Pactul cu fiara

După ce a fost atacat în arenă de leul preferat, dresorul Ştefan Pleşoianu spune că l-a cuminţit pe Damian. Acum o lună de zile, dresorul Ştefan Pleşoianu a văzut moartea cu ochii.

După ce a fost atacat în arenă de leul preferat, dresorul Ştefan Pleşoianu spune că l-a cuminţit pe Damian.

Acum o lună de zile, dresorul Ştefan Pleşoianu a văzut moartea cu ochii. Leii albi Damian şi Leo au fost la un pas să-l răpună cu sala plină. Chiar dacă oficialii Circului Globus spun că astfel de incidente sunt fireşti, dresorul a trăit cele mai lungi zece minute din viaţă.

Cei doi lei albi, ajunşi la maturitate sexuală, nu au luptat contra dresorului, ci pentru a-şi câştiga supremaţia în teritoriul pe care îl ocupau "la comun" cu şase tigri - doi albi, doi siberieni şi doi bengalezi. Ştefan Pleşoianu nu era pentru ei decât un potenţial contracandidat, nu neapărat un duşman.

Din fericire pentru dresor, celelalte feline nu au răspuns "invitaţiei" la atac. Chiar şi aşa, Pleşoianu mărturisea după incident că au fost cele mai lungi zece minute din viaţa sa. În filmul evenimentelor, s-a văzut clar că primul leu care a contestat comanda dresorului a fost Leo.

"Când era mic, era aşa de leneş, încât la o repetiţie a căzut de pe postamentul pe care urcase ca un sac de nisip", îşi aminteşte Brânduşa Novac, directorul Circului Globus. La atacul lui Leo s-a alăturat şi Damian, leul cu care Ştefan executa un număr deosebit de periculos, hrănindu-l cu o bucată de carne pe care dresorul o ţinea în gură.

Leii au tot încercat să-l agaţe cu ghearele, dar Ştefan i-a atins cu un băţ peste labe - unul dintre locurile cele mai dureroase pentru feline. Loviturile erau însoţite de ordine scurte, care i-au liniştit, până la urmă, pe leii răzvrătiţi. "A fost o surpriză şi pentru mine! Îţi trec foarte multe prin cap în momentele acelea. Doream să ies întreg, am încercat să dau comenzi ferme, leul ştie că primeşte carne la sfârşit. Dar, atunci când atacă şi dă cu labele, vrând să te dărâme, trebuie să-l domini.

În asemenea situaţii, greşeşti o singură dată... Să mă atingă nu au putut, dar simţeam curentul de aer atunci când dădea cu labele", declara atunci, "la cald", dresorul.

El susţine că Leo şi Damian îi sunt în continuare dragi, pentru că i-a crescut şi i-a învăţat o mulţime de lucruri. "Nu mă pot supăra pe ei. Chiar dacă sunt uneori agresivi, ştiu să facă o mulţime de lucruri drăguţe", le-a luat apărarea Ştefan Pleşoianu. Bătaia nu este o soluţie prin care dresorii să se poată impune în faţa leilor şi a tigrilor. "Din simplul motiv că felinele mari ştiu că oricând pot domina fizic fiinţele din apropierea lor.

Singura cale de a te face ascultat şi înţeles în faţa lor este respectul. Niciun dresor nu se poate impune pe altă cale!", spune dresorul Ştefan Pleşoianu, cel care zi de zi, pentru mai multe ore, se află în mijlocul a patru lei şi patru tigri bengalezi, atât în public, cât şi în intimitatea menajeriei. La nici 40 de ani, deja se poate mândri cu 20 dintre ei trăiţi în mijlocul animalelor din menajeriile circurilor.

După un lung curs de specializare în Germania şi patru ani petrecuţi ca asistent de dresor, tânărul consideră că îşi merită locul de "principal" al arenei. "În perioada mea de <> şi <> , am dat şi foarte multe examene. Numai că, în comparaţie cu examenele de la o facultate normală, pe care le poţi pica şi relua în toamnă, ale mele erau decisive prin natura riscului la care eram expus. Aşa că fiecare examen pe care l-am dat putea fi şi ultimul!", precizează dresorul.

Pentru cele 20 de minute de reprezentaţie zilnică, sunt necesare nu mai puţin de două ore de repetiţie. "La care se adaugă alte câteva ore pe care le petrecem împreună, necesare unei apropieri continue şi de durată", spune Ştefan Pleşoianu.

"Dar cele două ore de repetiţii echivalează cu mai mult de opt ore de antrenament în alte domenii ale circului. Se lucrează faţă în faţă cu felinele, ca la spectacol. În tot acest timp, există un mare efort de concentrare, de logică şi de anticipare a potenţialelor situaţii-limită." "Totul, dublat de un aflux suplimentar de adrenalină, care îi consumă mult mai rapid pe dresori decât pe oamenii de rând", mai adaugă dresorul.

Nu putem greşi decât o singură dată! Şi mi se pare corect să spun că noi greşim, şi nu animalele... Pentru că, în 99% din accidentele suferite de dresori, vina a fost a lor, şi nu a fiarelor cu care lucrau în arenă.

Viaţa de circar, un refugiu pent ru foşti sportivi

"Marele secret al dresorului este cunoaşterea în amănunt a caracterului de care dă dovadă animalul de lângă el! Şi, cum există tot atâtea caractere câte animale sunt în menajerie, este foarte important să găseşti o cale de comunicare comună, prin care să te faci înţeles şi respectat de către toate.

Un alt secret al meseriei de dresor este să ştii întotdeauna cum şi când să procedezi în fiecare situaţie. Şi, mai ales, când să te opreşti... Iar această limită diferă de la animal la animal şi nu trebuie depăşită niciodată! Recompensarea celor care s-au dovedit ascultătoare este tot un act de respect reciproc, care le mai şi creează o dependenţă faţă de un număr bine făcut...", deconspiră Ştefan o parte din tainele meseriei sale.

"Dacă cineva spune că nu-i este frică, atunci când este arenă, între patru lei şi patru tigri, acela să ştiţi că minte! Teama şi respectul vor fi întotdeauna prezente în timpul reprezentaţiei! Dar primul sentiment nu trebuie arătat animalelor, ci numai al doilea... La noi, ca şi la acrobaţi, totul se petrece "în direct"! De aceea, nu putem greşi decât o singură dată! Şi mi se pare corect să spun că noi greşim, şi nu animalele... Pentru că, în 99% din accidentele suferite de dresori, vina a fost a lor, şi nu a fiarelor cu care lucrau în arenă!", mărturiseşte dresorul.
Ştefan insistă asupra faptului că animalele care intră în arenă trebuie să beneficieze de tot confortul. "Este total greşită concepţia unora care spun că maltratăm animalele.

Nu ne putem permite să le agresăm, pentru că stresul care le-ar cuprinde s-ar răsfrânge direct asupra noastră. În al doilea rând, dresorii ştiu cel mai bine că ele nu trebuie să intre în arenă flămânde! Porţia fiecăreia dintre feline este de 10 kilograme de carne de vită, înainte de spectacol.

Dar pe toată perioada zilei ele beneficiază de hrană şi de apă la discreţie! În plus, sunt asistate permanent de un veterinar, care trebuie să sesizeze chiar şi cea mai mică problemă de sănătate pe care ar avea-o! Pentru că un animal cât de puţin bolnav se comportă altfel. Dacă noi, oamenii, mai trecem peste unele probleme de acest gen, animalele nu mai recepţionează comenzile şi devin agresive chiar şi pe fondul unei suferinţe minime...", conchide dresorul de la Circul Globus.

Spectacolul deja a început şi se apropie numărul de dresaj. În timp ce Ştefan stă într-un colţ discret al intrării artiştilor concentrându-se, recuziterii aduc cuştile pe roţi în care se află cele opt feline. Le dispun sub formă de trenuleţ, pregătindu-se să deschidă uşile prin care vor comunica "vagoanele" cu arena.

La un semn, ridică pe rând "porţile de comunicare" dintre cuşti, cu o frecvenţă bine stabilită, tocmai ca animalele să nu se "aglomereze" la intrarea în arenă, fapt ce ar duce la enervarea lor. Dresorul este deja în spaţiul de dresaj, îndreptând fiecare felină spre locul de debut al numărului. Acum, "dansul" tigrilor şi leilor poate să înceapă.Dar culisele arenei de circ ascund încă multe secrete.

Atât profesionale,cât şi de viaţă...

În ziua de astăzi, pentru a fi un clovn bun, trebuie să ai cultură şi ureche muzicală, să fii un bun gimnast, să stăpâneşti de minune arta mimicii şi a gesticii. Şi, mai ales, să "simţi" publicul. "Pe măsură ce cultura publicului creşte, şi pretenţiile lui sunt în ascensiune.

