Povestea primului român care a plătit să zboare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Povestea primului român care a plătit să zboare
Povestea primului român care a plătit să zboare

În 1926, un bărbat provenind dintr-o familie de greci stabilită în Brăila intra în istorie ca primul pasager plătitor pe o cursă aeriană civilă din România.Destinul lui Nicolae Anninos începe într-un mic oraş din estul României, continuă deasupra tuturor şi ia sfârşit, tragic, într-un sediu de bancă.

În iunie 1926, un bărbat dintr-o familie de greci stabilită la Brăila trimitea de urgenţă o scrisoare către Ministerul de Război. Linia ferată Buzău – Fărei – Brăila fusese închisă de inundaţiile ce loviseră România, iar un transport de cereale îl aştepta în portul din Galaţi. În joc erau promisiuni, sume mari de bani, onoarea de afacerişti de încredere pe care familia o clădise în timp.

În scrisoarea cu pricina, domnul Nicolae Anninos solicita, contra unei sume de 1.800 de lei (de patru ori contravaloarea unui bilet de tren la clasa a I-a în acele vremuri), să-i fie pus la dispoziţie un avion.

În ziua de 15 iunie 1926, afaceristul se urca la bordul unui avion civil de transport, tip DH-9. Lângă dânsul se afla doar pilotul cu rang de plutonier major, Ion Negreanu. Aceasta este povestea zborului comandat de primul pasager plătitor din România. Şi a vieţii tumultoase, fracturată între glorie şi deznădejde, a celui care, cândva, privind de sus, avea să exclame, deopotrivă copilăros şi înspăimântat: „Ce legănare ca în poveşti!”.

Familie cu blazon

Nikos Anninos, devenit ulterior, Nicolae Anninos, s-a născut în 7 aprilie 1897 la Brăila.Provenea dintr-o familie înstărită de greci, stabilită de câţiva ani în România.

Clanul Anninos era unul de armatori, cele patru vapoare aflate în posesia neamului de greci tăind Europa încărcate cu petrol şi cereale. Un leu cu o sabie apărea pe blazonul familiei, iar fiecare bărbat născut sub numele de Anninos devenea automat conte, printr-o tradiţie ce data din timpul lui Napoleon, care, se spune, ar fi fost salvat de la moarte de bunicul lui Nikos.

Gherasim şi Oreea, părinţii lui Nicolae, se stabiliseră aşadar de ceva vreme în Brăila, locul unde, în acele vremuri, exista o puternică comunitate elenă. Familia Anninos trăia într-o vilă aflată în centrul istoric al oraşului, însă afacerile cu petrol şi cereale erau desfăşurate de-a lungul şi latul Europei.

Afaceri cu petrol şi cereale

image

Arhivă personală a familiei Anninos



Nicolae Anninos a terminat liceul la Atena, urmând apoi Facultatea de Înalte Studii Comerciale din Laussane. Avea să preia apoi o parte din afacerile familiei, alături de fratele său, Ilie.

Despre cel ce avea să privească România de la înăţime în 1915 se spune că nu era chiar un playboy, fiind cam mic de înăţime, însă avea mare succes la tinerele fermecate de stilul său de viaţă burghez şi de sumele de bani ce se învârteau în jurul afacerilor cu substrat maritim. Bătea des drumurile Europei, detaşat de tatăl său să continue tradiţia de comercianţi a familiei. Iar un astfel de drum avea să-l transforme şi în pasager pe prima cursă aeriană civilă din România.

Cu inima „ticăind de emoţie”

image

Arhivă personală a familiei Anninos


15 iunie  1926. Cu aprobarea de zbor primită de la autorităţile vremii, Nicolae Anninos se aşează, deopotrivă speriat şi emoţionat, lângă pilotul Negreanu. Câteva minute mai târziu, avea să privească România de la înălţime, în ceea ce a intrat în istorie ca fiind inaugurarea liniei aeriene de pasageri Bucureşti – Galaţi. Iată care au fost impresiile notate după încheierea zborului, redactate în spiritul epocii, cu un mic aer burghez. 

