Regionalizarea bate la uşă!

Din schimbările în politica internă pe următorul deceniu, sociologii dau fiind certe două: regionalizarea şi funcţionarea unui sistem politic pluripartidic. "Cred că România va fi

Din schimbările în politica internă pe următorul deceniu, sociologii dau fiind certe două: regionalizarea şi funcţionarea unui sistem politic pluripartidic.

"Cred că România va fi regionalizată în 10 ani", indică Cristian Pârvulescu, referindu-se la organizarea României în regiuni cu o mare autonomie administrativă, economică şi politică.

"Nu ştiu dacă va însemna şi conservarea judeţelor, conform modelului francez, probabil că o variantă intermediară a fi mai bună. Dar ar trebui regândită harta regională a României", precizează el, menţionând că procesul ar trebui să fie însoţit de o dezbatere publică, pentru ca să nu decurgă violent sau abuziv.

Una dintre cheile reformei politice româneşti, o dezbatere strategică, după cum o consideră sociologi, este chiar implementarea votului uninominal, care ar urma să asigure pe termen lung schimbarea culturii politice din România, o cultură a comunicării între politicieni şi comunităţi şi o altă cultură organizaţională a partidelor. Primenirea a 40 la sută din Parlamentul României, în 2004, nu a dus la schimbarea calităţii discursului politic, ci, din contră, politicienii tinerii au preluat cutumele înaintaşilor, de unde politologii spun că trebuie schimbat stilul de a face politică în România.

"Clasa politică românească nu este expresia societăţii româneşti. Avem două variante. Sau desfiinţăm partidele şi le construim din nou, ceea ce înseamnă o mică perioadă autoritară, lux pe care, personal, nu cred că putem să ni-l asumăm, sau sprijinim partidele politice să se reformeze. Partidele bolnave trebuie ajutate să se însănătoşească.

Dezbaterea reformei electorale este o dezbatere strategică", după Cristian Pârvulescu. Acesta crede că nu elitele, nu intelectualii vor avea un cuvânt de spus, ci cetăţenii şi mai ales politicienii care vor şti să pună în practică proiecte reale ale comunităţilor, care vor fi obligaţi să reacţioneze la nevoile societăţii.

După părerea sa, elitele care sunt în mod drastic separate de comunităţi nu vor avea un cuvânt de spus. Deocamdată, România nu cunoaşte democraţia ca pe un cadru de exprimare liberă şi de împlinire a persoanei. Pe de o parte, sistemul politic românesc este tributar dictaturilor succesive din perioada interbelică încoace, preferinţei pentru o democraţie de faţadă, în locul luptei pentru una reală, tentaţiei liderului autoritar.

Astăzi, ne aflăm într-un moment în care politicienii vor trebui să înceapă să construiască o altă cultură politică, pentru ca, în timp, să putem produce politicieni cu greutate.

Sceptic, Pârvulescu nu vede cum politicienii români ar putea reclădi în timp o şcoală proprie, ca să putem da un nou Maniu. "Izvorul acestor politicieni a secat", spune Pârvulescu.

România, într-o Europă cu două viteze

"În următorii 10 ani, UE are o enormă problemă: continuă sau nu lărgirea?", spune sociologul Alin Teodorescu. Teodorescu, la fel ca şi Cristian Pârvulescu, nu consideră cert viitorul val de extindere a Uniunii Europene.

Primul consideră că, în cazul continuării extinderii, nu este certă direcţia prioritară: "Dacă va merge spre Turcia, UE va intra adânc în probleme Orientului Mijlociu, de unde nimeni nu a ieşit întreg în ultimii 100 de ani. Dacă va merge spre Moldova - Ucraina - Rusia, atunci Uniunea Europeană va trebui să îşi asume un rol militar pe scena lumii, un rol pe care acum nu îl are.

Dacă îşi va asuma un rol militar, atunci Uniunea Europeană (cu Moldova, Ucraina şi Rusia în componenţă) va intra în directă competiţie cu uniunea pacifică SUA - Japonia".

Teodorescu vede România o cheie a lărgirii către Moldova - Ucraina - Rusia, şi pe politicienii români, în cazul în care vor fi activi, în stare să îi convingă pe francezi, germani şi englezi că direcţia optimă de lărgire este spre est mai degrabă decât spre spre sud-est. "Rezervele naturale sunt la fel de mari în ambele zone, numai că spaţiul Iaşi - Vladivostock este ceva mai familiar cu normele europene decât Orientul Mijlociu", consideră Teodorescu.

