Rasmussen:„La revedere, societate de piaţă!”

Interviu acordat in exclusivitate pentru Adevărul de Nyrup Rasmussen, preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni.

Ca urmare a actualei crize financiare mondiale mulţi comentatori vorbesc  despre sfârşitul capitalismului sau despre o nouă eră capitalistă. Cum vedeţi dumneavoastră aceste evoluţii, ca lider de stânga?

În esenţă, totul a început în urmă cu 20-25 de ani, când ne-am dereglementat pieţele financiare în cadrul statelor naţionale, ca parte a comerţului liber. La vremea aceea, mulţi dintre noi, liderii social-democraţi, aveam un vis: ca în loc de reglementările naţionale să aibă reglementări internaţionale. Dar nu s-a întâmplat aşa. Eu aş spune că epoca reglementărilor minimale a luat sfârşit.

Aici este marea diferenţă între punctul de vedere social-democrat şi cel neoliberal sau conservator. Neoliberalii au cerut, timp de 25 de ani, să nu existe reglementări, pe motiv că piaţa se va descurca singură, la nivel internaţional. Dar ce am avut? Am avut foarte multe crize - şi ultima criză la care asistăm este cu adevărat „marea finală” pentru neoliberali. Este un fel de „La revedere, societate de piaţă” şi „Bun-venit economiei sociale de piaţă”.Este tipul de economie în care piaţa este servitorul oamenilor, nu stăpâna lor. Prin urmare, ceea ce vom face acum este să direcţionăm puterea economică spre economia reală: spre slujbe, spre investiţii, spre sectorul public. 

Nu s-a întâmplat asta până acum?

În ultimii 20 de ani, pieţele financiare au devenit o superputere, au dominat economia reală, au devenit mai importante decât slujbele şi decât companiile. Modul lor de a se comporta a fost dominat de lăcomie, s-au axat pe obţinerea profiturilor mari de pe Wall Street sau din City-ul londonez.

Or, pentru a obţine profituri mari, trebuie să iei credite mari. Şi atunci, dacă reuşeşti să dispari cu creditele altuia, laşi pe seama acestuia riscurile. Toate astea reprezintă o sarcină importantă pentru social-democraţi.Ei trebuie să pună lucrurile în ordine pe pieţele financiare şi în economia reală.

Dar liberalii sunt cei care au făcut aceste schimbări în economie. Conservatorii din America sunt cei care au decis să intervină cu bani publici în sectorul financiar. În Europa, gândirea lui Sarkozy joacă un rol important...

Da, dar laburistul Gordon Brown este cel care a formulat strategia de evitare a prăbuşirii băncilor! Vreau să vă reamintesc că secretarul Trezoreriei, Hank Paulsen,  şi guvernatorul  Rezervei Federale americane, Ben Bernanke, au propus iniţial folosirea a 900 de miliarde de dolari pentru a cumpăra creditele otrăvite de pe piaţă.

Dar nu exista un criteriu pentru a stabili care împrumuturi au fost bune şi care proaste. Iar când avem împrumuturi proaste trebuie să ne gândim ce preţ plătim pentru ele. Gordon Brown a declarat că nu vrea ca plătitorii de taxe şi impozite, contribuabilii, cetăţenii, să plătească pentru aceste împrumuturi proaste. În schimb, el a spus că statul va pompa capital în bănci şi va deveni pentru o scurtă perioadă coproprietar al acestora. El, liderul social-democraţilor britanici, a salvat sistemul bancar şi vedem că Ben Bernanke face acum acelaşi lucru în SUA.

Putem vorbi aici despre un răspuns european la criză?

Cred că este cel mai bun lucru pe care îl putem face în această criză.   Dar nu putem să ne mulţumim cu scăderea febrei pacientului, trebuie să-l şi vindecăm. De aceea ne trebuie reglementări pe termen lung. Ceea ce a făcut Gordon Brown este management de criză, acum trebuie să luăm măsuri durabile şi aici rolul social-democraţilor este iarăşi foarte important. Putem spune că liniile directoare de după criza financiară sunt trasate de social-democraţi, nu de liberali .

Criza a unit Europa

- Credeţi că această criză va da un impuls unităţii UE?

