Re;iţa: PORTRET / Niţu Moica a învăţat să joace, apoi să meargă

Re;iţa: PORTRET / Niţu Moica a învăţat să joace, apoi să meargă

Artistul a urcat pe scenă din ambiţie, pentru a le demonstra sătenilor că poate dansa foarte frumos, iar dorinţa de afirmare l-a făcut ca în timp să predea în Olanda.

Profil
Născut - 13.11.1955, Marga, judeţul Caraş-Severin.
Studii - Şcoala de coregrafie din Reşiţa.
Experienţă - Dansator, coregraf al ansamlurilor „Reşiţeana”, „ Flori de Mai”, Instructor de dans al Academiei de Balet din Olanda
Familie - Este căsătorit cu Olimpia şi au trei copii: Poliana, Florin şi Mădălina.


Niţu Moica trăieşte pentru folclor, iubeşte muzica populară şi vechile valori. Scena este sufletul lui, iar coregrafia este modalitate în care îşi trăieşte viaţa. Nu-şi mai aminteşte foarte multe lucruri despre primii ani ai copilăriei, dar este convins că prima oară a învăţat să joace, apoi să meargă.

Era o ruşine să nu joci

„La mine la Marga era o ruşine să nu joci. Am avut mentori extraordinari la vremea aceea. Când eram eu mic se organiza, în fiecare duminică, joc în sat. Veneau solişti de la Oţelu Roşu şi Armeniş. În cazul în care nu era joc la noi în sat, mergeam în satul vecin. Primul costum popular l-am avut la grădiniţă”, a spus coregraful Niţu Moica.

Nu credea niciodată că va ajunge un dansator care va vedea lumea şi care-i  va învăţa şi pe alţii paşii de joc. A urcat pe scenă din ambiţie şi a rămas un maestru al ei. „Totul a început în clasa a VII-a. Aveam serbare şi diriginta nu m-a pus să joc. Erau 10 fete şi 21 de băieţi. Nu aveam pereche. Eram foarte supărat. O altă profesoară m-a întrebat dacă nu vreau să joc la serbare cu clasa ei. Am acceptat. Am urcat pe scenă cu ambiţia de a dansa foarte bine, iar la finalul spectacolului toţi sătenii m-au felicitat”, a spus coregraful.

Emoţii în sala de curs

În anul 1970, Niţu Moica a ajuns la Reşiţa s-a înscris la ansamblul „Reşiţeana”. În anul 1971 conducerea fostului Combinat Siderurgic, uzină pentru care lucra, i-a propus să se ocupe de ansamblul „Flacăra”. Cu dansatorii de aici a participat la concursuri. Anul 1983 l-a găsit ca angajat al UCM Reşiţa. Şi aici a coordonat ansamblul de dansuri.

„Mentorul meu la Reşiţa a fost Afilon Laţcu. După dispariţia lui, am preluat Reşiţeana. Am participat cu ansamblurile la foarte multe concursuri, am plecat mult în străinătate. Era ceva firesc ca noi să ieşim din ţară. Spre marea mea bucurie, în Olanda, în anul 1986, mi s-a propus să predau la Academia de Balet din Amsterdam. Marele coregraf  internaţional Ferri Covacs a fost nevoit să plece din Olanda. Ştiind că sunt acolo, m-a rugat să-i ţin locul la Academie. Nu-mi venea să cred. Am avut emoţii când am intrat în sala de curs”, a spus Moica.

În Academie a predat cursuri de folclor din Balcani. Niţu Moica lucrează în prezent cu Ansamblul „Reşiţeana”, al Şcolii Populare de Artă, dar şi cu „ Flori de Mai” al Casei de Cultură a Studenţilor din Reşiţa. Coordonează şi ansambluri de copii şi face acest lucru cu mare drag.


Întrebări şi răspunsuri
Se mai păstrează vechile tradiţii?
Acestea vor fi reînviate doar dacă se va dori. Intrarea în Uniunea Europeană ne-a dus la globalizare. În timp, ne-am pierdut identitatea. Având o astfel de bogăţie, este păcat să o pierdem.

Cum sunt tinerii de azi? Se îndreaptă către folclor?
Marele meu regret este că cei care vin în Reşiţa la şcoală nu manifestă interes pentru folclor. Dar îi aşteptăm.

ce-i place
„Îmi place frumosul. Îmi plac oamenii frumoşii, muzica frumoasă, dansurile frumoase. Îmi place să-i învăţ pe alţii ce ştiu eu şi îmi place să-i urmăresc pe scenă. Îmi place să-mi petrec timpul cu familai şi cu prietenii dragi”, a spus Niţu Moica.
ce nu-i place
„Nu-mi place atunci când oamenii au probleme. Nu-mi place să văd oamenii suferind sau supăraţi, indiferent de motivul pentru care sunt supăraţi. Nu-mi place durerea. Nu-mi place nedreptatea”, a mai spus artistul.