap-tractor, şi un Land Rover. Un alt rănit din Brăila, Dan Dumitru, care merge şchiop, în baston, chipurile, băgase în ţară o limuzină. Dar noi nu ştiam nimic", afirmă Popescu.

Fără să fi avut vreo implicare în această afacere, revoluţionarii de rând ­s-au trezit cu potera la uşă. „Au venit să ne caute şi nişte poliţişti de pe la Deva. Gălăţenii voiau să ne execute silit, că n-am plătit taxele pentru maşini în timpul stabilit. Ne-am zbătut şi s-au convins că e haiducie. Şi s-au găsit apoi adeverinţele de băgare în ţară semnate de Iordan Rădulescu. Am văzut mai târziu că notăriţa care a făcut procura în fals avea cabinetul chiar pe strada Ghiocei, numărul 20, din Bucureşti, unde e sediul Asociaţiei «Metrou», condusă de George Costin. Făcea procură în fals pe numele meu şi la un moment dat găseau motiv să-mi ceară o copie de buletin, brevet şi mai ştiu eu ce... Puneai botul. Pe baza acestor copii se făcea procură cum că eu împuterniceam pe cineva să bage o maşină în ţară. Maşina trecea vama şi imediat ce ajungea pe teritoriul românesc era vândută mai departe", mai spune Cristian Popescu.

„Maşinile erau de furăciune"

Dorel Haraga, fost arhivar al SSPR imediat după mandatul echipei Iordan Rădulescu - George Costin, confirmă cele spuse de revoluţionarul Cristian Popescu:  „Conform Legii 42, revoluţionarii răniţi cu grad de handicap aveau dreptul la o maşină cu scutire de vamă sau o maşină din producţie internă dată prin intermediul ­SSPR-ului.

SSPR-ul chiar a dat vreo 70 de maşini gratuit către revoluţionari. Adeverinţele pentru maşini s-au eliberat pe fondul unor cereri de adeverinţe pentru drepturile pe care le aveau. Este posibil ca unii să fi falsificat aceste adeverinţe. Cum s-a descoperit tărăşenia: fiul lui Nicolae Văcăroiu a vrut să-şi ia o maşină şi a fost adusă pe numele unui revoluţionar. Maşina a fost adusă la comandă din Germania, dar maşina era de furăciune, fiindcă se organizaseră nişte reţele de furt de maşini de lux şi le băgau în ţară pe numele revoluţionarilor. Şi apoi le vindeau. Revoluţionarii nici nu ştiau, dar îi convingeau să le facă procuri. În registrul de adeverinţe sunt nereguli grave. S-au găsit zeci de adeverinţe cu acelaşi număr de înregistrare".

Scandalul certificatelor emise în duplicat

Tot din perioada în care George Costin era subsecretar de stat datează un alt scandal în care conducerea SSPR a fost  acuzată de nereguli grave. În anul 2008, conducerea secretariatului de stat al revoluţionarilor a fost preluată de liberalul Puiu Fesan, care a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la „faptele de corupţie comise în perioada 1999-2002 de către fost conducere a SSPR, care prin abuz a emis certificate de revoluţionari în duplicat". În respectiva adresă se menţionează că George Costin şi Iordan Rădulescu, aflaţi la conducerea SSPR în perioada 1999-2002, au speculat o portiţă din lege, care prevedea că SSPR poate elibera duplicate revoluţionarilor care îşi declară pierdut certificatul, şi au emis astfel de documente şi unor persoane care nu avuseseră niciodată patalama de „luptător" în Revoluţie.

Două acte, aceeaşi serie şi acelaşi număr de înregistrare

Pentru ca documentele acestora să intre în vigoare şi să poată primi drepturi a fost găsit un alt artificiu. În august 2000 şi în aprilie 2002 s-au publicat noi liste în Monitorul Oficial, cuprinzând erate la listele apărute în Monitorul Oficial din martie 2000, care fusese  emis după un decret semnat de preşedintele de atunci, Emil Constantinescu. Teoretic, eratele ar fi trebuit să îndrepte nişte greşeli făcute în monitorul din martie 2000, însă numărul lor a fost uluitor de mare (aproximativ 3.500).

Explicaţia este că prin artificiul acestor erate au fost introduşi în Monitorul Oficial mulţi revoluţionari care nu avuseseră niciodată certificat, dar primiseră duplicate, ei fiind astfel oficializaţi şi puşi în drepturi. „Cu scopul de a obţine pentru alţii foloase materiale injuste, s-au întocmit liste oficiale mincinoase care au fost înaintate Preşedintelui României pentru a le promulga în Monitorul Oficial", se arată în adresa trimisă către DNA.

„Astea sunt poveşti"

Interesant este că din cele aproximativ 3.000 de erate, cele mai multe, circa 800, au aparţinut chiar Asociaţiei Decembrie 1989 - Metrou, condusă de George Costin. Ancheta întreprinsă de DNA după această sesizare nu a avut nicio finalitate, iar George Costin a ajuns fără probleme în fruntea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pe care îl conduce şi în prezent. El tratează cu maximă relaxare problema acestor duplicate.

„N-au fost foarte multe erate, astea sunt poveşti. Din Monitorul Oficial publicat în martie 2000 lipseau nişte numere. Şi au început să apară unii care aveau certificate, dar nu se regăseau în Monitor. Şi aşa a apărut acea erată. Dar erau şi greşeli de nume care s-au corectat. Am completat acele certificate care nu erau publicate", susţine George Costin.

"Au început să apară unii care aveau certificate, dar nu se regăseau în Monitor."
George Costin
secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor