Adevarul.ro

În timp ce Europa sărbătoreşte cu fast schimbarea care a marcat istoria acum 20 de ani, revoluţia împotriva regimului lui Nicoale Ceauşescu în România este în mod sistematic marginalizată, scrie cotidianul german Die Welt.

Trecutul României atrage atenţia Germaniei, care titrează că presa română nu s-a ocupat prea mult de cazul lui Teodor Mărieş, liderul asociaţiei 21 decembrie, care a intrat în greva foamei pentru a cere dreptate pentru rudele victimelor revoluţiei şi punerea la dispoziţie a dosarelor militare despre căderea lui Ceauşescu, fiind preocupată mai mult de criza financiară şi alegerile din noiembrie.

Cea de-a douăzecea aniversare a schimbării de regim este serbată, comemorată sau cel puţin discutată în alte ţări, în timp ce în România este tăcere, scrie cotidianul german.

Prelucrarea istorică a revoluţiei din 1989 se află în impas, dat fiind faptul că documentele de epocă sunt reţinute de stat şi de armată, relevă Die Welt. Mulţi făptaşi sunt până în ziua de azi necunoscuţi şi neatinşi. România este pe locul trei printre statele cele mai reclamate la CEDO iar potrivit presei româneşti acest lucru se datorează plângerilor depuse de multe din rudele victimelor revoluţiei.

Citiţi şi:

• Ceauşescu, lăsat în aer de toată lumea

Potrivit lui Horia Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, în timpul revoluţiei au existat o mie de victime dar nici un făptaş, un lucru nebunesc în opinia sa. Succesorul lui Ceauşescu, Ion Iliescu, a muşamalizat evenimentele, arăta Patapievici, iar de atunci statul blochează prelucrarea lor. Germanii sunt totdeauna aşa de meticuloşi, la fel şi în prelucrarea trecutului lor, în ţara sa însă acest lucru lipseşte, se plângea el, declarând că a fi român înseamnă a te simţi în exil în propria societate.

Ce a fost în decembrie 1989? Un lucru este clar şi anume că românii înfometaţi şi îngheţaţi au încercat să se revolte în iarna aceea contra regimului. După confruntări în provincie, tulburările au atins la jumătatea lui decembrie şi capitala. Nicolae Ceauşescu a subestimat furia populară, încercând să liniştească masele, la 21 decembrie, de la balconul clădirii Comitetului central, fiind însă huiduit.

În ziua următoare, conducătorul şi soţia lui au fost puşi în elicopter, crezând că urmează să fie salvaţi de mulţimea de protestatari. Însă, era vorba despre un complot al generalilor, care au trecut de partea revoltaţilor, perechea dictatorială fiind lăsată undeva în Carpaţi, unde au fost preluaţi de soldaţi. Ultimul act s-a jucat într-o cazarmă din Târgovişte, unde cei doi au fost ţinuţi trei zile iar apoi condamnaţi la moarte în urma unui proces fulger. La 25 decembrie 1989, trei soldaţi l-au executat pe "Geniul Carpaţilor" şi pe soţia acestuia, fiecare trăgând 30 de cartuşe de foc automat.

Dar, ce s-a întâmplat după fuga lui Ceauşescu, atunci când la Bucureşti şi în alte mari oraşe, conform datelor oficiale, şi-au pierdut viaţa 1.033 de oameni. De ce au trebuit ei să moară deşi despotul era deja arestat? Cine a tras? Armata? Revoluţionarii? Cine a luptat contra cine? A fost o revoltă populară sau o lovitură de stat a cadrelor de partid? Sunt întrebări pe care istoricii trebuie să le clarifice, însă aceştia nu au acces la sursele de informaţie cele mai importante, scrie Die Welt.

La 20 de ani de la schimbarea de regim, dictatura se resimte încă tot aşa de clar ca şi în imaginea Bucureştiului, marcată de clădirea Palatului Parlamentului, construită de Nicolae Ceauşescu, conchide cotidianul german.