Portret de speculator: Ştefan Terziu

„Cumpăr acţiuni Fondul Proprietatea, litigii şi dosare ANRP, plata şi formalităţile le fac concomitent. Rog şi ofer seriozitate, exclus intermediari" - aşa sună anunţurile postate de cei care se ocupă cu tranzacţii cu acţiuni FP pe site-urile de specialitate. Poate cel mai tânăr, dar cu siguranţă unul dintre cei mai activi dintre ei este Ştefan Terziu (24 de ani), agent delegat al Carpatica Asset Management.

Cu toate că este cunoscut ca speculator în piaţă (cumpără ieftin, apoi vinde ceva mai scump), Terziu refuză acest statut şi precizează că el gândeşte şi acţionează „ca un investitor, nu ca un speculant". Cu toate că este deţinătorul unui pachet consistent de acţiuni FP (în piaţă se spune că ar avea cel puţin 100 de milioane, dar el precizează că „nu am nici măcar un procent"), Ştefan Terziu se declară împotriva distribuirii de dividende în 2010.

„N-ar trebui să se dea deloc, banii s-ar risipi astfel. Aceşti bani trebuie folosiţi ca investiţie sau pentru majorarea capitalului - oricum, trebuie păstraţi în Fond. Dacă o societate nu are bani puşi de-oparte, mai ales în vremuri ca astea, e posibil să i se devalorizeze acţiunile", spune Terziu, deşi firesc ar fi
să-şi dorească dividende de pe urma acţiunilor pe care le
deţine. Terziu a mai precizat că nu participă la adunările generale ale acţionarilor (ordinare sau extraordinare), pentru că „nu-mi place să văd cum se ceartă lumea pe ceva ce se dă de pomană".

Blocarea listării îi convine

Pe de altă parte, însă, el este convins că „trebuie blocată listarea Fondului", contrar opiniilor tuturor oficialilor care spun că listarea trebuie urgentată pentru a limita spaţiul de manevră al speculatorilor.

„Ar fi un mare dezavantaj dacă Fondul s-ar lista şi, astfel, valoarea acţiunilor ar creşte dincolo de cea nominală. Am auzit chiar că s-ar putea să ajungă la un euro... Păi, pe cel care nu şi le-a vândut îl îmbogăţeşti, îl despăgubeşti la valori mari, dar cu cei care şi le-au vândut la 10%-20% din valoarea reală ce faci? Eu am luat şi dosare, mi s-a întâmplat să vând şi în pierdere... ca orice investitor", mai spune Ştefan Terziu, încercând să arate că nu totdeauna astfel de tranzacţii îi aduc câştiguri.

Sentinţă istorică: bani - da, acţiuni - ba

În 4 mai 2010, instanţa Secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti lua o decizie fără precedent. Un avocat din Bucureşti, care se judeca de aproape opt ani pentru restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil din Arad, a câştigat prima parte a procesului deschis Fondului Proprietatea, primind dreptul la despăgubiri în valoare de 407.976 lei.

Este pentru prima oară când un cetăţean român câştigă, într-o instanţă din România, o cauză ce-l califică să primească despăgubiri reale de la statul român, nu prin cupoane inutile oferite de Fondul Proprietatea sau prin plasarea pe o listă de câteva zeci de mii de oameni. Secretul acestei reuşite, spune avocatul Iulian Lepa, ar avea o dublă cauză: „gândirea progresistă" a magistratului român care a luat decizia, dar şi respectarea, pentru prima dată, a indicaţiilor şi legislaţiei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO).

Lupta inutilă

Iată decizia Tribunalului: „Obligă pârâtul Statul Român să plătească reclamantului suma de 407.976 lei, reprezentând parte din titlul de despăgubiri aferent deciziei 2.824 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor". Cel vizat de această decizie era chiar un avocat din Bucureşti, Iulian Lepa. Era prima victorie, după aproape opt ani de prezenţe în instanţe pentru a-şi recupera despăgubirile rezultate din naţionalizarea de către comunişti a casei bunicilor săi şi de vânzarea imobilului către chiriaşi, de către statul român postdecembrist.

„Statul a fost interesat întotdeauna să primească bani. La partea de dat au existat întotodeauna scuze, circumstanţe, alte modalităţi, niciodată prin bani", explică Iulian Lepa.După decizia din 16 septembrie 2008, când Iulian Lepa a primit sentinţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sub forma unui titlu de despăgubire în valoare de 907.976,76 lei, avocatul a optat exclusiv pentru preluarea sumei respective sub forma cupoanelor emise de către Fondul Proprietatea. Potrivit legii 247/2005, aceste cupoane puteau fi convertite, cel puţin la nivel teoretic, în acţiuni la societăţi deţinute de către statul român. „În fapt, aceste cupoane nu erau recunoscute de nimeni. Erau complet inutile. Singura modalitate de recuperare era prin vânzarea lor la speculă, la mai puţin de jumătate din valoarea originară", declară Lepa.

O altă variantă de recuperare a sumei de bani prevăzute de titlul de despăgubire ar fi fost prin optarea pentru plata în numerar, efectuată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. O astfel de alternativă, deşi extrem de ademenitoare pe hârtie, este în fapt o veritabilă luptă în zadar. Pe site-ul Autorităţi se anunţă că numărul dosarelor depuse pentru despăgubiri a ajuns la numărul 18.042. Dintre acestea, până la momentul actual a fost plătită prima tranşă în 3.912 dintre cazuri, în timp ce plata integrală a fost făcută în doar 1.704 situaţii.

Prima „despăgubire efectivă"

Guvernul a decis suspendarea pe o perioadă de doi ani a tuturor despăgubirilor în numerar către foştii proprietari deposedaţi în mod abuziv în timpul regimului comunist. În aceste condiţii, decizia de „despăgubire efectivă" dictată de către instanţa Tribunalului Bucureşti a venit mai mult ca o necesitate decât ca o inovaţie. Şi totuşi, o premieră juridică. Este pentru prima dată când un fost proprietar este despăgubit prin bani, nu în cupoane, acţiuni sau promisiuni. Concret, prin decizia Tribunalului Bucureşti, cererea lui Iulian Lepa este definită ca fiind una întemeiată, „întrucât statul i-a încălcat reclamantului dreptul de recuperare efectivă a creanţei pe care o are, prin crearea unei stări de incertitudine cu privire la demersurile viitoare de listare la Bursă a Fondului Proprietatea".

Valoarea despăgubirilor oferite se ridică la 407.976 lei, instanţa reţinând că posibilitatea restituirii restului sumei solicitate, de 500.000 de lei, există, chiar şi la nivel pur teoretic, prin Autoritatea pentru Restituirea Posibilităţilor. Dar după trecerea crizei economice şi după despăgubirea zecilor de mii de oameni aflaţi înaintea sa pe lista oficială.