VIDEO Secretele Mineriadei/ Petre Roman: „Minerii n-au venit spontan!“

Roman mărturiseşte că rămăsese stabilit ca Iliescu să le mulţumească minerilor în dimineaţa zilei de 14 iunie şi să-i trimită acasă. Fostul premier spulberă miturile Mineriadei întreţinute, de două decenii, de către fostul preşedinte.

Petre Roman,  premierul României în iunie 1990, s-a dezis cu greu de varianta oficială a Puterii de la acea dată, conform căreia bande de huligani (legionari!) au atacat instituţiile statului la 13 iunie şi au provocat descinderea minerilor de a doua zi. La două decenii distanţă, fostul premier recunoaşte, voalat, că incidentele din 13 iunie au fost înscenate.

Mai citeşte şi:

Iliescu, în 2010: „Minerii meritau mulţumiri!“

El admite şi lipsa caracterului spontan în venirea minerilor la Bucureşti. Petre Roman a refuzat, iniţial, să dialogheze cu reprezentanţii  ziarului "Adevărul" despre cele întâmplate în urmă cu douăzeci de ani, afirmând că „porniţi de la nişte premise greşite. Chiar dacă o să vă spun adevărul, nu veţi fi lăsaţi să-l prezentaţi".

Ex-premierul i-a  acordat, în schimb, un amplu interviu jurnalistului Gabriel Basarabescu, realizatorul emisiunii „Matinal de weekend" de la Radio România Actualităţi. Reproducem integral interviul difuzat ieri.

Fiindcă nu există mărturie pe care „nu suntem lăsaţi să o prezentăm" şi pentru că, practic, el confirmă exact „premisele greşite" de la care pleacă „Adevărul", şi anume că 13 iunie 1990 a însemnat mai mult o regie, şi mai puţin „elementelor huliganice din Piaţă"; că teza sosirii „spontane" a minerilor este falsă; că folosirea unor „forţe civile" pentru lichidarea Opoziţiei este o veche practică bolşevică, girată de regimul neocomunist impus de Ion Iliescu.

„Nu au existat droguri şi arme. Au fost induse"

„Radio România Actualităţi": 13 iunie 1990. Cum vedeţi acum, la douăzeci de ani, acea zi?

Petre Roman: 13 iunie 1990 a rămas un moment foarte urât şi e bine că vorbim de 13 iunie fiindcă este ziua care a generat toată tulburarea, violenţele. Din punct de vedere instituţional lucrurile au fost simple: la cererea formulată de procurorul general privitor la restabilirea ordinii publice în Piaţa Universităţii, am ordonat instituţiilor de forţă, adică Poliţie, Jandarmerie, la vremea aceea încă nu se numea Jandarmerie, dar erau în cadrul Academiei de Poliţie, să asigure restabilirea traficului.

Derularea acestei operaţiuni a fost însă foarte proastă, adică ea a fost făcută neprofesionist sau poate intenţionat neprofesionist. A generat o stare de tulburare care nu numai că nu a fost ţinută sub control, ci a degenerat. Iar în partea a doua a zilei am asistat la atacuri banditeşti împotriva unor instituţii ale statului, respectiv Ministerul de Interne incendiat, SRI-ul incendiat, Prefectura Capitalei atacată, arhiva devastată şi, bineînţeles, atacul de la Televiziune, unde au fost şi morţi. Astăzi dispunem deja de informaţii suficiente pentru a susţine ceea ce eu am spus pe 16 iunie 1990, în calitate de prim-ministru, şi anume că, de fapt, în 13 iunie am asistat la o încercare de revanşă a fostei Securităţi interesată în primul rând să nu piardă controlul asupra societăţii româneşti.

AUTOINCENDIEREA AUTOBUZULUI, OPERA SRI

Bucureşti, 13 iunie 1990   Foto: Agerpres

Ei bine, ieri (n.r. - joi, 8 iunie), în cadrul unui seminar care s-a susţinut la Institutul Revoluţiei Române, cel care în acel moment, respectiv în iunie 1990, era şeful departamentului de contraspionaj al SRI, generalul Mircea Chelaru, a confirmat punct cu punct, în sensul datelor, fără niciun fel de comentariu. Că în interiorul SRI această chestiune a fost chiar organizată, inclusiv, spre exemplu, autoincendierea autobuzului în Piaţa Universităţii.