De aceea, noi, clovnii, suntem obligaţi să ne perfecţionăm continuu, de la reprezentaţie la reprezentaţie chiar! Nu de puţine ori ne-a fost dat să vedem în public feţe pe care le mai remarcaserăm şi în spectacolele anterioare! Aşa că, pentru ca aceştia să nu simtă monotonia ca urmare a revederii numerelor noastre, mai improvizăm şi alte glume sau situaţii comice, pentru a le recâştiga intreresul...", explică Gigi Tache, liderul trupei de clovni "Ciucureii veseli".

Încă de la prima reprezentaţie s-a trezit că-i cad pantalonii. Am râs atunci la fel de mult ca şi publicul.
Clovnul Cristiano

"Am făcut câţiva ani muzică. Dar eram tânăr, învolburat şi nerăbdător să reuşesc în viaţă... Or, ştiţi şi dumneavoastră câte condiţii trebuia să îndeplineşti pentru a te putea afirma pe acest plan artistic până în 1990. Nici acum nu-i cu mult mai uşor, dar măcar există concurenţă... Atunci am hotărât să încerc o carieră de circ. Ajutat fiind de cunoştinţele mele muzicale şi de dorinţa de a învăţa de la cei mai buni, am reuşit până la urmă... Aşa şi colegii mei ! Unul a făcut gimnastică de performanţă, altul - culturism, colega noastră - balet, altul a fost vicecampion balcanic la lupte.

Dar, indiferent de specializările de la bază, pe toţi ne-a reunit arta comicului! Şi acum suntem o echipă atât de sudată, încât nici cu buldozerul nu ne-ar mai putea despărţi cineva!", precizează foarte serios, din spatele machiajului hilar, clovnul. Inexactităţile tehnice sunt amuzante chiar şi printre clovni. "Colegului nostru trebuia să-i tragă cineva pantalonii de pe el.

Dar, încă de la prima reprezentaţie, s-a trezit că-i cad singuri! Am râs atunci la fel de mult ca şi publicul. Şi mai există multe alte probleme neprevăzute care apar... Secretul este să ştim să improvizăm în aceste situaţii, încât publicul să nu simtă că păţania nu-şi avea locul în scenariu! Au existat şi accidentări destul de tari, pe care le-am depăşit în hohote de râs, deşi ne dădeau lacrimile de durere!", zâmbeşte clovnul cu zulufi, Cristiano.

Programul de zi cu zi este foarte aspru pentru echipa responsabilă cu râsul publicului. "De la 9.00 dimineaţa venim aici. La 10.00, intrăm în spectacol.

După prânz, intrăm pe activităţi proprii - fiecare dintre noi are câte un grup pe care îl antrenează în specializările pe care le avem. Apoi ne reîntâlnim pentru propria noastră repetiţie. După ce punem detaliile la punct, mai urmează una, la care suntem asistaţi de regizorul nostru - nimeni altul decât directoarea Brânduşa Novac! Şi aşa ne apucă 7.00-8.00 seara...

Şase zile din şapte! Duminica noastră este lunea. În acea zi, trebuie să ne rezolvăm toate problemele personale, administrative, familiale... Pentru că nu ne putem permite să intrăm în seria de spectacole cu alte gânduri şi griji decât cele legate de scenă!", precizează Gigi Tache.

Prezentul nu mai este atât de fericit ca trecutul pentru artiştii de aici. "Pe vremea lui Ceauşescu, circul era singura trambulină - cu majuscule! - pentru a putea ieşi din ţară. Toţi sportivii de elită care nu aveau norocul să participe la concursuri europene şi internaţionale veneau să se înroleze în trupele de circ. Apoi "săreau" graniţa... Şi, unde "cădeau", acolo se opreau!

"De ce să mint, se câştigau bani frumoşi din arta circului. În plus, am fost prin zeci de ţări. Şi nu cu statut de emigrant, ci de artist! În Europa - dar şi în restul lumii... - circarii nu mai sunt de mult timp priviţi ca nişte vagabonzi, care-şi câştigă existenţa distrându-i pe locuitorii satelor şi oraşelor cu diverse trucuri facile! Ce-i drept, banii de acum nu mai sunt la fel de mulţi ca altădată. Dar satisfacţia că şi după aproape 20 de ani de muncă în echipă suntem la fel de apreciaţi de către public nu poate fi măsurată la casierie!", este ultima constatare a clovnului.