- Această criză este o fereastră deschisă colaborării, pentru că la început statele au luat măsuri pe cont propriu, iar apoi la summitul de urgenţă al UE şi-au coordonat poziţiile. Pentru prima oară am văzut cum o criză a adus ţările membre împreună şi cred că este un punct de plecare pentru o colaborare mai strânsă şi pentru o unificare economică a Europei.

„Venirea Nokia în România nu e un dumping social“

Ce părere aveţi despre guvernanţa economică în zona euro propusă de preşedintele Sarkozy?

Social-democraţii şi progresiştii s-au luptat în ultimii ani pentru guvernanţa economică în zona euro. Acum, preşedintele Nicolas Sarkozy a preluat tema.

Şi asta vă nemulţumeşte?

Nu, n-am nimic împotrivă! Şi sunt foarte nerăbdător să-l văd pe Sarkozy făcând asta. Ultima oară când am propus un anume tip de coordonare, a spus „nu”. Dar poate a devenit mai înţelept. Nu este interzis să devii mai înţelept. Dar nu trebuie să-i uităm pe ceilalţi: România şi alte noi state membre şi chiar pe cele din afara UE. Poţi să începi cu zona Euro, dar trebuie să fie un proces care să-i includă şi pe alţii. Guvernanţa economică înseamnă cooperare, colaborare şi investiţii, în acelaşi timp.

Cum vedeţi Europa post-criză?

Văd o Europă în care cooperarea economică este mult mai puternică, o Europă cu pieţe financiare reglementate, care să oprească speculaţiile cu credite şi lăcomia şi care să finanţeze investiţii pe termen lung. Văd o Europă în care investiţiile comune în sectoare precum sănătatea şi cercetarea vor fi esenţiale. Văd o Europă în care dumpingul social  pur şi simplu să nu fie acceptat. Nu competiţia în a oferi salarii mai mici ar trebui să primeze, ci creşterea calificării, a productivităţii.
 
Când Nokia vine în România din Germania este un exemplu de dumping social?

Nu, nu este. Dar când un muncitor român merge în Spania sau în Danemarca, el ar trebui să aibă acelaşi salariu ca danezii sau ca spaniolii. Asta înseamnă justiţie socială. Este vorba despre tratament egal pentru aceeaşi slujbă. În opinia mea, faptul că Nokia îşi construieşte o nouă firmă în România nu este dumping social, ci coerenţă socio-economică, pentru că, dacă încurajăm creşterea economică în România, în celelalte state precum Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, statele baltice, Polonia, acestea vor fi mai rapide în dezvoltarea lor economică şi socială, şi vor reuşi să ţină pasul dezvoltării. 

Relaţii bune cu Obama

Cum credeţi că va schimba această criză relaţiile Europei cu SUA, pe de o parte şi cu Rusia, de cealaltă?

Totul se va schimba. Eu am legături strânse cu Partidul Democrat din Statele Unite, cu echipa lui Barack Obama. Lucrez împreună cu Barney Franks, liderul comisiei financiare din Congres. Am discutat cu democraţii despre ideile noastre de reformare a pieţelor financiare. În principiu, ei au fost de acord cu abordarea noastră.

Dacă Barack Obama va fi ales preşedinte, va fi o schimbare importantă. Democraţii vor reforma sistemul financiar. Americanii obişnuiţi sunt foarte supăraţi pe Wall Street acum, ei vor reforme şi nu vor accepta ca banii contribuabililor să fie folosiţi pentru plata datoriilor bancherilor. Văd o nouă alianţă transatlantică, dar una cu mult mai echitabilă.

Şi în ce priveşte Rusia?

În ce priveşte Rusia, problema este mult mai complexă. Ea, pe de-o parte, luptă pentru a fi respectată ca mare putere, dar pe de altă parte are probleme în respectarea democraţiei.

Credeţi că acestea se exclud reciproc?

Nu e de ajuns să fii o ţară mare pentru ca să fii respectat ca stat, trebuie să respecţi democraţia. Democraţia şi ţările mari nu sunt o contradicţie. Marile puteri trebuie să respecte statele mici, altfel nu avem democraţie şi Rusia trebuie să înţeleagă asta.

 Dacă Moscova va înţelege că democraţia nu este un compromis, putem extinde cooperarea noastră.  Există posibilitatea unei bune cooperări cu Rusia pe termen lung.