Pilotul Regelui Mihai, spion sovietic şi britanic

Alexandru Ionescu a fost racolat pentru operaţiuni de spionaj de către serviciile secrete sovietice şi cele britanice. Le-a trădat pe ambele pentru că s-a îndrăgostit de o femeie măritată. Aspirant la statutul de dublu spion în anii ’40, Alexandru Ionescu a cochetat cu NKVD şi MI5, a fost dezertor, fals denunţător, fals democrat şi  comunist ascuns. 

Povestea românului Alexandru Ionescu a fost desecretizată recent de MI 5, celebrul serviciu de informaţii britanic.

Peste o sută de pagini de dosar - documente oficiale, mărturii şi informări ale agenţilor MI5 tăinuite vreme de aproape 65 de ani – conturează un personaj care a izbutit cu viclenie să tragă pe sfoară autorităţile române, elveţiene, britanice, ruseşti, o femeie măritată, mamă a trei copii, şi pe soţul acesteia.

Aceşti copii, doar doi supravieţuind timpului, au aflat abia acum că omul cu care a fugit mama lor a fost spion. Chiar dublu spion.

Pilotul Regelui Mihai 

Alexandru Ionescu, născut în 1913, la Bucureşti, a fost căpitan de zbor la o companie aeriană comercială românească până la mobilizarea din 1940. Atunci a fost detaşat în cadrul Armatei a III-a, cu funcţie în Ministerul Român al Aviaţiei.

Pilot experimentat, Ionescu a fost numit căpitanul aeronavei Regelui Mihai. Ulterior, Uniunea Sovietică a preluat controlul  companiei aeriene pentru care pilota Ionescu.

La ordinele ruşilor, Alexandru Ionescu a pilotat un avion ambulanţă care făcea curse regulate între România şi Rusia.

Dezertarea

În iunie 1946, Ionescu a primit ordinul de a transporta o delegaţie oficială românească la Paris, zborul presupunând şi o escală în Marea Britanie. Principalul serviciu secret sovietic la acea vreme, NKVD, nu a pierdut ocazia de a-l racola pe român.

Mai precis, sovieticii i-au propus lui Ionescu să culeagă informaţii despre forţele aeriene britanice. Ce a făcut Ionescu? În timpul zborului deasupra Elveţiei, a motivat o defecţiune la unul dintre motoarele aeronavei şi a aterizat la Zürich, unde a rămas, prefăcându-se  că e bolnav.

„Probleme cu sinusurile”, a spus el. A stat în Elveţia vreme de un an, apoi a cerut azil politic şi a fost acceptat. Autorităţile române, prin şefii companiei aeriene, i-au ordonat întoarcerea imediată în ţară. Ionescu a refuzat, iar când dreptul de şedere în Elveţia a expirat, a plecat spre Marea Britanie.

Bun de spion....dublu spion

În iunie 1947, Alexandru Ionescu a ajuns la Londra, cu acceptul Ministerului de Interne britanic. Apoi a fost imediat contactat de MI5. În fapt, personajul Ionescu nu era necunoscut în acel moment serviciilor secrete britanice.

Încă din 1945, când pilotul român trata cu NKVD spionajul contra Marii Britanii, Ionescu ţinea corespondenţe regulate cu un agent al MI5, căpitanul G.G. Buzzard. În scrisorile trimise agentului Buzzard, Ionescu spunea că vrea să se mute definitiv în Marea Britanie, punctând esenţial: „1. Vreau să trăiesc într-o ţară democratică. 2. Am fost racolat de NKVD să spionez Marea Britanie. 3. Sunt supus constant presiunii de a mă înscrie în Partidul Comunist”.

Pentru credibilitate, Alexandru Ionescu face, nesolicitat de nimeni din MI5, două denunţuri: „Aveţi grijă la Negrea, un comunist 120% şi prieten al regimului Petru Groza, şi la Manoilescu. Vor să transmită informaţii către Uniunea Sovietică”.

Conform rapoartelor agentului Buzzard, Negrea era un fost ofiţer al Marinei Militare Române, naturalizat în Marea Britanie, iar Manoilescu era jurnalist BBC în redacţia din Londra. Englezul a notat ulterior că informaţiile servite de Ionescu nu se confirmă.

„Alexandru Ionescu a fost pilotul aeronavei Regelui Mihai“, notează serviciul britanic de spionaj MI 5

O nouă trădare

În timp ce MI5 îl studia îndeaproape pe Alexandru Ionescu, încercând să se dumirească dacă merită racolat ca spion, pilotul român intră într-o nouă încurcătură. Este surprins având legături cu Partidul Comunist britanic, contrar autocaracterizării trimise căpitanului Buzzard: „anticomunist înfocat”.

În consecinţă, MI5 renunţă la Ionescu, pe care îl descrie drept „un tip instabil şi interesat doar de propria persoană, care nu ne poate fi de ajutor nici nouă, nici sovieticilor”. I se permite în schimb rezidenţa în Marea Britanie.