Ceea ce a depins de mine la vremea respectivă am făcut. A doua zi l-am demis pe ministrul de Interne, legat bineînţeles şi de dezordinea groaznică provocată de mineri. Nici varianta că minerii au venit spontan nu stă în picioare! Din păcate, din nefericire, deşi hotărâsem că minerii veniţi vor fi salutaţi, dar trimişi înapoi, acest lucru nu s-a întâmplat. Şi a urmat Mineriada, 14-15 iunie, cu acele imagini foarte urâte. Pe de o parte minerii care loveau fără noimă, care au fost conduşi, dirijaţi, de exemplu către sediile partidelor istorice, către sediile unor ziare. Şi aici s-a văzut foarte clar că a fost mâna unui complot, că altfel acest lucru nu se producea. Au mai fost, pe de altă parte, şi imaginile destul de supărătoare cu populaţia Bucureştiului care îi saluta pe mineri, uneori chiar cu entuziasm.  

În urma descinderilor făcute la partide s-a spus că s-au găsit droguri, maşini de făcut bani. Astăzi sunteţi membru al Partidului Naţional Liberal, un partid care a fost acuzat că a avut droguri, arme şi maşini de făcut bani!

Într-adevăr au fost informaţii greşite, dar nu erau chiar greşite. Ele erau induse. S-au găsit, într-adevăr, nişte sume de bani care au fost restituite chiar la ordinul meu, dar erau sume de bani pe care PNŢCD-ul le primise cu titlul de sprijin...

Nu erau bani falşi!

Nu erau nici bani falşi şi nu pot fi consideraţi nici bani primiţi, să spunem, ilegal. Dar în ceea priveşte arme sau lucruri din acestea, asemenea lucruri nu au existat. E adevărat însă că în acţiunile violente din seara zilei de 13 iunie s-au furat arme din sediul Prefecturii Bucureşti.

MISIUNE: DISTRUGEREA ARHIVELOR

N-au fost totuşi „nişte băieţi" cu ordin care au făcut aşa ceva? Eu cred că un om normal nici nu ştia unde sunt armele!

Au fost făcute cu intenţie şi acest lucru rezultă din faptul că la SRI, spre exemplu, s-a spus că a ars toată documentaţia cu privire la represiunea din decembrie 1989. Tocmai aceea a ars şi mai degrabă sunt înclinat să cred, ştiind acum informaţiile furnizate de Mircea Chelaru, că, de fapt, ei înşişi le-au dat foc pentru că asta arăta contribuţia, aportul unora din Securitate la represiunea sângeroasă împotriva românilor care au ieşit în stradă în decembrie 1989. La Ministerul de Interne, de asemenea, a dispărut, a fost atacată exact acea arhivă care incrimina o serie de şefi politici sau şefi din Ministerul de Interne. Nu putem vorbi în niciun caz despre acţiuni spontane!

Presupunând că suntem în 1990 şi deţineţi informaţiile de astăzi şi sunteţi prim-ministru; Ion Iliescu este preşedinte. Este 13 iunie, urmează 14-15. Cum aţi reacţiona?

Exact la fel cum am reacţionat atunci.

Ştiind că toate aceste lucruri au fost făcături?! 

Nu, eu vorbesc de 13 iunie. Dacă m-aş afla în ziua de 12 iunie, atunci n-aş mai declanşa operaţiunea. Pentru că nu poţi să declanşezi o operaţiune legală şi profesionistă când ştii că în spatele ei poate fi vorba de o mare manipulare. Nu aş mai fi declanşat operaţiunea. Asta e limpede. Pe 14 iunie, când l-am demis pe generalul Chiţac de la Interne, eu l-aş fi demis şi pe Virgil Măgureanu de la SRI, dar asta nu stătea în puterea mea.

Din păcate, preşedintele Iliescu nu a dorit să ... Şi a avut dumnealui, ulterior, mult de suferit din această cauză. Pentru că, din păcate, SRI n-a fost reconstruit, a fost, de fapt, cosmetizat, rămânând în bună măsură în mâinile vechii Securităţi. Şi anume a unor oameni care aveau un interes al lor sau un interes de a menţine România într-o altă sferă de influenţă decât sfera de influenţă, să spunem, românească, care la acea vreme, reprezentată de Guvernul pe care îl conduceam, însemna apropierea de Occident.

„Hotărâsem că Iliescu îi va ruga pe mineri să plece înapoi"

Bucureşti, 14-15 iunie ‘90: zilele în care minerii au intrat „în şut“

Ştiind că facem acest interviu, domnul profesor Neagu Djuvara a vrut să vă pună şi dânsul o întrebare: „În momentul în care minerii au venit în Bucureşti la chemarea preşedintelui Iliescu, de ce n-aţi încercat să vă luptaţi mai mult cu preşedintele Iliescu pentru a stopa această samavolnicie?"