„Mă urc în cabina aeroplanului, după ce dl pilot Negreanu mi-a dat un dolman (haină groasă pentru zbor cu glugă), care avea în dreptul urechilor nişte clape mici, desfăcute ca să aud ce îmi spune. Îmi încleştez mâinile pe rezemătoarea scaunului şi, legat în chingi, aştept cu inima ticăind puternic de emoţie plecarea aeroplanului. Îmi fac o cruce în gând şi zic, tot în gând, ”Doamne ajută!”. Motorul pornit zbârnâie foarte tare şi helicea începe să se învârtească din ce în ce mai repede. Apoi, zgomotul creşte şi mai mult, totul mi se pare infernal.

Când aeroplanul începe să se mişte pe roţi, încleştez şi mai mult mâinile pe braţele scaunului şi închid ochii, aşteptând cu respiraţia tăiată ceea ce avea să se întâmple. Am impresia că toată maşinăria are să se desfacă în bucăţi. Deodată, zdruncinăturile încetează brusc, zgomotul pare să înceteze şi el, iar iuţeala cu care pământul fuge sub noi se micşorează de asemenea. Mi se pare apoi că aeroplanul se opreşte în aer şi am senzaţia clară că pluteşte, într-adevăr.


„Deodată, pământul se înclină...”

image

Arhivă personală a familiei Anninos



„Clipele în care aeroplanul se separă de pământ mi se par o dulceaţă infinită, de neînchipuit, o legănare ca în poveşti, o senzaţie de un contrast izbitor cu emoţia din primul moment. Acest fapt mă determină să prind curaj, mă uit cu atenţie în jur şi vântul şuieră cu putere pe deasupra aeroplanului. Uit de frică şi privesc în jur, în faţă, spre pământ. Pare un covor de petice regulate şi neregulate, care trec ca la paradă pe sub noi”, notează meticulos, în continuare, Nicolae Anninos.

„Încetineala de melc”, perspectiva dată de înălţime, „infinitul cerului” şi priveliştea care „îmbată” pasagerul îşi fac loc, de-a valma, în notiţele de după zbor. Descrierea meticuloasă, cu accente literare se termină cu momentul aterizării. „Deodată, pământul se înclină. Mă lipesc de scaun şi un fior rece mă străbate: ceva pare să se petreacă. În realitate, este o întoarcere a aeroplanului, care începe să coboare spre pământ. Se apropie de el şi se aude un fâlfâit uşor. Am impresia că aeroplanul stă pe loc şi pământul se apropie de noi...

Apropiindu-se mai mult, pământul începe să defileze cu iuţeală mare. Lucrurile se măresc vertiginos. Iată-ne aproape de pământ şi aeroplanul zburdă fericit că a ajuns acasă. Am ajuns... Stau câteva minute ameţit de călătoria aeriană şi domnul pilot mă invită să cobor din aeroplan. Parcă n-am siguranţă în picioare şi o ameţeală plăcută mă cuprinde. Îmi revin repede şi-i strâng mâna pilotului cu care am călătorit atât de plăcut”.

Final de poveste

image

Arhivă personală a familiei Anninos


În aceeaşi perioadă, Nicolae Anninos este numit preşedintele Băncii Eleno-Române. Fusese selectat pe criterii care astăzi nu par să mai prezinte nicio relevanţă, precum încredere şi onoarea familiei. La numai un an distanţă, în 17 septembrie 1927, cel care intrase deja în istorie prin zborul către Galaţi este găsit mort, împuşcat în sediul băncii pe care o conducea.

Investigaţiile de la acea vreme au scos la iveală faptul că semnase fără să-şi dea seama nişte hârtii, ce-i fuseseră puse în faţă, în ceea ce autorităţile au catalogat, mai târziu, sub numele generic de „fraudă”. Speriat şi nevrând să strice numele şi onoarea familiei, Nicolae Anninos a decis să-şi ia viaţa.

