Pelerini la porţile Raiului

Măcar în această privinţă, Moldova lui ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitor care ne-a lăsat moştenire 44 de lăcaşuri de cult, nu se poate plânge.Aşadar, să purcedem pe urmele pelerinilor

Măcar în această privinţă, Moldova lui ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitor care ne-a lăsat moştenire 44 de lăcaşuri de cult, nu se poate plânge.
Aşadar, să purcedem pe urmele pelerinilor credincioşi care bat la porţile Raiului, la acest sfârşit de săptămână. Acestora li se alătură şi alţi rugători, veniţi din toate colţurile ţării, ca să nu mai vorbim de străini, care pun mare preţ pe turismul ecologic, rural şi cultural. Zvonul existenţei unei icoane făcătoare de minuni, adăpostită cu mare evlavie la Mănăstirea Floreşti, a circulat repede prin părţile locului. Credincioşi şi curioşi îşi fac timp, în acest weekend, să poposească în faţa ei şi să afle câte ceva despre minunile celor care s-au rugat.
Veche de mai bine de 250 de ani, icoana este îmbrăcată în argint şi o înfăţişează pe Maica Domnului ţinându-l în braţe pe pruncul Iisus, Unsul lui Dumnezeu. Obiectul de cult a fost realizat în anul 1749, pe cheltuiala doamnei Ecaterina, cea de-a doua soţie a lui Constantin Mavrocordat, sub supravegherea Mitropolitului Daniil al Sidei, din Asia Mică.
Măicuţele de la Mănăstirea Floreşti spun că, acelora care au venit şi s-au rugat în faţa acestei icoane, Dumnezeu le-a îndeplinit dorinţele, pe măsura credinţei manifestate în divinitate.
"Numai credinţa poate face o icoană să fie făcătoare de minuni. Toate icoanele fac minuni, dacă oamenii cred în Dumnezeu din toată inima, fără să se îndoiască", mai spun măicuţele.

Maica Domnului a scuturat norii a ploaie…
În vreme de secetă, mulţi preoţi de la parohii din Vaslui şi judeţele învecinate vin să ceară icoana de la Floreşti, pentru a face slujbe în satele respective, cerând divinităţii să binecuvânteze câmpurile cu ploaia binefăcătoare. Cea mai recentă solicitare a icoanei de la Floreşti a fost a unui preot din comuna Oşeşti. Mănăstirea Floreşti reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Huşilor şi a fost construită în jurul anului 1590 de vornicul Cârstea Ghenovici şi jupâneasa lui, Anghelina. În anul 1686, nepotul ctitorilor, vornicul Gavriliţă Costache, a zidit o biserică pe locul celei dintâi, a cărei construcţie a fost terminată de fiii săi. Mitropolitul Veniamin Costache şi rudele sale s-au îngrijit de această mănăstire, pe care, mai târziu, au închinat-o Muntelui Athos.