Târgu Mureş Portret - Kedei Zoltan: Pictez ca în dragoste, încep lent şi mă aprind
0
Deloc modest, conştient de valoarea sa, pictorul târgumureşean este un perfecţionist care, mai ales în ultimii ani, caută transcendenţa
Temperamental, plin de umor şi vitalitate, la 80 de ani pictorul Kedei Zoltan e un om care ţine pasul cu vremurile; se informează pe toate canalele posibile, lucrează pe calculator, corespondează pe email.
„Poeziile şi lucrările de pictură mi-au apărut într-o publicaţie electronică din Toronto. E mult mai uşor să scriu textul pe computer decât cu maşina de scris”, afirmă artistul. În anii 50 familia sa a fost ridicată de comunişti şi adusă la Târgu Mureş, iar tânărul Zoltan nu a mai putut face facultate, neavând origine sănătoasă. „Am predat la Zetea, în satul Corund, unde am înfiinţat, ca învăţător, primele clase primare pentru ţigani din România. Apoi, reabilitat fiind, am reuşit la
Universitate, la Andreescu la Cluj dar n-am urmat-o pentru că nu mă puteam întreţine”, îşi aminteşte Kedei Zoltan.
Lucrări răspândite în toată lumea
Prima sa expoziţie a avut-o în 1967, la Palatul Culturii din Târgu Mureş, iar ultima a fost în 1999 când a împlinit 75 de ani. „Chiar dacă lucrez şi acum, am decis să nu mai expun, să nu mai particip la tabere de pictură. Omul trebuie să ştie când să se oprească…”, afirmă artistul, care niciodată nu a pictat la comandă.
Cea dintâi expoziţie peste hotare a avut-o în New York, în 1980, fără ştirea autorităţilor comuniste, lucrări de grafică pe care un colecţionar din Ungaria a reuşit să le treacă peste graniţă. A mai expus la Budapesta, şi tot în Ungaria la Hatvan împreună cu băiatul său (şi el pictor profesionist), la Debreţin şi Szolnok, dar şi la Paris. Lucrările sale sunt răspândite în zeci de locuri din lume, de la New York la Tokio, dar şi în ţară.
Transcendenţa, tema principală
În atelierul său din Cetetea medievală a Târgu Mureşului se pot vedea că picturile mestrului Kedei sunt doldora de idei simbolice, printre temele sale predilecte fiind cea a păsării, zborul implicit.
„Fundamental, lucrările mele tratează transcendenţa, respectiv pământul şi… altceva! Eu nu pot picta mângâind, doar în forţă. E ca în dragoste cu o femeie, începi lent şi la un moment dat te aprinzi. Lucrările mele au un anume dramatism, suferinţa le-a potenţat. Recent, coboram pe nişte scări (scările Rakoczi, celebre în Târgu Mureş n. red.) unde m-am întâlnit cu un tânăr ce urca. Acela, iniţial nu a vrut să se dea deoparte, iar după ce a ajuns în capul scărilor a aruncat o piatră şi m-a lovit în ceafă. N-a fost o lovitură puternică, iar mike, după acel episod, mi-a venit ideea să pictez acele scări”, povesteşte, senin, artistul.
Ce îi place
Recunoaşte că e nevoit să se placă pe sine, nu are încotro. În afară de pictură – de frumuseţea în sine, implicit de femeie, este atras de muzică şi de literatură, pe care o citeşte dar o şi scrie, având şi poezii şi pregătind chiar un volum, ilustrat de lucrări de grafică.
Ce nu îi place
Niciodată nu a creat la comandă. Îşi reproşează că are prea multă încredere în ceilalţi, a fost trădat dar niciodată nu s-a răzbunat. Nu îi place comoditatea, nu suportă să stea şi să nu facă nimic. Nu îi plac lenea, murdăria şi dezordinea.
Întrebări şi răspunsuri
Ce părere aveţi despre dumneavoastră înşivă?
Nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt! Asta cu toate că am vreo 50 de autoportrete, răspândite prin lume. Eu nu copiez natura, cred că Dumnezeu atât de bine a creat lumea, încât omul nu tebuie să o copieze; şi la şcoală copiatul e pedepsit! Nu stau în faţa naturii, ci după ce am văzut-o, revin în atelier şi o prelucrez pe pânză.
Sunteţi credincios?
Anual merg poate de trei ori la biserică, însă da, sunt un credincios creştin.
Se poate trăi din artă?
Desigur, dacă munceşti şi îţi valorifici talentul prin muncă. Am lucrări pe care le gândesc ani de zile până să le realizez.
Născut, pe 29 noiembrie 1929, în Roua, comuna Fântânele
Studii, liceu şi Şcoala populară de artă
Profesie, pictor
Căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
