Otrava din ambalajele alimentelor, sub lupă

Ambalajele produselor alimentare au un rol foarte important. Un ambalaj de calitate asigură securitatea alimentului care se află în interiorul lui şi respectă cerinţele ecologice.

Ambalajele produselor alimentare au un rol foarte important. Un ambalaj de calitate asigură securitatea alimentului care se află în interiorul lui şi respectă cerinţele ecologice.

Institutul de Bioresurse Alimentare Bucureşti are un laborator de analize pentru ambalajele de uz alimentar.

Aici se verifică stabilitatea chimică a materialului de ambalare care vine în contact cu produsul alimentar.

Dacă gradul de toxicitate a casetelor şi pungilor pentru uz alimentar este în limitele admise, acestea nu sunt periculoase.

După ce producătorul s-a asigurat că în compoziţia ambalajelor s-au folosit ingredientele permise, în final, produsul trebuie supus unor teste de migrare a componenţilor cu potenţial toxic, care pot aduce modificări calităţii alimentului.

Specialiştii spun că cele mai nocive ambalaje sunt pungile şi casetele din material plastic, iar cele mai sănătoase sunt cele din hârtie, care asigură securitate deplină

Un rol extrem de important în protejarea alimentelor îl joacă ambalajul. Acesta trebuie să protejeze produsele alimentare şi să fie prietenos cu mediul.

Ambalarea produselor alimentare se află într-un proces de modernizare. Un ambalaj de calitate garantează o protecţie a alimentelor. Perfecţionarea ambalajelor este în strânsă legătură cu cerinţele estetice şi ecologice.

Chimicalele, un pericol

Institutul de Bioresurse Alimentare Bucureşti (IBA) are un laborator de analize igienico-sanitare pentru ambalajele de uz alimentar.

În acest laborator se verifică stabilitatea chimică a materialului de ambalare care vine în contact cu produsul alimentar. Toate ambalajele sunt toxice, dar dacă au un grad de toxicitate în limitele admise nu sunt periculoase.

De aceea, analizele de laborator sunt extrem de necesare. "Materialele din care se confecţionează ambalajele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe referitoare la substanţele de pornire, la substanţele auxiliare permise.

După ce producătorul s-a asigurat că pentru aceste ambalaje s-au folosit ingrediente permise, în final, produsul trebuie supus unor teste de migrare globală şi migrare specifică de componenţi.

După ce materialul de analizat stă în condiţii de timp şi de temperatură la etuvă, se separă de lichidul respectiv şi se analizează lichidul respectiv din punctul de vedere al migrării componenţilor ambalajului", a explicat Mariana Ionescu, şeful laboratorului de analiză a ambalajelor, din cadrul IBA.

Calitatea alimentelor poate fi atacată

Orice produs alimentar trebuie ambalat. Dar înainte de toate, acesta trebuie să fie controlat. Ambalajele pentru produsele alimentare trebuie să respecte nişte condiţii de stabilitate chimică şi de puritate. De aceea, este foarte importantă determinarea stabilităţii materialului de ambalare.

Această determinare este posibilă prin teste de migrare de componenţi cu potenţial toxic, care ar putea să modifice gustul sau mirosul şi, implicit, calităţile produsului alimentar după ce a fost ambalat.

"Dacă ambalajul nu a fost realizat conform standardelor, componenţii potenţial toxici pot ataca produsul alimentar. După natura chimică a materialului de ambalare majoritatea lor sunt materiale polimerice. Dacă sunt probleme cu compoziţia chimică a ambalajului, acesta se poate degrada şi componenţii toxici pot ataca alimentele", subliniază specialistul IBA.

Plasticul, pe ducă

Dintre materialele analizate, plasticul este cel mai nociv. Acesta este des utilizat în fabricarea ambalajelor pentru produsele alimentare. Dar uşor-uşor, plasticul va fi înlocuit cu materialele celulozice şi biodegradabile.
"Plasticul va pierde teren şi din motive legate de mediu.

Faptul că el nu este degradabil, că se acumulează, că vine cu o încărcătură de metale face un mare rău atât sănătăţii omului, cât şi mediului.

De aceea, limitele pentru bisfenol (un produs chimic folosit la fabricarea plasticului - n.r.) s-au micşorat foarte mult: De la 3 PPM (unitate de măsură - n.r.) a ajuns la 0,6 PPM", susţine specialistul IBA. Sunt patru metale grele care sunt impuse de HG 621/2005 referitor la ambalaje şi la deşeurile din ambalaje şi anume plumbul, katmiul, cromul hexavalent şi mercurul.