Cristian Pârvulescu, în schimb, nu vede o nouă lărgire a Uniunii în următorul deceniu. "Zece ani, Uniunea nu se va extinde. Poate Croaţia să mai adere în perioada aceasta. Procesul a încetat, pentru că, în momentul de faţă, Uniunea are o altă prioritate, adâncirea integrării, şi nu extinderea".

Contrar aşteptărilor lui Alin Teodorescu, încrezător în şansele României în politica la nivel înalt din UE, Pârvulescu estimează un rol modest pentru România în viitorii 10 ani, şi economic, şi politic, în cadrul Uniunii Europene: "Întrevăd deja tendinţe de regrupare a statelor în interiorul Uniunii Europene; anumite state îşi vor dezvolta politici de colaborare şi vor crea o Europă în două viteze. Aceasta este principala problemă a Tratatului de la Lisabona.

Şi noi vom fi în afara acestor procese, altfel, poate doar în măsura în care statele Europei Centrale vor găsi politici pe care să colaboreze. Acum, România nu are relaţii particulare bune cu niciun stat din Europa, are relaţii formale cu toate statele. Axa Bucureşti - Londra - Washington, enunţată cu doar doi ani înainte ca România să intre în UE, a făcut mari deservicii.

Tradiţionala relaţie cu Franţa este îngheţată, iar relaţia cu Germania - stat care contează în Europa - nu este nici pe departe foarte bună. Vom fi în afara acestor procese, pentru că suntem la marginea Europei, nu doar geografic, ci şi economic".

Daniel Dăianu precizează că există şi tendinţe economice globale care exercită, la rândul lor, presiuni asupra UE: preţuri la resurse energetice epuizabile în creştere, datorită ascensiunii formidabile a Chinei şi Indiei, scăderea ritmului de identificare a noi câmpuri gazeifere şi petrolifere, concurenţa intensă de pe piaţa muncii, schimbările climatice, creşterea preţurilor la alimente.

Acestora li se adaugă fenomenul îmbătrânirii populaţiei, în UE, care creează tensiuni în sistemul de asigurări sociale.

Fondurile europene la care România are acces nu reprezintă decât parte a ansamblurilor de factori care vor conta în modernizarea ţării în următorii 20 de ani. "Vom rămâne în partea a doua a clasamentului din Uniune. Timpul nu poate fi comprimat peste măsură. Dar şanse de progres, de reducere a decalajelor există, nu sunt nesemnificative", consideră Daniel Dăianu, fost ministru al finanţelor.

Intrarea în zona euro, pregătită cu grijă

Trecerea la moneda europeană, anunţată în 2014, trebuie pregătită prin diverse măsuri economice, explică Daniel Dăianu. Dacă adoptarea monedei unice nu ne va găsi cu o economie românească competitivă, intrarea în zona euro "ne va sufoca", spune Daniel Dăianu, în lipsa unor mecanisme de ajustare. Investiţiile masive în educaţie trebuie făcute anterior adoptării monedei unice, în 2007-2013, recomandă Dăianu.

România din 2017, precum Grecia de astăzi?

Cu cine ar putea semăna România după un deceniu de integrare în Uniunea Europeană, dacă am recurge la o comparaţie cu unele din noile state membre UE? Grecia, Spania sau Italia, au răspuns Cristian Pârvulescu şi Daniel Dăianu.

De Grecia (ţară membră a Uniunii Europene din 1981) ne apropie mai mult un eventual mod similar de raportare la structurile europene, dat de apartenenţa la Balcani şi la ortodoxie. Pîrvulescu, adept al unei construcţii româneşti în UE, bazate pe nevoi autohtone şi adversar al mimetismului, al împrumutării unor modele care nu ni s-ar putea potrivi, observă că tocmai datorită unei apetenţe comune faţă de proiectele populiste, România ar putea repeta unele din greşelile Greciei.

El exemplifică cu faptul că grecii au cheltuit fonduri europene pe proiecte neviabile (de pildă, construcţia unei şcoli pe o insulă fără populaţie şcolară, din Marea Egee). El spune că, din dorinţa de a cheltui repede bani pe proiectele UE, am arăta că "ne facem planul", dar nu am reuşi decât să satisfacem dorinţele unei clientele locale, fără să investim în necesităţi reale. Măcar să avem şansa Irlandei, atrage atenţia Cristian Pârvulescu, ţară admisă în 1973, care şi-a creat o nişă de excelenţă în UE, remarcându-se în IT.