Foarte bună întrebare. Mai întâi că pot să confirm, fiindcă eram acolo alături, că, cel puţin din ceea ce deţin eu ca informaţii şi impresie directă, Ion Iliescu nu a chemat pe cineva anume să vină la Bucureşti. El a spus că ne confruntăm cu o rebeliune care pare să fie de tip legionar, mă rog. A făcut un apel general, dar nu la adresa minerilor. Iar organizarea acestei veniri a minerilor eu nu am nici astăzi dovezi că a făcut-o Iliescu, dar e clar că a făcut-o cineva. V-am spus mai înainte că Guvernul nu a fost implicat.

Cum a fost la 14 iunie?

Ceea ce am încercat a fost ca pe ziua de 14 iunie, când s-a ştiut că vin minerii, eu dormeam, evident eram acolo, la Guvern, n-aveam cum să mă duc acasă în împrejurările acelea, a venit Gelu Voican, care era vice-premier, şi mi-a spus: „Dragă, Petre, va urma o nenorocire! Sunt minerii care vin încoace, trebuie să facem orice ca să-i împiedicăm!". Atunci ne-am adunat cei care eram acolo, cu domnul Ion Iliescu, Cazimir Ionescu, Dan Iosif şi încă mai mulţi şi am hotărât ceea ce vă spuneam mai devreme: că Iliescu îi va saluta într-un fel şi îi va anunţa că îi rugăm să plece înapoi de unde au venit fiindcă nu este nevoie de prezenţa lor. În momentul acela, Armata preluase controlul asupra acelor puncte unde s-au înregistrat gravele violenţe. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa! Dacă domnul Iliescu ar fi avut prezenţa de spirit şi, mă rog, gândirea politică să adopte punctul de vedere asupra căruia căzusem de acord şi cu adevărat să reuşim trimiterea lor înapoi, am fi evitat ceea ce a fost Mineriada.

"Din nefericire, deşi hotărâsem că minerii veniţi vor fi salutaţi, dar trimişi înapoi, acest lucru nu s-a întâmplat!"
Petre Roman
fost premier

„Lui Iliescu i-au scăpat lucrurile din mână"

Iliescu şi minerii. El avea încredere în ei. Ei aveau încredere în el

Din interviul acordat de Petre Roman celor de la Radio România Actualităţi reiese că în noaptea de 13 spre 14 iunie, în clădirea Guvernului se luase decizia ca Ion Iliescu să le vorbească minerilor şi să le ceară să se întoarcă acasă întrucât nu mai este nevoie de intervenţia lor în Capitală. Este bine cunoscut faptul că, în dimineaţa de 14 iunie, Iliescu i-a întâmpinat pe mineri în Piaţa Victoriei cu un discurs diametral opus, cerându-le să ocupe Piaţa Universităţii.

„Adevărul" a insistat să-l contacteze pe fostul premier pentru a lămuri poziţia sa vizavi de schimbarea lui Ion Iliescu şi i-a smuls câteva declaraţii. „Eu cred că lui Ion Iliescu i-au scăpat lucrurile din mână când le-a vorbit minerilor, altfel nu-mi pot explica. Fusese complet de acord cu decizia pe care o luasem, cu câteva minute înainte, de a-i întoarce pe mineri. N-am motive să cred că el ar fi schimbat intenţionat decizia pe care o luasem şi că ar fi făcut parte din scenariul acelor zile", ne-a declarat Petre Roman.

Ex-premierul a explicat şi de ce crede că Ion Iliescu ar fi trebuit să-l demită pe Virgil Măgureanu după ceea ce s-a întâmplat la 13 iunie:
„L-aş fi demis pentru că SRI-ul fusese implicat în operaţiunea din dimineaţa de 13 iunie, care se transformase într-un dezastru".
Petre Roman consideră că incidentele din 13 iunie 1990 au avut menirea de a ţine România cât mai departe de Occident:

„Pe 13 iunie s-a încercat ceea ce s-a reuşit în septembrie 1991 şi anume înlăturarea Guvernului pe care îl conduceam şi care adoptase o serie de reforme prooccidentale. Nu cred că scenariul presupunea şi înlăturarea lui Ion Iliescu, de altfel nici nu aveau cum, deoarece el fusese ales. E posibil ca agenţii sovietici, care în mod cert erau prezenţi pe teritoriul României în iunie 1990, să fi acţionat şi ei. Nu am date în acest sens, însă, dacă au făcut-o, au acţionat în colaborare cu cei din fosta Securitate".

"Ei, cum să întorc minerii din drum? Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ăia? "
Ion Iliescu,
fost preşedinte