Profesoara de franceză s-a sinucis de sărăcie

Profesoara de franceză s-a sinucis de sărăcie

Alexandra Ceauşu (51 de ani), din Piteşti, a lăsat un bilet de adio şi apoi s-a înecat. Ea ajunsese îngrijitoare  la o bază nautică, după ce lucrase timp de mai mulţi ani în învăţământ. Fosta profesoară avea un salariu de 500 de lei, iar soţul ei era şomer. Datoriile mari şi neputinţa de a-şi ajuta cei doi băieţi au făcut-o pe Alexandra să-şi ia viaţa.

Mai citeşte şi:

• A crescut numărul sinuciderilor din cauza crizei economice
• Galaţi: Profesori cu venituri modeste locuiesc în vechile cămine şcolare
• Reşiţa: PORTRET / Nadia Potoceanu luptă pentru drepturile femeilor
• Craiova: Dumitru Buşneag, profesorul care consideră matematica domeniul excelenţei
• Şcoala începe la timp, dar cu mari improvizaţii

Alexandra Ceauşu s-a sinucis marţi după-amiază aruncându-se în lacul Bazei Nautice de la Budeasa, unde lucra ca îngrijitoare. Femeia a suferit o cădere nervoasă pe fondul problemelor materiale cărora ea şi familia ei nu le mai făceau faţă. 

Alexandra a fost găsită înecată, în locul pe care-l menţionase în biletul de adio, scris înainte de a-şi lua viaţa. Decizia femeii de a încheia socotelile cu viaţa i-a şocat pe toţi cei care o cunoşteau. 

O viaţă plină de lipsuri

Alexandra Ceauşu a lucrat mai mulţi ani ca profesor suplinitor de limba franceză în localitatea Scorniceşti. Era căsătorită şi avea doi băieţi. Soarta a fost crudă cu ea încă de mică, pentru că Alexandra a trecut prin viaţă fără să-şi aibă aproape părinţii. Mama ei a murit când ea era foarte mică, iar tatăl ei, care a fost arestat de către comunişti şi a făcut închisoare politică, a părăsit-o şi el, mult prea devreme.

S-a luptat mult timp cu viaţa, atât ea, cât şi soţul ei, care a încercat să construiască un viitor mai bun pentru familie muncind în Israel. Nu a avut însă noroc nici acolo şi, acum opt ani, s-au mutat cu toţii în judeţul Argeş, în Bascov. 

Alexandra s-a angajat la Baza Nautică Budeasa în urmă cu aproape patru ani, ca îngrijitoare.  „ Am angajat-o acum patru ani, la rugămintea fratelui ei, tot un salariat de-al nostru. Era o femeie liniştită, care iubea adevărul. Mi-a povestit că a avut o viaţă zbuciumată. Mama ei a murit când ea era o copilă. Tatăl ei a fost contabil şi am înţeles că a fost arestat de comunişti. Ea a învăţat şi a ajuns profesoară la Scorniceşti. A rămas fără post şi a venit aici. Au găsit să locuiască într-o casă bătrânească.
Proprietarul nu le lua niciun ban. O duceau foarte greu din cauza neajunsurilor”, spune Mihai Boţilă.

El a mai povestit că Alexandra lua antidepresive şi că avea un împrumut la bancă. „În primăvară făcuse un împrumut la bancă, să-şi cumpere un aragaz şi un frigider. Probabil n-a putut plăti, că de puţin timp primise somaţie de la bancă. La supărarea asta s-a mai adăugat şi faptul că nu-şi putea ajuta băiatul cel mare. El nu a luat la Academia de Poliţie şi voia să se înscrie la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti. Numai că trebuia să plătească o taxă de 3.500 de lei pe an, bani pe care nu avea de unde să-i ia. Asta a terminat-o psihic mai rău”, a mai spus Mihai Boţilă.

„Ţinea la familie ca la ochii din cap“

Una dintre vecinele Alexandrei Ceauşu, profesoara Maria Olteanu, a descris-o pe sinucigaşă ca fiind o persoană deosebită şi sensibilă:

„Era cuminte, respectuoasă, gospodină. Ţinea la familie ca la ochii din cap. A locuit mult timp singură, pentru că soţul ei a lucrat în Israel, dar n-a câştigat bani deloc. Apoi au început problemele financiare. Păcat de ea. Nici măcar n-o înmormântează aici. Au dus-o acolo unde s-a născut ea, la Tufenii de Olt.”

Chetă pentru  înmormântare

Mihai Boţilă, directorul adjunct al bazei nautice, a fost impresionat de drama femeii. A hotărât să suporte personal cheltuielile necesare înhumării. A pus la dispoziţie familiei o maşină pentru a o transporta pe Alexandra în satul natal.

Şi colegii femeii au hotărât să ajute familia greu încercată. „Am pus cu toţii bani pentru a-i ajuta cu toate cheltuielile de înmormântare”, adaugă Boţilă.

A rămas fără post şi a venit aici. Au găsit să locuiască într-o casă bătrânească. O duceau foarte greu.

Mihai Boţilă
directorul adjunct al Bazei Nautice Budeasa

Sinucidere de tip altruist

„Cazul de faţă se înscrie în categoria gesturilor suicidale de tip altruist, care semnifică concepţia sacrificiului suprem în favoarea altora. De fapt, până la urmă gestul se dovedeşte unul egoist, pentru că sinucigaşul se gândeşte doar la el. În urmă rămâne familia care suferă”, a declarat psihologul criminalist Tudorel Butoi, referindu-se la sinuciderea Alexandrei Ceauşu.

Acesta a mai adăugat că cei care recurg la suicid ca rezolvare a problemelor au „un instinct de conservare fisurat de încercările vieţii”, iar factorii sociali sunt determinanţi în ducerea la capăt a gestului. „Atunci când vine seara şi nu ai ce pune pe masă familiei, gândul suicidal devine tot mai accentuat”, a mai spus psihologul.

Biletul de adio

Alexandra Ceauşu şi-a scris durerea, chiar înainte să-şi ia viaţa, pe primele două pagini ale cursului „Psihologia Sportului“. Scrisul dezordonat arată drama pe care o trăia femeia.

Redăm textul integral al „biletului de adio”.

„Numai aşa veţi fi ajutaţi. Iertare la toţi ai noştri. Toţi pe care i-am iubit să treacă repede peste mine. Altfel nu s-a putut. Am bătut numai la porţi care mi-au stat închise. Nu mai puteam să-i văd leşinaţi de foame. Ai mei sunt săraci… Vă iubesc, iertaţi-mă! Elena, Valeriu, Stoica să-i ajutaţi pe Alex şi Uţu că sunt copii excepţionali.Am făcut-o pentru ca ei trei să poată primi ajutor financiar, să înveţe şi să aibă parte de consiliere psihologică. Şi copiii şi tati, iubitul meu cel mai bun de 51 de ani care e bolnav. Ajutaţi-i acum cel puţin…

Am jucat mult teatru. Sunt conştientă că dacă ar fi ştiut iubiţii mei trei ce e în sufletul meu mureau cu mine de gât, sau mă duceau la spital, aşa cum m-au dus alaltăieri. Dar nu mai suportam sărăcia şi foamea lor. Iertare la toţi trei. M-am aruncat în dreptul turnului unde e televizorul. Să mă ardeţi. Vă iubesc. Iertare lui tati, băieţilor mei, sorei mele, fraţilor, nepoţilor şi cumnaţilor.Te iubesc tati, te iubesc Uţulică, te iubesc Alexandru.“