Abandonat de MI5, Ionescu se angajează într-un atelier mecanic. Strânge bani suficienţi pentru a-şi deschide apoi o cafenea în Londra.

Într-o scrisoare adresată Ministerului de Interne britanic, Ionescu se plângea de presiuni constante ale Partidului Comunist

„Love story“ cu Eunice şi fuga în România

În 1956, Eunice Donovan, o englezoaică măritată de 13 ani cu un depanator de televizoare şi mamă a trei copii, cere o slujbă la cafeneaua lui Alexandru Ionescu. Şi o obţine. Pe nesimţite, începe idila dintre cei doi.

Fred Donovan, soţul englezoaicei, lucrează mult, favorizând infidelitatea femeii. Alexandru Ionescu vizitează des casa Donovan, fiind tratat ca un membru al familiei. „L-am primit în casa mea, l-am tratat ca pe un prieten apropiat, era ca din familie”, avea să se plângă apoi Fred Donovan.

În ziua de 14 august 1958, când s-a întors de la serviciu, Fred Donovan şi-a găsit casa goală. Eunice, soţia lui, şi cei trei copii dispăruseră. Alexandru Ionescu era şi el de negăsit. Peste două săptămâni, Fred a fost sunat de Eunice, tocmai din România: fugise cu Alexandru, dar deja se săturase de România şi voia înapoi acasă. Îi trebuiau bani de avion, pe care Fred nu i-a avut.

Scrisoarea înlăcrimată şi neputinţa lui Fred

Fred Donovan aflase de aventura soţiei sale cu Alexandru cu două luni înainte ca aceştia să fugă în România. Atunci, disperat, Fred a cerut ajutorul Ministerului de Interne britanic, printr-o epistolă emoţionantă, cerând deportarea imediată a românului.

„Le-am cerut amândurora, soţiei mele şi domnului Ionescu, să pună capăt relaţiei, dacă nu pentru mine, măcar de dragul copiilor. Domnul Ionescu mi-a răspuns că nu va înceta să se vadă cu soţia mea atât timp cât ea doreşte în continuare să-l vadă. Recunosc că, încercând să câştig nişte bani în plus, probabil mi-am neglijat soţia”, se plânge Fred autorităţilor britanice.

Brenda şi Robert, copiii Eunicei Donovan, amanta românului Alexandru Ionescu   Foto: Anthony Upton, „ Daily Telegraph“

Suferinţa lui Eunice

Doi dintre copiii lui Fred şi Eunice Donovan – Brenda şi Robert - trăiesc acum în Carshalton, Surrey, Marea Britanie. Brenda, în vârstă de 66 de ani, îşi aminteşte de “coşmarul traiului în România, alături de Alexandru Ionescu, în sărăcie, luptându-se în fiecare zi pentru o bucăţică de mâncare”.

Nici ea, nici fratele ei Robert n-au ştiut niciodată că omul cu care mama lor fugise de lângă tatăl lor a fost aproape de a deveni dublu spion. Au aflat abia acum, când MI5 a desecretizat dosarul. Duncan Gardham, jurnalist la “Daily Telegraph”, a stat de vorbă cu amândoi.

„Aveam 15 ani când mama a venit la mine şi mi-a spus că s-a îndrăgostit de un alt bărbat, cu care voia să trăiască. N-am condamnat-o pentru că ştiam că relaţia ei cu tatăl meu nu mergea deloc bine”, povesteşte Brenda Donovan.

Brenda spune că avea 16 ani când a plecat cu mama şi fraţii ei, alături de Alexandru Ionescu – “noi îi spuneam Sandu”, îşi aminteşte ea – spre Bucureşti.

„Am simţit de cum am ajuns că în România era un regim represiv”, mai spune Brenda. Au locuit toţi cinci într-o cameră minusculă şi mizeră, în hotelul “7 noiembrie”, din Bucureşti. Alexandru Ionescu n-a fost în stare să-şi găsească de lucru, aşa că a fost nevoită Eunice s-o facă. Şi a lucrat o perioadă ca dădacă la o familie din Ambasada britanică la Bucureşti.

„Ne luaserăm fiecare doar câte o valiză cu noi, aşa că nu eram pregătiţi pentru iarna cumplită care a venit imediat. Toţi banii se duceau pe mâncare, am supravieţuit doar cu mămăligă şi marmeladă. Ne era foame tot timpul”, îşi aminteşte Brenda.

Eunice n-a rezistat nici ea mult în Bucureşti. S-a întors la soţul ei în Marea Britanie, părăsindu-l de data aceasta pe Alexandru. Dar, spune Brenda, „căsnicia părinţilor mei n-a mai fost niciodată la fel. Trăiau în aceeaşi casă, dar aveau vieţi
separate”.

Fragment din epistola lui Fred Donovan în care cere autorităţilor deportarea pilotului român