Gică Popescu dădea informaţii şi din teren

adevarul

Publicat: 30.06.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 07:57

În notele informative pe care le dădea Securităţii, jucătorul Gică Popescu oferea informaţii şi despre gradul de dificultate al unor meciuri. Gică Popescu a semnat prima sesizare către Securitate în 1985, după partida pe care echipa sa, Universitatea Craiova, a susţinut-o, la Monte Carlo, cu echipa AS Monaco.

Mai citeşte şi:
adevarul.es "As" citează "Adevărul" şi scrie despre trecutul lui Popescu
Notele cu manuscrisele furnizate de informatorul "Petrescu"
Rapoartele oficiale realizate de ofiţerii de securitate care l-au racolat pe Gică Popescu

Neluţu, eşti mare! Nu ca Gică Popescu… de Laurenţiu Ciocăzanu

Victor Becali: "Se urmăreşte denigrarea lui Popescu"
Lupescu: "Dosarul lui Gică Popescu a fost fabricat!"
Vladoiu: "Sunt bulversat de ceea ce i se întâmplă lui Gică Popescu!"
EXCLUSIV Gică Popescu a turnat la Secu
adevarul.es "As" citează "Adevărul" şi scrie despre trecutul lui Popescu

“Înaintea meciului de la Monaco m-au pus să semnez o hârtie. Era o chestie generală care nu avea nimic de-a face cu un eventual angajament de a colabora cu Securitatea.

Era ceva general, cum că mă angajez să apăr interesul naţional şi, dacă voi vedea ceva, o să vin să le spun. Îmi aduc aminte doar fragmente, nu m-am speriat, pentru că era vorba de interesul naţional”. Aşa a reacţionat, ieri, Gheorghe Popescu, pus în faţa publicării dosarului său de colaborator al Securităţii.

Practic, la finalul unei conferinţe de presă în care Popescu a declarat că nu a “mai avut o stare atât de proastă de la meciul cu Suedia, din 1994“, fostul mare fotbalist a recunoscut semnarea angajamentului cu fosta Securitate, punând însă existenţa notelor informative pe seama unei “făcături”, menită să-l compromită înaintea alegerilor pentru şefia FRF.

Meciul de la Monaco

Momentul primei întâlniri cu organele Securităţii, invocat de Popescu, ar fi avut loc înaintea meciului dintre Universitatea Craiova şi AS Monaco, din 18 septembrie 1985, de la Monte Carlo. Atunci, partida a fost câştigată de francezi cu 2-0, dar oltenii au mers mai departe în Cupa Cupelor, după ce au învins, acasă, cu scorul de 3-0.

Deşi, potrivit fostului fotbalist, nu a mai fost semnat niciun act după meciul de la Monte Carlo, pentru agenţii racolatori, prima sesizare olografă, purtând semnătura “G Popescu”, este datată din 4 octombrie 1985 şi are ca obiect chiar activitatea echipei de fotbal în timpul deplasării de pe Coasta de Azur.

Actul se întinde pe o pagină şi jumătate şi descrie minuţios, într-un stil ce combină relatarea sportivă cu notiţele unui detectiv, antrenamentul de dinaintea partidei, jocul oficial, starea de spirit a echipei şi revenirea jucătorilor în România. „După antrenament am făcut baie, după care ne-am deplasat din nou la hotel, am servit masa, iar după aceea ne-am dus fiecare în camerele lui pentru a ne pregăti de culcare”, se precizează în sesizare.

Tânărul Gheorghe Popescu, în vârstă de 18 ani la acel moment, povesteşte apoi cum a decurs partida dintre Craiova şi Monaco: „Am intrat pe gazon, ca să ne obişnuim cu atmosfera, atmosferă ce este mult mai slabă decât cea a noastră. La ora 20.30 a început jocul, care a fost foarte greu din punctul nostru de vedere, francezii fiind hotărâţi să obţină un rezultat care să le dea şanse de calificare”.

Actul îşi încheie expunerea în aceeaşi notă uşor naivă, a programului din ziua de după meci: „Unii au făcut plajă, alţii au mers prin oraş, iar în jurul orei 13.00 am servit masa, după care am plecat la Nisa pentru întoarcerea acasă”. La momentul redactării acestei sesizări, Gheorghe Popescu nu era colaborator oficial al Securităţii, deschiderea dosarului său fiind datată oficial la 1 ianuarie 1986.

