Poliţia căsătoriilor vânează „miri din interes“

Poliţia căsătoriilor vânează „miri din interes“

Serviciile pentru Imigrări folosesc ofiţeri sub acoperire pentru a depista cetăţeni români care acceptă bani în schimbul unei căsătorii de convenienţă cu cetăţeni străini. Pentru un străin, cea mai simplă cale de a obţine cetăţenia română este căsătoria. Numai că, greul începe după starea civilă, când un ofiţer de la imigrări interoghează mirii separat.

După ce un român şi un străin spun „Da!” la Starea Civilă, cuplul este riguros verificat de un ofiţer sub acoperire. La Iaşi, cazurile de căsătorii de convenienţă sunt frecvente, majoritatea „candidaţilor” fiind cetăţeni din spaţiul extracomunitar, în special veniţi din ţări foste sovietice.

La Serviciul de Imigrări Iaşi este un singur ofiţer, o femeie. Are 32 de ani. Regulamentele cer ca identitatea sa să nu fie dezvăluită. Anul acesta a destrămat nu mai puţin de nouă căsătorii care nu aveau alt scop decât obţinerea cetăţeniei române.

„Pe care parte a patului doarme partenerul?”

Cetăţenia română a devenit, după aderarea la Uniunea Europeană, un scop pentru care unii străini ar fi în stare să plătească sute şi chiar mii de euro. Mulţi caută să aranjeze o căsătorie fictivă cu un român sau o româncă, pentru a deveni la rândul lor cetăţeni ai ţării noastre. Sarcina ofiţerului de la Serviciul pentru Imigrări Iaşi este să desfacă astfel de mariaje fictive.

După ce-şi pun pirostriile, fiecare cuplu mixt trebuie să treacă prin „interviul” poliţistului. Partenerii intră pe rând într-o cameră micuţă, mobilată doar cu o masă şi două scaune. Întrebările pornesc de la detalii mărunte de genul

„Pe ce parte a patului doarme de obicei partenerul“, până la întrebări legate de rudele acestuia, prietenii care au venit la nuntă, cum a fost luna de miere sau cât de sărată preferă mâncarea. Răspunsurile celor doi sunt apoi comparate, iar de obicei falşii soţi pică imediat testul. 

Întrebările despre intimitate, interzise

„Putem să-i întrebăm orice amănunt, însă niciodată despre viaţa intimă. Cei cu căsătorii aranjate sunt destul de zgârciţi în vorbe. Răspund cu «Da» sau «Nu» şi uneori nici nu ştiu ce să răspundă”, explică ofiţerul ieşean. Unele aranjamente sunt de-a dreptul hilare, de exemplu un cetăţean străin şcolit şi înstărit care ajunge să se căsătorească cu o româncă ştearsă, fără studii şi cu un serviciu prost plătit.

Nouă cupluri din şaptezeci intervievate de Mirela în acest an au fost prinse cu minciuna. La scurt timp după aceea, au deschis acţiuni de divorţ. Odată prins că şi-a aranjat căsătoria, un cetăţean străin nu mai poate cere cartea de rezidenţă pe acest motiv. Partenerul plătit să spună „da” în faţa ofiţerului de stare civilă nu păţeşte nimic. Într-un singur caz, un bărbat din Nigeria, care a picat testul interviului, a dat în judecată Serviciul de Imigrări şi a câştigat.

Detalii care desfac o căsătorie

Ofiţerul de la Serviciul Imigrări din Iaşi pune întrebări-cârlig unui „mire suspect”  Foto: Dan Luca

La o căsătorie „nearanjată” participă rude şi prieteni ai mirilor, dar în cazul celor de convenienţă „iubăreţii“ nici măcar nu mai ţin minte cine le-a fost martori. Un alt aspect al căsătoriilor de convenienţă, care poate duce la demascarea aranjamentului, este faptul că partenerii nu se căsătoresc religios, ci doar civil.

La polul opus sunt cuplurile mixte care şi-au legat destinele mânate de sentimente autentice. „Acestora se vede că le face plăcere să vorbească despre ei, povestesc mult, oferă detalii, nu tremură, nu transpiră şi chiar ies cu zâmbetul pe buze de la interviu“, mai spune ofiţerul ieşean. Rolul ofiţerului în cadrul serviciului este cu atât mai important, cu cât există pericolul ca unii dintre cetăţenii străini intervievaţi să aibă intenţii mai puţin ortodoxe care să vizeze securitatea statului.

Ameninţări la securitatea naţională

Statele Unite ale Americii, una dintre „ţintele” favorite ale celor care urmăresc să obţină cetăţenia pe baza unor căsătorii din interes, a impus, în ultimii ani, o serie de măsuri extrem de dure pentru a preveni fenomenul, integrându-l la categoria „ameninţări la adresa siguranţei naţionale”.

Ultimul exemplu în acest sens a avut loc chiar la jumătatea lunii august, a acestui an, când operaţiunea denumită „Honeymoon Over” s-a încheiat cu punerea sub acuzare a peste 50 de persoane din zona oraşului Cincinnati. Potrivit reprezentanţilor

Serviciului american pentru Imigrări (IEC), gruparea a cărei membri au fost arestaţi era compusă din cetăţeni americani şi est-europeni, iar preţul unei căsătorii „fictive” începea de la 15.000 de dolari, onorariul plătit numai avocatului.

Schema a generat 27 de căsătorii frauduloase, doar în zona Cincinnati, în ceea ce a fost numită una dintre cele mai mari escrocherii din istoria recentă a Statelor Unite ale Americii.

După integrarea mariajelor fictive în categoria “ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi a siguranţei publicului”, toţi cei găsiţi vinovaţi de această infracţiune sunt pasibili de cinci ani de închisoare şi o amendă de 250.000 de dolari.