Reprezintă înţelegerea asupra creşterii plafonului de îndatorare al Statelor Unite un leac pentru criza economică mondială?

Planul de compromis dintre preşedintele Barak Obama şi liderii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor a trecut cu oarecare emoţii de Camera Reprezentanţilor (269 la 161). Este de aşteptat ca Senatul să adopte acest compromis, permiţând guvernului să se împrumute în continuare pe piaţa financiară şi evitând, astfel, intrarea în incapacitate de plată.

Compromisul prevede ridicarea plafonului datoriei publice cu maximum 2,4 trilioane de dolari (în cazul în care Comitetul bipartizan însărcinat cu reducerea deficitului reuşeşte să economisească cel puţin 1,5 trilioane de dolari). Nivelul minim la care plafonul poate fi ridicat este de 2,1 trilioane de dolari (dacă menţionatul comitet bipartizan nu reuşeşte să-şi atingă ţinta). În ambele cazuri, compromisul specifică reduceri de costuri „dolar pentru dolar" pentru creşterea plafonului.

Mecanismul de declanşare nu permite creşterea veniturilor guvernamentale, ci poate duce doar la tăieri de cheltuieli, prin impunerea de limite de cheltuieli şi sechestre pe fondurile deja existente, fără creşteri de taxe. La rândul său, acest sechestru este conceput să afecteze programe susţinute puternic de fiecare dintre cele două partide, motivând astfel comitetul pentru a-şi atinge ţintele.

Click aici şi spune dacă înţelegerea asupra creşterii plafonului de îndatorare al Statelor Unite reprezintă un leac pentru criza economică mondială.