La câţiva ani distanţă, tatăl său a murit, se zice că de „inimă rea”, neputând să depăşească şocul cauzat de decesul fiului său. Fratele lui Nikos, Ilie, a rămas cu familia în casa mare din Brăila, până la venirea comuniştilor. I-au fost confiscate toate bunurile, inclusiv cele patru vapoare, şi obligat să trăiască într-o cămăruţă din ceea ce, odată, era palatul Anninos.

image

Arhivă personală a familiei Anninos



În anii 60, la insistenţele statului grec, reuşeşte să se întoarcă în ţara natală a părinţilor, fiind obligat însă să ia cu sine doar 60 de kilograme din ceea ce, odată, fusese marea avere a familiei. Oreea Anninos, mama celor doi fraţi, a murit după o luptă cruntă cu cancerul. Până la dispariţia sa tragică, Nicolae Anninos nu s-a căsătorit niciodată, nici nu avut vreun urmaş. Casa familiei este scoasă, în prezent, la vânzare.

image

Iuţeala cu care pământul fuge sub noi se micşorează. Mi se pare că aeroplanul se opreşte în aer şi am senzaţia clară că pluteşte, într-adevăr”.

image


Nicolae Anninos, descriind zborul din 1926

Familia Anninos provenea din Cefalonia, cea mai mare dintre insulele ioniene din vestul Greciei.  

Zborul în epoca aventurierilor şi afaceriştilor

image

Arhivă personală a familiei Anninos


La înălţime

Înainte ca Nicolae Anninos să-şi ia inima în dinţi şi să vâre mâna adânc în buzunare, alegând zborul ca soluţie finală pentru a-şi salva afacerile, doi aventurieri cu oareşce stare, aleseseră să vadă România de la înălţime. Gesturile lor, percepute în epocă fie ca mostre de curaj nebun, fie de-o totală inconştienţă, au rămas pomenite în istoria aviaţiei române ca primele călătorii aeriene ale unor civili.

În 10 septembrie 1910, Yvonne Cămărăşescu, fostă Blondel, fiica ambasadorului Franţei la Bucureşti, şi căsătorită cu prefectul Silistrei, participa la prezentarea pilotului francez Michel Mola, cel care făcuse un survol aerian deasupra Bucureştiului. Spre uimirea celor prezenţi, doamna Cămărăşescu a acceptat invitaţia francezului la o plimbare la înălţime în jurul Capitalei.

image

Arhivă personală a familiei Anninos



„A fost aşezată pe un fel de scândurică, în spatele pilotului şi legată cu nişte chingi de pilonii ce susţineau aripile”, povesteşte Valeriu Avram, doctor în istoria aviaţiei. Avionul a ajuns până la Ploieşti în aproximativ o oră, la viteza de 70 km/h şi o altitudine de 100 m. În urma plimbării, Yvonne a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind prima femeie ce parcursese o astfel de distanţă în zbor.

În octombrie 1911, un avion ce se îndrepta spre Roman, pentru o serie de manevre militare, a aterizat forţat pe un câmp din apropierea Capitalei, spre stupefacţia şi spaima ţăranilor aflaţi la muncă. Pilotul, îmbrăcat într-o haină din blană de urs, a întrebat oamenii de un meşter fierar, ce l-ar fi putut ajuta să îndrepte trenul de aterizare îndoit.

Nu mică-i fu surpriza ca, la sosirea fierarului, să apară şi un domn la costum care s-a recomandat scurt: Ionuţ Popescu, negustor de cereale. Acesta l-a rugat pe pilot ca, în drumul său spre Roman, să-l lase şi pe dânsul la Bacău, unde urma să fie încheiată o afacere importantă. Aterizarea a avut loc pe un câmp aflat la intrarea în oraşul de destinaţie. Ulterior, aventurierul Ionuţ Popescu avea să devină unul dintre cei mai importanţi membrii, din epocă, ai Partidului Ţărănist.

Avionul cu motor de maşină sport

image

Arhivă personală a familiei Anninos


Caracteristici

•    Putea transporta maximum două persoane
•    Avea lungimea de 9.27 m, înălţimea de 3.44 m şi anvergura aripilor de 19.92 m
•    Greutatea fără încărcătură era de 1014 kg, în timp ce greutatea maximă la decolare se ridica la numai 1723 kg
•    Motorul avea 230 CP, iar viteza maximă era de 182 km/h.
•    Durata maximă de zbor nu depăşea patru ore şi jumătate.
•    Fiind un avion de război, era prevăzut fie cu o mitralieră tip „Vickers”, fie cu până la 209 kg de bombe

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite