Poliţiştii antidrog se luptă cu morile de vânt

Reporterii „Adevărul“ au descins, alături de poliţişti, în bârlogurile traficanţilor stradali de stupefiante. Imagini şocante, triste şi mai ales îngrijorătoare. Tinerii mor pe capete, răpuşi de „moartea albă” - heroina, politicienii profită prin discurs, iar administraţia locală are alte priorităţi.

lO dimineaţă friguroasă, de sfârşit întârziat de toamnă. Ora 5.00, sediul Serviciului de combatere a micului trafic şi consumului stradal. Încet, încet, apar şi întârziaţii, iar biroul de vreo 20 de metri pătraţi prinde viaţă şi devine neîncăpător pentru membrii celor trei echipe care vor descinde curând în Ferentari – poliţişti antidrog, mascaţi de la Serviciul de Poliţie şi Intervenţie Rapidă (SPIR)  şi criminalişti.

Idei operative moderne în coşmelia Poliţiei

Birouri vechi, de dinainte de ’90, gata să se prăbuşească, fişiere metalice din aceeaşi epocă, o mochetă putrezită…  Doar computerele fac notă discordantă şi-ţi alungă senzaţia unui cadru din filmele Brigăzii Diverse, cu Toma Caragiu. Şeful serviciului, Mircea Mărginean, strigă adunarea. Un videoproiector prezintă pe o bucată de perete misiunea: componenţa celor trei echipe, informaţii despre adresele vizate, fotografii cu persoanele căutate şi date despre obişnuinţele lor.

Plecarea. Poliţişti antidrog, criminalişti şi ziarişti se înghesuie câte cinci în trei Dacii scoase parcă din cimitirul de maşini. Ambreiajele huruie, stârnind zâmbetele durilor de la SPIR, mândri de dubele lor Mercedes, noi.

În Ferentari mascaţii nu mai sperie pe nimeni

Miercuri, 5 noiembrie, ora 5.55,  strada Humuleşti. Staţionare pentru două minute. Legea interzice percheziţiile între orele 20.00 şi 6.00. La şase şi un minut, coloana ajunge pe strada Imaşului, unde sunt vizate mai multe apartamente din scări diferite.

Suntem la o aruncătură de băţ de centrul alimentării cu heroină a Capitalei, format din perimetrul cuprins între străzile Livezilor, Tunsu Petre şi Vâltoarei. În câteva clipe, mascaţii, urmaţi de poliţiştii antidrog, sunt deja în bloc. Aproape toate uşile apartamentelor sunt de metal. Foarte multe din ele sunt lovite şi îndoite, semn ale unor descinderi mai vechi ale poliţiştilor. Bătăi puternice în uşi.

Seringi purtătoare de moarte

“Deschideţi, poliţia!”, tună ordinul. După câteva secunde, intră în acţiune berbecii. Fiecare secundă este preţioasă, pentru că traficanţii încearcă să scape de “marfă” la cel mai mic semn de alarmă. La unul din apartamentele vizate, surpriză: proprietarii au montat uşa metalică invers, cu deschiderea în exterior, pentru a îngreuna intervenţia. A doua surpriză: nici unul dintre locatari nu pare speriat.

Mizeria este cumplită, mirosurile pe măsură. Percheziţia se face cu maximă atenţie. În toate colţurile caselor, printre tot felul de boarfe, pe sub paturi şi fotolii, sunt seringi folosite. Orice înţepătură este periculoasă, fiindcă mulţi dintre dependenţii care au folosit acele au hepatită.

Treptat, se găsesc şi alte accesorii: seringi sigilate, sare de lămâie, folii cu urme de arsură, în care s-a preparat cocteilul de droguri. La 10.30, percheziţia se încheie. Părăsim Ferentariul cu aceleaşi Dacii rablagite. Descinderile mascaţilor la ore mici par ceva intrat în cotidian, care nu înspăimântă pe nimeni, nici măcar pe copiii de 3-4 ani.

Suntem în ghetoul din Ferentari, unde copiii trăiesc pe viu versurile manelei “Uite mamă, vin mascaţii/ Ca să-mi aresteze fraţii”.

