ResitaŞ PORTRET / Cristina Luchian militează pentru salvarea naturii

Tânăra şi-a neglijat talentul artistic pentru a lupta cu deşeurile, într-un război în sprijinul unui mediu înconjurător mai curat.

Profil

Născută. 19 ianuarie 1991, Anina
Educaţie. Elevă în clasa a XII-a a Liceului „Matias Hammer”, Anina
Familie. O soră, Andreea, de 23 de ani

Cristina Luchian este o adolescentă plină de viaţă, care se implică în tot felul de acţiuni pentru a-şi epuiza dozele nebănuite de energie. În copilărie şi-a descoperit talentul pentru desen, acum face parte dintr-un grup ecologist, iar pe viitor şi-ar fi dorit să urmeze o carieră militară. „Am fost un copil ca toţi ceilalţi, poate ceva mai neastâmpărată decât sunt în general fetiţele. E drept, am fost ceva mai băieţoasă, dar asta nu înseamnă că nu m-am jucat şi eu cu păpuşile”, spune Cristina. Pe când avea doar câţiva anişori, îi plăcea foarte mult să deseneze şi chiar se putea lăuda că este înzestrată cu destul talent artistic.

Preocupată de voluntariat

„Mi-aduc aminte că, în clasa întâi, doamna învăţătoare şi-a dat seama că am talent la desen. Stăteam ore întregi cu creionul în mână şi desenam tot felul de lucruri. La şcoală, la orele de desen, am relizat câteva lucrări destul de frumoase şi de reuşite pentru un copil de 6-7 ani. Fiind încurajată şi de doamna învăţătoare, am continuat timp de câţiva ani buni cu desenul. Am participat şi la nişte concursuri de unde m-am întors cu câteva premii”, îşi aminteşte tânăra. Pentru că în Anina nu a găsit persoana potrivită care să-i şlefuiască talentul artistic, Cristina Luchian a abandonat ideea părinţilor de a urma o carieră în acest domeniu. Asta şi pentru că, la sfârşitul clasei a opta, a descoperit frumuseţea naturii şi viaţa de voluntariat. „Am participat atunci la două ediţii ale concursului «Prietenii pompierilor». Natura îmi plăcea deja şi se regăsea cu precădere şi în desenele mele, iar de la pompieri am învăţat cât de frumos este sentimentul de a şti că ai putut ajuta pe cineva, pe cineva care chiar avea nevoie de ajutor”, afirmă Cristina. A intrat cu adevărat în voluntariat în 2008, când a devenit membru activ al Grupului Ecologic de Colaborare Nera.

Este o ecologistă convinsă

„Am ajuns voluntar ecologist la propunerea doamnei profesoare de biologie. Ştiam că astfel voi putea învăţa o grămadă de lucruri interesante, că voi putea ieşi mult în mijlocul naturii, că voi cunoaşte diverşi tineri şi voi trece prin experienţe interesante. Am acceptat fără ezitare, mai ales că îmi place să ajut oamenii şi îmi place să mă bucur de un cadru natural curat. Am participat la multe acţiuni de ecologizare împreună cu colegii mei şi sunt fericită atunci când îmi pot dovedi utilitatea pentru societatea”, mai spune tânăra.

Intrebări şi răspunsuri

Te gândeşti să urmezi studii superioare legate de protecţia mediului?
Încă nu m-am decis. Aş fi vrut să urmez o carieră militară, dar statura nu mi-a permis. Cred că voi alege Politehnica din Timişoara, mai exact Protecţia Mediului sau Ingineria Mediului.

Când ai cunoscut cea mai mare satisfacţie ca voluntar?
Am avut o acţiune comună cu colegii noştri din Timişoara. Am ecologizat Golful Nerei cu Dunărea, o zonă protezată prin lege. Am strâns atunci zeci de saci de deşeuri.

Ai regretat vreo clipă că nu ţi-ai pus în valoare talentul la desen?
Şi acum mă mai gândesc că poate ar fi trebuit să insist mai mult. Eram destul de talentată şi poate că mi-ar fi plăcut să devin artist plastic.

Ce-i place

Cristinei îi place să reuşească prin propriile sale forţe. Nu se dă niciodată bătută şi acceptă orice fel de provocare. „Îmi place să-mi demonstrez mie că pot reuşi să fac aproape orice, mai ales lucruri de care cei din jurul meu se îndoiesc că le-aş putea realiza”, afirmă Cristian Luchian.

Ce nu-i place

Fiind o fire care spune mereu lucrurilor pe nume, Cristina nu acceptă să fie minţită, iar cine o face riscă să nu se mai poată reabilita în faţa ei curând. „Mă deranjează falsitatea şi oamenii cu două feţe. Prefer să mi se spună adevărul, chiar dacă nu-mi convine, decât să fiu minţită”, spune voluntarul.