Pensia de stat, în pragul colapsului

Circa 3,9 milioane de pensionari primesc mai puţin de 1.000 lei pe lună

Peste zece ani, angajaţii nu vor mai putea susţine numărul în creştere al pensionarilor. În timp ce o serie de ţări lasă o mare parte din contribuţiile sociale pe mâna sistemului privat, statul român se încăpăţânează să le atragă în propriile buzunare, gestionându-le ineficient.

Setea de bani a guvernanţilor români este de nestăvilit. După încropirea pe genunchi a unor taxe aberante, cum ar fi impozitul forfetar - care a închis peste 100.000 de firme, statul şi-a propus să colecteze CAS şi din contractele de drepturi de autor, invocând „preocuparea faţă de securitatea socială a cetăţenilor".

Grijuliu cu viitorul contribuabililor, actualul ministru al Muncii, Mihai Şeitan, nu ţine cont că sistemul public de pensii este în pragul colapsului.

Citiţi şi:

Boc: "Nu este un buget care să vândă iluzii, este unul corect cu prezentul"

CAS-ul pe drepturi de autor, din 2011 şi doar celor fără carte de muncă

Vor fi sau nu majorate pensiile în 2010?

La fiecare contribuţie de câte un leu, viitorul pensionar va primi înapoi numai 25 de bani, potrivit unui calcul al sindicatelor. Numărul salariaţilor a scăzut dramatic după 1990, dar a crescut rapid cel al pensionarilor, ca urmare atât a reducerii vârstei medii de pensionare (52-53 de ani), cât şi a politicilor populiste care au încurajat retragerea din activitate înainte de vreme.

"Guvernele vor trebui să-şi accelereze reformele, pentru că altfel veniturile obţinute după data pensionării se află în pericol", este de părere Robert Holzmann, directorul departamentului pentru protecţie socială din cadrul Băncii Mondiale.

Concret, toate statele se confruntă cu probleme de finanţare a pensiilor şi riscă în viitor să nu-şi mai poată plăti pensionarii. Totuşi, multe guverne au început demersuri de reformare ale sistemelor publice fiind conştiente de pericolul ce le aşteaptă.

În timp ce o serie de ţări, precum Chile statele din America Latină sau Polonia, au redus procentul contribuţiei colectate la stat şi l-au majorat pe cel administrat privat, la noi, situaţia este exact invers. De pildă, contribuţiile pentru fondurile de pensii private au fost plafonate la 2% în 2009, deşi acestea trebuiau să crească cu 0,5% în fiecare an, până în 2016.

Administrarea privată, o soluţie

Recalcularea permanentă a pensiilor nu a făcut altceva decât să prelungească agonia sistemului public. Reforma ar putea impune dezvoltarea unui sistem de conturi individuale de economisire pentru pensii private, consideră Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar doctor în cadrul Academiei de Studii Economice. Astfel, fiecare român va economisi aşa cum doreşte pentru propriul viitor.

 „De ce să nu acumuleze fiecare angajat propriile contribuţii într-un cont personal şi să nu decidă singur cum să fie investiţi banii acumulaţi de-a lungul vieţii sale active?", se întreabă retoric Marinescu.

De altfel, în SUA şi în unele state europene, s-a trecut la aşa-numitul sistem „intergeneration accounting", prin care fiecare îşi plăteşte contribuţiile proprii. Laurian Lungu, managing partner la firma Macroanalitica, susţine un mix al contribuţiilor public-privat, dar cea către stat să fie una minimă.

La rândul său, Emilian Duca, tax partner la BDO Conti Tax Advisors, consideră contribuţia privată o soluţie pentru tinerii angajaţi. Asta în contextul în care sistemul de pensii de stat nu mai poate fi susţinut mai târziu de anul 2020. "Când o să iasă la pensie cei care acum au 42-43 de ani, situaţia va fi dramatică  - vor fi şi mai mulţi pensionari decât angajaţi", anticipează Duca.

Prea mulţi pensionari şi asistaţi social

Un angajat român plăteşte lunar la bugetul contribuţiilor sociale 9,5% din salariul brut. La rândul lor, angajatorii cotizează cu 18,5%. Pe lângă aceste taxe, lucrătorul mai plăteşte încă 5,5% din salariu la fondul asigurărilor de sănătate şi alte 0,5 procente la fondul de şomaj.

În acest moment, avem 4,5 milioane de angajaţi, faţă de 8,3 milioane în 1989, potrivit unui studiu al Societăţii Academice Române.
Raportul de dependenţă este acum de un salariat la 1,2 pensionari, valoare îngrijorător de mare, care se va dubla până în 2050.

Astfel, deficitul bugetului de pensii estimat pe 2010 a ajuns la 1,7 miliarde de lei. Mai mult, din cele aproximativ cinci milioane de pensionari, aproape un milion sunt pensionaţi pe caz de boală, iar numărul acestora din urmă creşte exponenţial.

Numărul persoanelor care primesc prestaţii sociale a crescut spectaculos în ultimii ani, ajungând la 11,1 milioane în 2008. Totodată, numărul şomerilor a sporit după 1989 şi a atins un maximum de 1,2 milioane de persoane în 1994.

În decembrie 2009, numărul şomerilor depăşise 700.000 de persoane, iar pentru 2010 estimările fac referire la un milion de persoane fără loc de muncă, adică 10% din populaţia activă.

Bătrânii, sub limita decenţei financiare

Aproape 3,9 milioane de pensionari primesc mai puţin de 1.000 lei pe lună, res­pectiv 81% din total. Doar 44.000 de pensionari au peste 2.000 lei/lună, adică 0,9% din total. Deşi pensiile sunt foarte mici, economia şi bugetul de stat nu pot susţine niveluri superioare, iar pensiile sunt deja cu circa 20% mai mari decât poate finanţa economia naţională şi bugetul public de pensii.

La acest material au mai contribuit Daniela Şerb, Laurenţiu Gheorghe şi Roxana Vântu

Sistem privat contra sistem public

Echitate-proporţionalitate. Pensiile private sunt în general construite pentru a corela contribuţiile individuale cu valoarea pensiei, în timp ce sistemul public pune accentul pe distribuţia echitabilă pentru toţi contribuabilii.

Facultativ - obligatoriu. Includerea în planurile de pensii private este de regulă benevolă, iar când este obligatorie, alegerea unui fond de pensii este liberă. Contribuţiile la stat sunt obligatorii.

Drepturi contractuale - drepturi statutare. Administratorul fondului de pensii private nu are dreptul unilateral de a schimba termenii contractuali. În sistemele de asigurări sociale, pot interveni modificări în baza statului.

Individual-colectiv. În sistemul de pensii private primeşti pensia în funcţie de contribuţia individuală. În cel public, statul completează
contribuţiile.