Despre nemulţumirile lui Geolgău

În dosarul notat „colaborator Petrescu” există două documente ce poartă semnătura lui Gheorghe Popescu. Pe lângă sesizarea trimisă după meciul cu AS Monaco mai poate fi găsită şi o listă cuprinzând opt nume de persoane, despre care fostul fotbalist s-a oferit să dea relaţii.

Unele note informative date despre aceste persoane poartă semnătura „Petrescu” (numele de cod al lui Gică Popescu), altele sunt semnate de ofiţerii care îl racolaseră şi care exploatau informaţiile furnizate de el. Un astfel de caz este şi cel al fostului mare fotbalist Ion Geolgău, al cărui nume apare în cadrul unei note informative datate din 14 mai 1987, semnată de ofiţerul Velişcu, cel care exploata informaţiile de la Gică Popescu.

„Starea de spirit în cadrul echipei de fotbal U Craiova este în general bună, dar unii dintre jucători şi în special Geolgău sunt nemulţumiţi de sumele de bani pe care le primesc ca indemnizaţie de joc. Acesta şi-a manifestat faţă de colegi intenţia de a se transfera la un alt club. A mai relatat că se discută despre plecarea jucătorului Ungureanu la echipa Steaua Bucureşti”, se mai menţiona în raport.

Oţet, luat la „verificări complexe“

În afara notelor date despre fostul coleg Emil Săndoi şi despre antrenorul Constantin Teaşcă, prezentate ieri de „Adevărul”, alte două persoane care apar în dosarul lui Popescu sunt fostul antrenor Constantin Oţet şi maseurul Aurelian Ţicu.

Primul este descris astfel: „Despre antrenorul Constantin Oţet vă informez că a preluat conducerea echipei în luna ianuarie 1987.

De la venire ne-a arătat obiectivele pe care le urmăreşte, iar în timpul antrenamentelor de la Buşteni a căutat să ne conducă cât mai bine în pregătire. Atmosfera creată de dânsul este foarte bună, lucru care satisface întreg lotul de jucători”. La final, ofiţerul de caz precizează într-o notă de subsol: “Constantin Oţet, noul antrenor al echipei U. Craiova, va fi luat în verificări complexe în vederea deplasărilor în străinătate pe care le va efectua echipa”.

Cel de-al doilea personaj studiat de Gică Popescu este maseurul Ţicu Aurelian. “Despre Ţicu Aurelian, maseurul echipei noastre, vă informez că îl cunosc de la venirea mea în această echipă. În principal, el se ocupă de jucătorii mai vechi în echipă. Vorbeşte frumos cu noi, ne respectă şi ascultă întotdeauna apelurile jucătorilor. În timpul deplasărilor nu l-am văzut să părăsească lotul”, se precizează în nota referitoare la maseurul Universităţii Craiova, semnată de “Petrescu”.

Revenirea la Craiova: video şi ARO

Adus la Steaua Bucureşti de familia Ceauşescu, Gică Popescu este “dat în primire” şi de ofiţerii care-i supravegheau activitatea. Într-o notă din 12 februarie 1988 este oficializată trecerea sa, şi pe linie de urmărire, la clubul bucureştean. “Comunicat telefonic tovarăşului colonel (nume indescifrabil), din Direcţia a 4-a, şef serviciu care răspunde de clubul Steaua, că Gheorghe Popescu este colaborator al organelor de securitate”, se arată în act.

Revenirea la Craiova urma să aibă loc sub forma a ceea ce Popescu a numit, de-a lungul vremii, o veritabilă “fugă” din Capitală către echipa sa de suflet, Universitatea. La aceasta a contribuit şi momeala materială de care s-au folosit autorităţile din Bănie, aşa cum reiese din cartea lui Daniel Nanu, “Gică Popescu – Viaţa mea”.

Potrivit sursei, fotbalistul a fost sunat de tatăl său care i-a spus: “Gică, trebuie să te întorci, asta trebuie să faci. Ascultă-mă pe mine, că nu te învăţ prostii. Tovarăşul Ion Traian Ştefănescu, împreună cu cei de aici, cu domnul Stroe şi domnul Rinderiu, îţi promit aprobarea de ARO, televizor şi video, ce apartament vrei tu în blocurile alea noi de la «Patria», plus 300.000 de lei, bani gheaţă“. Răspunsul “dizidentului” a fost unul sec: “Vin mâine”.