După o lună de filaj

Miercuri, 12 noiembrie, ora 6.00. Pe strada Poapa Farcaş descind mascaţii. Este o casă monitorizată de mult timp, iar locatarii au fost filaţi o lună de zile. În clădire trăiesc mai multe familii. După ce intră în bârlogurile traficanţilor, poliţiştii încep să-i indentifice şi să le citească mandatele de percheziţie.

Doi traficanţi sunt încătuşaţi. Unul este Florin Vasile, zis Chioru (27 de ani). Încearcă să pozeze în nevinovat, însă poliţiştii îi spun care sunt dovezile împotriva sa şi se linişteşte. Celălălalt individ are o poveste aparte. Refuză să fie fotografiat şi să i se publice numele.

Aflăm că este un fost student. Provine dintr-o familie bună, dar drogurile l-au aruncat într-o altă lume. A fost un elev eminent. La fel era şi în facultate, însă a renunţat după doi ani. Mama sa este funcţionar cu rang important. De altfel, a şi sunat când a aflat că fiul său este arestat şi a chemat imediat avocatul familiei. Deşi spune că este supărată pe fiu şi că nu vrea să mai audă de el, se mobilizează pentru a-şi ajuta fiul încă o dată.

Edilii Capitalei nu fac nimic

Poliţiştii nu se vaită. Personalul antidrog este insuficient, iar dotările sunt puţine, vechi şi incomparabile cu tehnica traficanţilor care lucrează pe o piaţă evaluată la nivel mondial la peste 90 de miliarde de dolari anual.

În ţară, în special în judeţele din vest, lucrurile se mai mişcă prin grija autorităţilor locale. Spre deosebire de Capitală, în judeţe ca Alba sau Cluj, edilii municipali au pus la dispoziţie sedii moderne şi logistică, iar ofiţerii antidrog sunt sprijiniţi în operaţiuni de prevenire.

Rezultatele au apărut rapid, traficul şi mai ales consumul scăzând în mod evident. În Bucureşti, oraşul care bate de departe ca număr de consumatori orice altă localitate din ţară, poliţiştii combat traficul aproape cu mâinile goale. Nu au vrut să vorbească despre dotare sau salarii, dar situaţia este imposibil de ascuns.

Combat traficul cu nişte Dacii cu peste 300.000 de kilometri la bord, au lefuri de mizerie şi sunt nemotivaţi. Aşa se explică şi faptul că aproape niciun poliţist nu doreşte să se înregimenteze în astfel de unităţi de combatere a traficului şi consumului de droguri.

În plus, mulţi dintre traficanţi se întorc foarte repede pe stradă, profitând de prevederile art. 16 din Legea 143/2000, care înjumătăţeşte pedeapsa dacă îi denunţă pe alţi traficanţi.. “Din păcate, prin turnătoriile lor nu ajungem la <>. Ei îi denunţă pe traficanţi mai mici decât ei sau, cel mult, de acelaşi calibru, astfel încât identificăm noi ramificaţii doar pe orizontală”, spune unul dintre poliţişti.

Piedici în lupta înpotriva narcoticelor

Lipsa unei strategii naţionale coerente şi a unei legislaţii adaptate la realitatea de zi cu zi.
Modul în care instanţele interpretează Codul penal, permiţând cercetarea în libertate a traficanţilor pe motiv că nu prezintă pericol social.

Lipsa unor prevederi prin care să se permită confiscarea averilor nejustificate ale traficanţilor de droguri. În aceste condiţii, majoritatea dealerilor importanţi, chiar dacă sunt arestaţi, au sume imense de bani pe care le investesc în alte transporturi, prin intermediul locotenenţilor lor.

Salarizarea şi condiţiile de muncă ale poliţiştilor antidrog şi ale procurorilor.

Efectivele reduse ale poliţiştilor antidrog, raportate la amploarea fenomenului, iar dotarea cu echipamente de supraveghere, investigaţie, mijloace de transport şi chiar armament sunt mult sub cele necesare.