Regele Mihai: Dictatura s-a sfârşit, comunismul a mai rămas

Într-un interviu acordat "New York Times", fostul suveran spune că mulţi dintre politicienii români au rădăcini în trecutul comunist Prestigiosul cotidian "New York Times" publică, în

Într-un interviu acordat "New York Times", fostul suveran spune că mulţi dintre politicienii români au rădăcini în trecutul comunist

Prestigiosul cotidian "New York Times" publică, în ediţia sa de sâmbătă, un interviu cu fostul suveran al României, Mihai I, în care acesta apreciază că România nu a scăpat încă de comunism. "Ştii, ei spun că acesta este sfârşitul comunismului. Ei, bine, nu e chiar aşa. Este sfârşitul dictaturii, dar unele lucruri rămân şi sunt foarte greu de schimbat", apreciază regele Mihai. Fostul suveran îi spune însă ziaristului de la "New York Times", Craig Smith, că persoanelor din emisfera sa le este greu să înţeleagă obiceiurile bizantine menţinute în această parte a lumii. Craig Smith a mai publicat, în ultimele luni, o serie de articole despre complicatul proces de condamnare, de către România, a comunismului. Ziarul Adevărul vă prezintă integral articolul publicat de cotidianul american despre fostul suveran al României.

Regele Mihai I al românilor stătea singur aici, la birou, uitându-se pe corespondenţă, când a sosit un vizitator. Stătea desigur acolo de ceva timp, fiindcă soarele asfinţise şi întunericul din cameră îl împresurase. Secretara sa personală, Oana Cărbunescu, a aprins o lumină şi el a tresărit, scrie "New York Times".

În vârstă de 85 de ani, Mihai este ultimul conducător de stat în viaţă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A luat masa cu Hitler, a dat mâna cu Churchill şi a trăit un scurt timp sub Stalin. Este un om liniştit, modest şi, inevitabil, probabil, un om dezamăgit. Dar, precum mulţi oameni liniştiţi, modeşti şi dezamăgiţi, el este un fin observator al lumii mai gălăgioase din jurul său. "Din nefericire, am avut patru ani cu naziştii şi trei cu sovieticii şi vă daţi seama ce înseamnă asta", a spus el surâzând.

Churchill a dat România în schimbul Greciei

Tatăl său, Carol al II-lea, cunoscut ca regele playboy pentru aventurile sale, a abandonat-o pe mama lui Mihai pentru o altă femeie, pe când acesta avea numai trei ani, lăsându-l moştenitor la tron. Când bunicul lui Mihai, regele Ferdinand I, a murit doi ani mai târziu, în 1927, acest băiat a devenit brusc cel mai tânăr monarh din Europa. Apoi, după mai puţin de trei ani, Carol al II-lea s-a întors să-şi recapete coroana. Mihai a devenit din nou rege în 1940, când dictatorul fascist Ion Antonescu l-a forţat pe tatăl său să abdice. Momentul de strălucire a lui Mihai a venit patru ani mai târziu, când l-a răsturnat pe Antonescu şi pe neaşteptate a întors spatele naziştilor îndreptându-se spre aliaţi. Mulţi istorici creditează actul său vitejesc cu o scurtare cu săptămâni a războiului, ceea ce a dus la salvarea a zeci de mii de vieţi. Dar după nişte luni, Churchill a dat România pentru Grecia în timpul unei reuniuni de negocieri, de la Moscova, şi soarta lui Mihai a fost pecetluită, potrivit memoriilor lui Churchill, cu aprobarea unui gros creion albastru al lui Stalin. Comuniştii l-au forţat pe Mihai să abdice după trei ani grei şi el şi-a împachetat bagajele, plecând cu trenul, cu patru automobile - maşinile sunt hobby-ul său dintotdeauna - şi organizându-şi viaţa în Elveţia.

Politicienii nu sunt interesaţi de morală

România a rămas fără monarh din 1947, dar Mihai are vagi speranţe că autoritatea sa va fi restaurată cum s-a întâmplat în cazul lui Juan Carlos I al Spaniei. El este încă respectat de majoritatea românilor. Dar politicienii şi oamenii de afaceri care conduc acum ţara au puţin interes în supravegherea morală pe care un rege ar putea-o furniza. "Mulţi dintre cei care au venit la guvernare sunt din trecut", spune el. "Ei şi-au schimbat culorile, dar au aceeaşi mentalitate". Îşi descoperă tâmpla. "După 40 de ani de trecere prin ceea ce a fost avem o deficienţă aici", spune el despre poporul român. "Ştiţi, ei spun că este sfârşitul comunismului în România. Nu este chiar aşa. Este sfârşitul dictaturii, dar unele lucruri rămân şi este foarte dificil să fie schimbate". El spune că, în timp ce actuala conducere a încercat să lichideze corupţia care a minat anii postcomunişti, eforturile sale au fost contracarate la niveluri inferioare de birocraţie. "Este foarte, foarte dificil din partea dumneavoastră de lume să înţelegeţi ce se petrece în acea parte de lume", a spus el, răsfrângându-şi buzele şi ridicând uşor din umeri, una din expresiile aproape stranii ale trăsăturilor altfel placide ale bătrânului rege în timp ce vorbeşte. "Obiceiurile bizantine sunt părăsite." El prevede dificultăţi în aducerea ţării sale, care a aderat la Uniunea Europeană în această lună, înapoi în contextul european.

Mihai şi mama sa au rezistat naziştilor

Mihai avea numai 18 ani când s-a trezit deodată conducător de stat într-o alianţă inconfortabilă cu Hitler. "Văzusem ce se întâmplase în Polonia şi Franţa", a spus el, ridicându-şi mâinile de pe birou într-un gest de respingere. "A fost atât de dificil să vedem mărimea nenorocirilor ce se petreceau". Mihai şi mama sa au rezistat programului fascist, intervenind în favoarea evreilor când aparatul nazist devenise inexorabil în această privinţă. El a spus că mai târziu a aflat că Adolf Eichmann s-a plâns în mod violent lui Antonescu despre mama sa, care a fost onorată postum, pentru eforturile sale de a salva evrei, de către Yad Vashem de la Muzeul Holocaustului din Ierusalim. În 1944, Germania s-a împotmolit pe frontul din Rusia, iar Mihai a văzut în aceasta şansa de a se îndrepta împotriva lui Antonescu. Când dictatorul s-a opus, Mihai l-a închis într-un seif în care Carol al II-lea îşi ţinea cândva colecţia de timbre. Mihai a format un nou guvern, a declarat o încetare a focului cu sovieticii şi a plecat spre munţi.

Dacă nu abdica, o mie de studenţi ar fi fost ucişi

Germanii au bombardat palatul câteva ore mai târziu, forţându-l să se mute în Palatul Elisabeta în ultimele zile ale sale ca rege. "Sovieticii au sosit zece zile mai târziu să ne elibereze - de ce nu ştiu fiindcă noi terminaserăm deja cu Antonescu şi germanii", a spus Mihai. "Şi apoi a început". Stalin l-a trimis pe Andrei I. Vîşinski, notoriul procuror al proceselor lui Stalin din anii 1930, să instaleze un guvern-marionetă în România care să-l forţeze în cele din urmă pe Mihai să abdice. "A fost şantaj", spune el. "Au spus: Dacă nu semnezi aceasta imediat, suntem obligaţi - de ce obligaţi, nu ştiu - să ucidem mai mult de 1.000 de studenţi pe care îi aveau în închisoare". În afara palatului, putea vedea soldaţi şi artilerie pregătiţi, a mai spus Mihai. Astfel a trebuit să renunţe la regat. A lucrat câţiva ani în Elveţia pentru compania de aviaţie Learjet şi mai târziu a fost asociat la o firmă de brokeraj de pe Wall Street. În acelaşi timp, a avut împreună cu soţia sa cinci fete. "Din fericire,
m-am căsătorit cu o femeie pe care o iubeam şi care m-a ajutat teribil", spune Mihai despre soţia sa, regina Ana.

Prăbuşirea comunismului în 1989 a adus o izbucnire de euforie pentru familia sa. Dar speranţa de restaurare neîmplinită a fost urmată de alţi ani de frustrare, când primul guvern postcomunist a încercat să blocheze reîntoarcerea regelui în ţară. În final, în 2001, Parlamentul României i-a garantat lui Mihai aceleaşi drepturi ca şi cele ale altor foşti conducători de stat şi i-a pus Palatul Elisabeta la dispoziţie atât cât trăieşte. În acelaşi an a primit înapoi Castelul Săvârşin din vestul României, pe care l-a cumpărat împreună cu mama sa în 1943. Încă îşi dispută restituirea domeniului regal din Sinaia cu trei castele, unde s-a născut. Mihai spune că nu se simte pe deplin acasă în România. "În parte da, dar când vă gândiţi ce s-a întâmplat", spune agitându-şi mâna pe lângă ureche. "Nu poţi şterge totul cu buretele", adaugă el. În consecinţă, îşi petrece numai câteva luni din an în ţară, preferând casa sa de adopţie, Elveţia. Încă este mult iubit în România, mai ales de copii şi de persoanele în vârstă. Este o mulţumire, spune el. Stalin, Gheorghiu-Dej, Pauker, Vîşinski. Unde sunt acum? Întreabă retoric de cei ce i-au făcut rău cândva. "Sunt destul de norocos să fiu încă aici".

Stalin, Gheorghiu-Dej, Pauker, Vîşinski. Unde sunt acum? Întreabă retoric de cei ce i-au făcut rău cândva. Sunt destul de norocos să fiu încă aici.

Mulţi dintre cei care au venit la guvernare sunt din trecut. Ei şi-au schimbat culorile, dar au aceeaşi mentalitate.