Tangoul aerian, sport de performanţă

Gimnastica sportivă este mediul de provenienţă a majorităţii componenţilor trupei Cârneanu Platinium. Formată din 14 băieţi şi fete, a câştigat până acum de două ori prestigiosul trofeu "Clovnul de bronz" la Festivalul Internaţional de Circ de la Monte Carlo, care de 30 de ani reuneşte "spuma" spectacolelor de acest gen din lume. În 2002, aceşti acrobaţi dansatori au reuşit să urce pe podium cu spectacolul "Fanteziile mării", şi anul trecut - cu "Tango aerian", reprezentaţie de care se mai pot bucura şi bucureştenii care trec în aceste zile pe la Circul Globus.

Antrenamentele zilnice ale trupei, care ajung şi la şase ore, le aduc spectatorilor o inedită combinaţie de figuri acrobatice şi aeriene pe chingi, cu un număr de kopf-balans şi elemente de dans. "Zborul" lor are loc la o înălţime de 10 metri.

Pentru mulţi dintre membrii trupei, trecerea de la gimnastică la acrobaţie aeriană nu a fost chiar uşoară. "Dacă în gimnastica sportivă există foarte multă rigurozitate şi perfecţiune în executarea diverselor elemente, acum preţul cel mare este pe partea de show. Să nu credeţi că asta ne-ar induce mai multă relaxare...

Din contră, trebuie să ne concentrăm la fel de mult pe spectaculozitate pe cât de mult ne concentrăm pe fineţea şi perfecţiunea elementelor din concursurile de gimnastică", precizează Valentin Badea, component de mai mulţi ani al trupei. El mai indică o diferenţă în desfăşurarea numărului, esenţială din punctul de vedere al momentului de debut. "Dacă, la începutul numărului de gimnastică, era o linişte maximă, acum, la <> noastră sub cupola circului, este gălăgie maximă! A fost o schimbare totală, de la un mediu la altul!

Dar ne-am adaptat...", zâmbeşte Valentin, care de 10 ani este acrobat la Circul Globus. Prietenul său "de o viaţă", Bogdan Boldojar, îi întăreşte argumentele. "Şi fetele, cele mai multe dintre ele, provin din domeniul gimnasticii ritmice... Această disciplină are foarte multă căutare în acrobaţia de circ. Şi, cum activitatea în gimnastica de performanţă este relativ scurtă, toţi cei care doresc s-o continue în faţa unui public aleg cupola." Deşi n-are decât 30 de ani, Valentin a văzut mai multe ţări decât un preşedinte de stat. "Am schimbat deja câteva paşapoarte, din cauză că nu mai era loc de viză în paginile lor", zâmbeşte artistul.

Participarea României la festivalul amintit a fost privită cu scepticism la vremea respectivă. "Prin 1999-2002, când le-am spus <> că tot vom ajunge la Monte Carlo, şi vom şi câştiga, mi s-a răspuns că visez frumos...", zâmbeşte Brânduşa Novac. "Dar acum, după cele două premii <> , obţinute în 2002 şi 2007, ni s-a propus pentru 2009 să participăm cu dresura de lei şi tigri a lui Ştefan la Festivalul internaţional de Circ din Principat.

Iar peste doi ani, Monte Carlo ne aşteaptă cu alte trupe. Deci viitorul sună bine pentru circul românesc!", îşi motivează ea optimismul. "Cei peste 6.000 de spectatori ai festivalului sunt poate cel mai cunoscător public de circ de pe mapamond. Graţie celor trei decenii de festival, locuitorii şi turiştii din staţiunea aflată pe litoralul Mediteranei vin la spectacol îmbrăcaţi la costum şi cravată şi la rochie de seară - o dovadă elocventă că numerele de circ sunt considerate acum adevărate opere de artă, şi nu manifestări de bâlci, cum încă se mai crede pe la noi...", mai precizează Brânduşa Novac.

Am schimbat deja câteva paşapoarte, din cauză că nu mai era loc de viză în paginile lor
Valentin Badea,
acrobat

O clădire ultramodernă la vremea ei

Istoria circului românesc, ca instituţie, începe acum 54 de ani, prin achiziţionarea de către stat a circului particular Krateyl. Actuala locaţie a fost construită în 1960, după planurile arhitecţilor Nicolae Porumbescu, Constantin Rulea şi Nicolae Pruncu. La inaugurarea sa, în 1961, clădirea Circului de Stat (cupola şi anexele) era una dintre cele mai mari şi mai moderne construcţii de gen din Europa. Sala de spectacole este construită în aşa fel încât să domine întregul ansamblu, din punctul de vedere al amplasării în plan şi al formei. În ultimii zece ani, au avut loc peste 2.800 de spectacole.