Gică Popescu: „Nu-mi aduc aminte“

Fostul fotbalist Gică Popescu susţine că a semnat un singur document, în 1985 Foto: Marian Iliescu

„Acel dosar este fabricat cu siguranţă. Cred că neavând material de la mine, persoana pe care eu o ocoleam, a scris aceste note, imitându-mi scrisul“, explica, ieri, Gică Popescu într-o conferinţă de presă.

Teoria conspiraţiei

Din punctul de vedere al fostului fotbalist, este vorba despre un dosar fabricat. „E foarte ciudat, pentru că scrisul meu din acea perioadă seam ănă foarte mult cu acel scris din documente. E ciudat, eu nu-mi aduc aminte să fi semnat altă hârtie, decât una generală, prin care eram de acord să apăr interesul naţional. Eu nu am scris niciun fel de note informative, iar cele care sunt acum la dosar sunt mult prea multe pentru ca eu să nu-mi aduc aminte de ele. De la hârtia aceea generală până la a deveni colaborator al Securităţii este o distanţă foarte mare”, a declarat Gheorghe Popescu, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă organizată ad-hoc.

Popescu a pus apariţia în presă a dosarului său de colaborator pe marginea interesului cuiva de a-l denigra cu orice preţ. “Informaţie livrată de cineva, pentru că altfel nu ar fi apărut în acelaşi timp în mai multe ziare. Voi încerca să aflu cine doreşte să mă denigreze aşa de mult“, a declarat fostul fotbalist, care a adăugat că “poate fi o coincidenţă”, dar acest dosar “fabricat” a apărut la puţin timp după ce şi-a manifestat din nou intenţia de a candida la preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal.

Cât priveşte punerea la dispoziţie a locuinţei sale din Craiova, către organele Securităţii, menţionată în dosar, Popescu a afirmat că doar el şi tatăl său ar fi avut cheia respectivei garsoniere, precizând însă că “este posibil ca acolo să fi intrat securişti sau să fi introdus tehnică, microfoane”.

Velişcu, ofiţerul racolator, îşi protejează sursa

„Dumneavoastră, ca ziarişti, aveţi voie să vă deconspiraţi sursele? Aşa, nici eu nu pot“. Aceasta a fost reacţia de ieri a lui Victor Velişcu, principalul ofiţer de Securitate care apare în cazul racolării lui Gheorghe Popescu.

Fostul general SRI nu a dorit să lămurească cazul fotbalistului, evitând să confirme faptul că l-a racolat pe fostul internaţional. Refuzul lui Velişcu de a da amănunte despre informatorii săi se leagă şi de un angajament de confidenţialitate pe care absolut toţi ofiţerii SRI îl dau la ieşirea din sistem.

După SRI, la SOV Invest

Victor Velişcu este un ofiţer cu o carieră spectaculoasă. Pâna în 1990 fusese ofiţer de securitate la Craiova, în cadrul Direcţiei I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. După 1990 a fost transferat la Cluj, pentru a reorganiza secţia judeţeană a SRI. În 1991activa ca locţiitor al sefului SRI Cluj, însă, la acel moment, din cauza neînţelegerilor cu fostul director Virgil Măgureanu, a demisionat şi a trecut în rezervă.

La sfârşitul lui 1994, Sorin Ovidiu Vântu l-a angajat pe ofiţerul superior la una dintre firmele sale, pe post de director executiv. În 1995, Velişcu a devenit unul dintre primii acţionari la SOV Invest şi, ulterior, a încheiat primul contract de distribuire al certificatelor de investitor, împreună cu Ioana Maria Vlas. În septembrie 1995, Victor Velişcu şi-a cesionat acţiunile de la SOV Invest către Societatea Generală de Investiţii, care apartinea lui Sorin Ovidiu Vantu.

Din nopu la SRI

După despărţirea de Vântu, Velişcu – care se integrase în unitatea „Doi şi-un sfert“- l-a cunoscut pe Timofte în timpul în care acesta era senator. În 2001, Victor Velişcu este reactivat în SRI şi devine consilierul directorului Serviciului Român de Informaţii pe probleme de logistică. În 2005, Traian Băsescu semnează decretul prin care generalul de brigadă Victor Velişcu este trecut în rezervă. În 2008, fostul ofiţer superior, împreună cu soţia sa, înfiinţează o firmă în localitatea Glod, judeţul Dâmboviţa, cu obiect de activitate „facilităţi de cazare pentru vacanţe“.