Daniel Dăianu crede că România ar putea semăna Spaniei, peste 10 ani. Spania, unul din statele Vechii Europe, a devenit membră a Uniunii Europene în 1986 şi este renumită pentru investiţiile sale postaderare în infrastructură şi pentru importul masiv de forţă de muncă imigrată. Fostul ministru de finanţe consideră că ne-am putea asemăna şi Italiei. "Probabil vom semăna cu Italia într-un orizont de timp mai lung decât un deceniu", spune Dăianu.

Temeri vechi, temeri noi

Sociologii semnalează menţinerea unor vechi temeri ale românilor în deceniul următor, precum şi apariţia unora noi. "Până în 2002, pe agenda publică a românilor s-au aflat nivelul de trai, spaima de inflaţie, chiar - în anumite perioade - spaima de revolte sociale şi de un război în zonă. Din 2002, agenda publică e dominată de problema corupţiei.

Corupţia e văzută de români ca o ruşine naţională şi o frână în dezvoltarea economică", spune sociologul Alin Teodorescu. "Temeri sociale: şomaj, boală, pensie", estimează Cristian Pârvulescu, adăugând că instabilitatea politică ar putea duce la mărirea migraţiei în străinătate.

Cezar Mereuţă, directorul Centrului Român pentru Modelare Economică, observă că new-entry-urile în materie de temeri colective sunt teama de calamităţi datorate unor fenomene climaterice cunoscute (inundaţii) şi necunoscute, precum şi de maladii noi. El avertizează că administraţia publică ar trebui să fie pregătită pentru gestionarea unui cutremur de magnitudine mare, care s-ar putea produce în deceniul care face obiectul estimărilor noastre: 2007- 2017.

Referendum pentru împărţirea ţării

Dacă în timpul lui Carol al II-lea existau 10 ţinuturi şi 62 de judeţe româneşti, iar mai târziu Republica Socialistă era formată din 16 raioane, astăzi împărţirea administrativ-teritorială a ţării se face în 41 de judeţe şi 8 regiuni, acestea din urmă (vezi harta) delimitate de Legea 315 din 2004 privind dezvoltarea regională.

După 2013, regulile Uniunii Europene ne obligă să redesenăm regiuni mai mici şi mai numeroase, pentru a ne alinia unităţilor administrativ-teritoriale europene, spune Aurel Gabriel Simionescu, senator PSD, membru al Comisiei de administraţie.

Un milion de locuitori şi 10.000 de km pătraţi sunt indicatorii care constituie norma medie europeană a regiunilor. Toate cele 8 regiuni româneşti depăşesc norma medie, Regiunea de Sud-Est, cea mai mică, având 2 milioane de locuitori şi 20.000 de kilometri pătraţi.

Concluzii

Orizont 2017

Bornele drumului în UE

După cum precizează sociologul Alin Teodorescu, dacă astăzi ne aflăm la 33% din standardul de viaţă al UE, în 2017 am putea atinge nivelul de 50 la sută. În 2010, 2011 vor urma referendumuri pentru adoptarea Constituţiei Europene şi a Tratatului UE, iar în 2013 - 2014 vom adopta moneda unică, euro.

Politic

Reforma administraţiei locale: regionalizare
Menţinerea pluripartidismului în defavoarea bipolarismului
România se va menţine în partea a doua a clasamentului Uniunii Europene
Dilema Uniunii Europene: către o nouă extindere restrânsă sau deloc

Social

Salariul mediu brut - 3.300 de lei
Pensia - 1.500 de lei
Punctul de pensie - 45 la sută din salariul mediu brut
8 milioane de pensionari şi 5,7 milioane de salariaţi
Cele mai bune salarii vor exista în sistemul bancar şi în IT
Import de forţă de muncă străină

Economie

2.000 km de autostradă, construiţi până în 2017; modernizarea căilor ferate, definitivarea proiectului Nabucco şi construcţia oleoductului Constanţa - Trieste - 2015
Zone tip conurbaţie dezvoltate: Timişoara - Arad, Bucureşti - Ploieşti, Cluj, Iaşi
Privatizări cu investitori strategici

Domenii strategice

Agricultura: necesitatea definirii unei strategii pe termen lung pentru definirea proprietăţii şi a exploatării agricole; asigurarea securităţii alimentare

Educaţia: redefinirea sistemului de învăţământ, de la educaţia primară la sistemul universitar; domeniu nefinanţat de fondurile europene