Aceste patru metale sunt limitate ca suma conţinutului lor să fie de maximum 100 de PPM. De aceea, ele se analizează în principal la materiale plastice, pentru că ambalajele din acest material sunt cele mai utilizate, dar acum se analizează şi la materialele celulozice - ambalaje din hârtie şi carton care se pare că vor câştiga teren pentru că sunt şi ecologice. Ambalajele din plastic vor pierde teren faţă de cele biodegradabile.

Atenţie la ambalajul din carton al pizzei

Cutiile pentru ambalarea pizzei sunt un real pericol dacă sunt fabricate din hârtie reciclabilă, potrivit unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Milano.

Acest deliciu culinar ar putea să fie contaminat cu substanţe chimice toxice aflate în compoziţia cutiei de carton în care este transportată.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că unele ambalaje făcute din materiale reciclabile conţin cerneluri toxice, cleiuri şi vopseluri nocive pentru sănătate. Aceste substanţe ar putea migra în mâncare din cauză că alimentul este fierbinte. Una dintre substanţele chimice, diizobutil ftalatul, poate astfel afecta hormonii sexuali.

"În interiorul cutiei, temperatura poate ajunge până la 65 de grade Celsius şi pizza rămâne fierbinte în interiorul său minute bune. Astfel creşte şansa ca substanţele toxice să migreze din ambalaj în mâncare", a declarat Monica Bononi, coordonatorul echipei de cercetători italieni.

Cercetătorii de la Universitatea din Milano au descoperit urme de diizobutil ftalat în astfel de ambalaje din 16 restaurante situate în nordul Italiei.

Cutiile pentru ambalarea pizzei, potrivit echipei de cercetători, fuseseră confecţionate din hârtie reciclabilă. Potrivit studiului, în unele cutii de pizza au fost descoperite şapte micrograme de substanţă toxică, în altele 40 micrograme.

Doar una dintre cutii avea 70 de micrograme de diizobutil ftalat. Monica Bononi a precizat că deocamdată nu se ştie cu siguranţă care este cantitatea maximă de diizobutil ftalat care ar afecta sănătatea oamenilor.

Avantajele prelucrării maculaturii

Ambalajele din hârtie şi din carton nu pot fi reutilizate. Ele devin deşeu şi se valorifică prin reciclare în procesul de fabricare a hârtiilor şi a cartoanelor.

Deşeurile de hârtii şi cartoane reprezintă cea mai importantă materie primă secundară pentru industria celulozei şi hârtiei, datorită implicaţiilor ecologice şi celor economice.

O tonă de maculatură substituie circa 5 metri cubi de masă lemnoasă la fabricarea unei cantităţi echivalente de celuloză.

Prelucrarea maculaturii se realizează cu consumuri energetice de 2 chiar 3 ori mai reduse decât în cazul folosirii fibrelor celulozice.

Apele reziduale de la prelucrarea maculaturii au o încărcare de 3-4 ori mai mică în poluanţi decât cele rezultate la fabricarea celulozelor.

Lăcuirea cutiilor metalice, o problemă

Şi lacurile de protecţie atât de utilizate la cutiile metalice destinate ambalării băuturilor sunt analizate în laboratorul IBA.

"Cutiile de conserve şi cele de băuturi se acoperă cu un lac de protecţie care are rolul de a împiedica contactul direct al ambalajului cu produsele alimentare acide sau sulfuroase ce pot ataca metalul. În urma unei astfel de reacţii, produsul alimentar capătă gust metalic.

Anumite reacţii chimice influenţează calităţile produsului, ceea ce este foarte grav pentru sănătatea consumatorului. Din aceste motive, tabla se protejează cu un lac. Acesta nu trebuie să fie toxic", a spus Mariana Ionescu.

Dacă lacurile de protecţie nu corespund chimic, pot contribui la apariţia unor modificări endocrine şi chiar a unor boli canceroase.

Deci, pot fi şi lacuri protectoare toxice. Acum, datorită noilor norme, se tinde spre eliminarea substanţelor potenţial toxice.

Faptul că plasticul nu este degradabil, că se acumulează, că vine cu o încărcătură de metale face un mare rău
Mariana Ionescu, şef laborator, Institutul de Bioresurse Alimentare