Adevarul.ro

Expertul rus Vladimir Hrustaliov a evocat, în contextul crizei provocate de testele Phenianului, "istoria tentativei române de creare a bombei nucleare". Hrustaliov a amintit că Nicolae Ceauşescu avea ambiţii asemănătoare cu ale preşedinelui Coreii de Nord. Diferenţa dintre cele două cazuri a fost, însă, că România se afla mult mai aproape de statele NATO.

Potrivit expertului rus,  acest lucru a determinat serviciile secrete occidentale să urgenteze pregătirea şi realizarea loviturii de stat din România, în decembrie 1989.

Fiind un lider destul de independent, Nicolae Ceauşescu dorea să devină şi preşedinte al unei ţări care să facă parte din clubul ţărilor deţinătoare de arme nucleare. El îşi dorea ca România să devină o putere nucleară, scrie politologul rus, potrivit Agerpres.

Ceauşescu nu se ghida, însă, doar după prestigiul şi independenţa faţă de Moscova pe care voia să le obţină pentru România. El era interesat şi de securitatea în plan militar a ţării noastre. La orizont se contura varianta pierderii bătăliei de către lagărul socialist, iar puterea de la Bucureşti trebuia să se gândească din timp ce va face după aceea.

România a iniţiat un program de creare a bombei nucleare la sfârşitul anului 1976, la realizarea căruia a fost cooptată o echipă de oameni de ştiinţă care lucra la un centru ultrasecret - la Măgurele, spune autorul articolului, cu referire la informaţii făcute publice în 2006 de Mihai Bălănescu, fostul director al Institutului de Fizică Atomică (IFA).

Pe de altă parte, într-un raport al Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse din 1995 se afirmă următoarele: "Într-adevăr, în 1985, autorităţile române îşi trasaseră ca sarcină studierea posibilităţii fabricării armei atomice, specialiştii români din domeniul fizicii nucleare însuşindu-şi tehnologiile de obţinere a plutoniului din combustibil nuclear prelucrat".

România ar fi obţinut bomba nucleară până în anul 2000

Informaţii referitoare la faptul că, în cadrul programului său de energie nucleară, România ar fi dispus de un proiect concret destinat fabricării, până în anul 2000, a bombei circulau încă din 1980, afirmă Hrustaliov. Potrivit expertului rus, după executarea lui Nicolae Ceauşescu au ieşit la iveală mai multe lucruri "interesante" privind proiectul nuclear românesc.

În 1991, România a acceptat să ofere acces la obiectivele sale nucleare Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). Inspecţiile realizate de experţii AIEA, susţine expertul rus, au scos la iveală faptul că, începând din 1985, România a efectuat, în secret, experimente pentru obţinerea chimică a plutoniului militar.

Hrustaliov, specialist în energie nucleară la antena din Vladivostok a Universităţii de Stat din Moscova, pretinde că având în vedere ritmul în care se realiza programul nuclear al Bucureştilor, către 2000, România ar fi putut să-şi fabrice prima încărcătură de plutoniu.

Rezultatele remarcabile în activitatea de cercetare în domeniul atomic i-au permis lui Ceauşescu să declare, în mai 1989, că România este capabilă din punct de vedere tehnic să fabrice arma nucleară. La sfârşitul anului, însă, programul secret a fost suspendat în urma prăbuşirii regimului de la Bucureşti.

Expertul rus comentează că Nicolae Ceauşescu, care intrase la vremea respectivă în dizgraţia Occidentului, ar fi putut să se comporte aşa cum se comportă în prezent liderul nord-coreean Kim Jong-Il. "Numai că spre deosebire de Coreea de Nord, capitalele europene şi blocul NATO se află foarte aproape. Acesta a fost unul din motive care au determinat serviciile secrete occidentale să urgenteze pregătirea şi realizarea loviturii de stat din România, în decembrie 1989", scrie autorul rus.

El subliniază totodată că, în urma inspecţiilor, Consiliul guvernatorilor AIEA din 17 iunie 1992 ar fi avertizat România să-şi suspende pentru totdeauna programul militar nuclear. De asemenea, AIEA ar fi emis o serie de recomandări. Iată care erau cele mai importante dintre acestea:

    * suspendarea completă a cercetărilor nucleare în scopuri militare
    * distrugerea echipamentelor industriale destinate acestui scop
    * instalarea unor dispozitive de control ale AIEA, la IFA, şi la centrala Cernavodă
    * adoptarea unui cadru legislativ şi administrativ destinat controlului activităţii nucleare
    * crearea unui organism unic pentru controlul activităţii nucleare care să se subordoneze direct primului ministru
    * plasarea tuturor obiectivelor nucleare sub controlul AIEA
    * confirmarea oficială de către România a respectării cu stricteţe a acordurilor internaţionale în domeniul neproliferării

Toate aceste condiţii au fost îndeplinite de către Bucureşti, fapt confirmat de inspectorii AIEA din aprilie 1994, constată expertul rus.

El crede, însă, că "istoria ameninţării române cu proliferarea" nu se încheie totuşi aici. În România, scrie el, rămăsese circa 13,5 kg de uraniu îmbogăţit (80%), destinat reactoarelor de cercetare. Faptul că acest combustibil, cu o radioactivitate scăzută, nu se bucură de o protecţie sigură a provocat îngrijorarea americanilor, care s-au temut ca uraniul de provenienţă românească să nu ajungă în mâinile teroriştilor.

În 2003, în cadrul unei operaţiuni secrete, întreaga cantitate de uraniu îmbogăţit din România ar fi fost transportată în Federaţia Rusă, pentru prelucrare la o uzină din Novosibirsk. Aşa a eşuat proiectul nuclear militar al României, din care Coreea de Nord a tras învăţămintele de rigoare, concluzionează Vladimir Hrustaliov.