Amfiteatrul este acoperit cu o cupolă din beton armat, sub forma unei pânze ondulate, imprimând construcţiei o linie unitară şi uşoară. Cupola se sprijină pe nişte stâlpi zvelţi, între aceşti stâlpi fiind amplasaţi pereţi din sticlă care închid foaierul inelar al construcţiei, oferind transparenţă întregii construcţii.

Comunicarea cu corpurile anexe, sala de repetiţii, cabinele artiştilor se realizează prin intermediul unor travee, arhitectural fiind nişte volume largi cu forme neregulate, marginea superioară a acestora fiind situată sub punctul de origine al bolţii.

Deasupra intrării artiştilor în arenă este amplasată o platformă pe care este aşezată orchestra. De cupola existentă deasupra scenei circulare sunt amplasate diferite instalaţii folosite de artiştii "zburători". Înălţimea deasupra arenei este de 22 de metri. Sala de spectacole are formă concentrică şi este realizată în aşa fel încât toată atenţia celor maximum o mie de spectatori să fie îndreptată spre arena circulară în care evoluează artiştii. Diametrul arenei este de 13 m şi aceasta este prevăzută cu diverse utilaje mecanice, care fac posibilă reamenajarea. Graţie angrenajelor folosite, arena permite intrarea animalelor şi din subsol.

Construcţia clădirii permite accesul publicului prin opt puncte de acces, şase superioare şi două inferioare, toate comunicând cu garderoba şi foaierul circului.

Străinii pot primi şi câteva mii de euro pe spectacol

Arta circului continuă să fie învăţată şi astăzi "pe furate", din cauză că nu există un loc anume în care să fie deprinsă la modul oficial. Dar asta nu-i opreşte pe tinerii artişti să obţină premii la concursurile internaţionale. "Nici până acum nu există o şcoală pentru artiştii de circ, în România! Toate celelalte instituţii de artă au posibilitatea de a angaja absolvenţi cu studii medii şi superioare în domeniu, mai puţin Circul Globus! Ca atare, trebuie să încadrăm din domenii conexe circului.

De aceea, pregătirea lor mai continuă o bună perioadă de timp şi în primii ani în care ni se alătură. Pentru cei mai tineri, noi suntem şi moaşe, şi dădace, şi profesori, şi antrenori, şi părinţi...", precizează Brânduşa Novac.

Există o primă perioadă de colaborare cu circul, de doi ani de zile. "Abia după ce candidaţii îndeplinesc toate criteriile - atât profesionale, dar şi de bun-simţ şi de fidelitate, decidem dacă îi angajăm cu contract definitiv de muncă.

Pentru aspiranţii la calitatea de artist de circ, instituţia noastră este, în aceşti doi ani, şi şcoală de artă, şi club sportiv, şi loc de muncă. Adică ei deprind "la locul de muncă" tot ceea ce ar fi trebuit să înveţe în acea specializare de artă a circului, şi care nici pe hârtie nu există deocamdată, din cauza mai multor factori - educaţionali şi administrativi, să zicem...", a adăugat directorul.

În acest moment, circul Globus numără în jur de 170 de angajaţi, din care jumătate sunt personal auxiliar scenic şi TESA. "Mult prea puţini pentru toată activitatea de zi cu zi a circului", consideră directorul. "Într-un singur spectacol, intră 50-60 de artişti minimum, care au recuzită, animale...

Toate aceste <> trebuie aduse în timp util la intrarea în arenă şi să fie scoase rapid pentru a face loc celor din numărul următor!", explică Brânduşa dinamica activităţii din culise, care este de multe ori mai intensă decât cea pe care o văd spectatorii în arenă. "Există câteva reguli de aur pentru munca din culise. Cei care nu le respectă îşi riscă viaţa! Aceste reguli nu se referă doar la manevrarea recuzitei. De exemplu, nu alergi prin culise dacă Ştefan Pleşoianu este acolo cu tigrul în lesă!

Pentru că sigur vei fi considerat un potenţial vânat. Şi un tigru de peste 200 de kilograme nu mai poate fi oprit doar trăgându-l de lesă în acele clipe... La fel de bine, nu trebuie să treci prin spatele cailor sau cămilelor, deoarece există pericolul să primeşti o copită în cap sau în stomac! Am încercat să fac asigurări de viaţă şi pentru personalul tehnic, dar cei de la primărie au considerat că nu este cazul, chiar dacă recuziterii se întâlnesc mai mereu cu animalele...", explică oficialul Circului Globus riscurile la care se expun toţi participanţii la spectacol.

