Pagina cititorului

Această fotografie a fost realizată în localitatea Dâmbovicioara. După o zi de târg, proprietarul măgarului rămăsese în cârciumă să bea o ultimă ţuică. Probabil însă că stătea cu ochii pe măgar ca pe butelie.

Măgar pe GPL

Aşteptăm, în continuare, la adresa fotografiata@adevarul.ro, imaginile surprinse de tine, alături de o scurtă explicaţie, numele autorului şi numărul de telefon. Premiul lunar este o cameră digitală. Regulamentul concursului este publicat pe www.adevărul.ro.

Editorialul cititorului: Defetiştii

În orice grup, asociaţie sau partid politic se găseşte şi câte un defetist (cel puţin). Ca să-l definim, el, defetistul, este specia umană care îl pune tot timpul pe „nu" în faţă. Insul de acest tip nu devine - în nicio privinţă - entuziast cu una, cu două. Nicio cauză, din punctul acestuia de vedere, nu merită a se numi „nobilă", „înălţătoare".

Defetiştii nu sunt doar nişte simpli sceptici, dilematici cuminţi, conservatori din fire, ci ei se situează într-o sferă „malignă" pentru grupul ce-i include: sunt zgomotoşi, perturbatori şi, mai ales, defăimători. Ei chiar lovesc în idealurile ce animă o anume comunitate. Genul defetist este foarte critic; „rade" totul în jurul lui. Pe oricare firavă iniţiativă, el o înăbuşă încă din faşă. Fiind, în principiu, un adept al inacţiunii, în orice demers vede un scenariu malefic (ceva care nu-i „cuşer"), punându-se, apriori, de-a curmezişul atmosferei generale.

Fără a face o opoziţie făţişă, declarată, defetiştii bagă beţe în roate într-un mod „discret". Totuşi, ei sunt pregătiţi, pentru atunci când treaba nu iese bine, să revină vocal: „Ce v-am spus eu? Nu ne-aţi ascultat!". S-a spus adesea că unui şef nu i-ar strica să aibă, în ciuda contraargumentelor precedente, un consilier cu o structură de defetist.Un fel de „Gică - contra", al cărui „contra - ison" ar avea menirea de a-i mai tempera exaltările respectivului conducător .(Florin Nechiti)

Abonaţii noştri: „Adevărul este un ziar echilibrat"

Petre Popa colecţionează cărţile „Jules Verne" încă din prima zi de apariţie. Pentru că se săturase să alerge în fiecare săptămână după fiecare volum, s-a hotărât să‑şi facă abonament şi acum este mult mai relaxat. „Strâng cărţile pentru fetiţa mea, Iulia, de 12 ani. Eu am fost fascinat de aventurile din cărţile lui Jules Verne şi de aceea îmi doresc să-i insuflu pasiunea pentru citit, chiar dacă la vârsta aceasta este mai greu. Cred că această colecţie face parte din categoria de cărţi care-ţi stârnesc dorinţa de lectură", a spus Petre Popa.

Braşoveanul a mărturisit că ziarul „Adevărul" este preferat de întreaga sa familie, care îl citeşte din scoarţă-n scoarţă. El crede că nu există subiect care să nu-i atragă atenţia. În plus, Petre Popa a fost impresionat de campania „Dosarele Revoluţiei", pe care a urmărit-o în mod special. „Ceea ce îmi place cel mai mult la ziarul Adevărul este echilibrul. Îmi place cum este scris, îmi place că găsesc în el subiecte din toate domeniile. Apreciez că nu e plin de cancan, ca alte ziare care se dau serioase şi că se bazează mai mult pe ştiri, pe ceea ce îl interesează pe om", este de părere Petre Popa.