"Ce exportă Globus e bine primit afară"

"Artiştii de circ veneau şi plecau în momentul în care am venit eu ca director la Globus, acum zece ani. Dacă i-aş fi avut pe toţi o perioadă mai îndelungată poate i-aş fi putut convinge să rămână. Dar aşa, unii veneau, le făceam numere şi costume noi, muzică, regie... Şi apoi plecau peste hotare... Veneau alţii! Cu care se întâmpla exact acelaşi lucru.

În momentul de faţă însă artiştii noştri nu-şi mai doresc să plece decât cu noi, cu spectacolul întreg şi nu doar cu numerele lor! Este îngrozitor de greu acum "afară", pentru că spectacolele se desfăşoară pe frecvenţa "ziua şi oraşul". Adică instalezi de dimineaţă cortul, dai o reprezentaţie-două şi seara ai şi strâns. Dacă nu eşti cumva pe drum spre alt oraş... O astfel de ţară este Franţa. În alte zone, circul poate sta o săptămână-două. Dar niciodată mai mult! De aceea, acum preferă deplasările cu circul", motivează Brânduşa reducerea exodului artiştilor români.

Dar ar mai fi şi un alt motiv. "Există numere şi momente care se realizează în ani de zile. Dar după ce ai reuşit să aduci aproape de perfecţiune un moment pe care l-ai pregătit între trei şi cinci ani, atunci poţi pleca având şi girul instituţiei noastre. Circul Globus se află într-un circuit internaţional de gen, şi de aceea tot ce pleacă de la noi <> este foarte bine cotat.

Ai noştri pleacă în diverse locuri, în timp ce noi aducem de acolo artişti străini, recomandaţi de circurile din străinătate. Nu se merge pe un schimb, ci pe negociere. Dar pentru străinii care vin aici avem o ştachetă foarte ridicată! Verificăm care le este box-office-ul în lume, la ce festivaluri au participat, câte premii au câştigat... Abia după ce cunoaştem toţi aceşti parametri discutăm de preţuri...

Pe spectacol, plătim între câteva sute şi câteva mii de euro", explică directorul condiţiile în care sunt aduşi artiştii străini în arena Circului Globus.

Brânduşa Novac este de acord că ei sunt mai bine plătiţi decât românii. "Dar şi când ai noştri pleacă în străinătate, primesc aceleaşi onorarii pe care le plătim şi noi străinilor", justifică ea situaţia. Chiar şi în aceste condiţii, în momentul de faţă Circul Globus beneficiază de un număr de trupe stabile de români, care sunt baza stagiunilor circului. Calitatea crescândă a spectacolelor poate fi apreciată şi după evoluţia numărului de spectatori.

Dacă acum 10-11 ani erau doar câteva zeci la un spectacol, acum numărul atinge capacitatea maximă a sălii de o mie de spectatori, indiferent dacă este vorba despre o zi de lucru a săptămânii sau de weekend.

Nu alergi prin culise dacă Ştefan Pleşoianu este acolo cu tigrul în lesă! Pentru că sigur vei fi considerat un potenţial vânat. Şi un tigru de peste 200 de kilograme nu mai poate fi oprit doar trăgându-l de lesă în acele clipe...
Brânduşa Novac

În iunie, festival internaţional de circ la... Bucureşti

În această vară, Brânduşa Novac promite că va organiza primul festival internaţional de circ din România. "Cel mai probabil, se va desfăşura în perioada 7-21 iunie.

Fiind prima ediţie, circurile din străinătate nu vor veni decât în acest interval... În plus, nu trebuie să ne suprapunem cu Campionatul European de fotbal". Ea spune că va fi un festival cu totul deosebit faţă de cele care deja se organizează acum în lume. "Nu va fi o competiţie a numerelor de circ, aşa cum se întâmplă la Monte Carlo, de exemplu... Ci una de spectacole întregi.

Practic, fiecare în cortul lui, cu show-ul lui, în total şase spectacole pe zi! Ţările participante vor avea astfel ocazia să prezinte tipurile de spectacole cele mai <> de către populaţia acelor ţări, în aşa fel încât publicul român să vadă clar cum este percepută arta circului în cât mai multe zone geografice", explică strategia Brânduşa Novac.