Ortacii de la Petrila, trimişi la moarte cu bună ştiinţă
0
Directorul Aurelian Necula a fost mai interesat de productivitatea minei decât de vieţile oamenilor.Minerii şi salvatorii care au murit în exploziile produse în subteranul minei Petrila, la 15 noiembrie 2008, au fost trimişi la moarte sigură, arată procurorii care au instrumentat cazul. Vezi aici rechizitoriul.
Condus de dorinţa de a nu scădea productivitatea minei, directorul exploatării de la acea dată, Aurelian Necula, trimis în judecată în dosarul exploziilor de la Petrila, a ascuns, alături de alţi inculpaţi, mai multe nereguli produse în abatajul morţii.
Aprinderile repetate de metan şi mărturiile ortacilor cu privire la focul din abataj nu i-au convins pe şefii de la Petrila de pericolul iminent la care erau expuşi minerii.
Nici măcar aprinderea de metan care l-a surprins inclusiv pe directorul Necula înainte cu câteva zile de tragedie. Atunci şi-a trimis oamenii într-un abataj al morţii, însă tot nu a fost de ajuns pentru a realiza că prima obligaţie a conducătorului unităţii este să asigure securitatea angajaţilor.
Aprinderile de metan de dinaintea carnajului
În timpul săptămânii care avea să se sfârşească cu un carnaj, mai multe aprinderi de metan s-au produs în subteran şi au apărut chiar răniţi. În loc ca zona periculoasă să fie izolată cum cer uzanţele, evenimentele au fost muşamalizate de către trei şefi: Aurelian Necula, Roşu Gheorghe şi Ştefan Ungur.
O martoră le-a relatat anchetatorilor că l-a auzit pe directorul Aurelian Necula povestind despre faptul că, la 10 noiembrie 2008, cu cinci zile înainte de dezastru, pe abatajul cu banc subminat, ar fi avut loc o aprindere de metan.
Declaraţia ei se coroborează cu cea a salvatorului Nicolae Alecsa, supravieţuitor al exploziei, conform căreia fratele său, Marcel, i-a relatat că, în timpul acelei zile, efectuând controlul abatajului împreună cu învinuitul Aurelian Necula, ar fi fost surprinşi de o aprindere de metan.
Alte incidente asemănătoare sau chiar mai grave au avut loc până în sâmbăta morţii, dar nimic nu a fost de ajuns pentru a-i determina pe cei trei să abandoneze abatajul foarte productiv, însă extrem de periculos. De la producerea dramei, Necula a fost de negăsit.
Pericolul iminent
În sâmbăta neagră de la jumătatea lui noiembrie 2008, ortacii şi-au început lucrul în zona periculoasă. Şeful de echipă al salvatorilor, Marcel Alecsa, a mers pentru a măsura concentraţiile de gaze de pe abataj, după ce, în prealabil, le-a spus şefilor săi direcţi că este obligatoriu să se înceapă izolarea zonei unde exista pericol de explozie şi nimeni să nu mai intre acolo. A primit, în schimb, dispoziţia de a se întoarce la muncă.
Salvatorul şi-a obligat colegii, inclusiv pe fratele lui, Nicolae Alecsa, să rămână mai departe de zona periculoasă. Câteva minute mai târziu avea să se producă dezastrul. O flacără roşiatică a venit pe galerie spulberând tot ce întâlnea în cale. Cei care erau adăpostiţi de Alecsa au fost răniţi, dar au scăpat cu viaţă. Şeful lor, care avea să devină cel mai bun salvator minier din România înainte cu doar două zile, a apucat să mai strige doar „frate”.
Încăpăţânarea ucigaşă
Cinci salvatori puteau fi şi astăzi alături de familiile lor, iar alţi şapte nu ar fi fost arşi de vii dacă şeful comandamentului, Aurelian Necula, i-ar fi scos din infern atunci când toate datele arătau că o a doua explozie - după cea de la ora 14.49 - stă să se producă. Chiar şi cu 10 minute înainte de explozie, Necula ar fi putut salva vieţi dacă şi-ar fi dat acordul în scris ca inspectorii de muncă să decidă evacuarea de urgenţă a salvatorilor care aveau să piară.
„În jurul orei 17.30, când din subteran s-a comunicat că echipa condusă de Vişan Trandafir, în urma măsurătorilor, înregistrase o concentraţie de metan de peste 3 % , şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă, Ileana Bodea, a informat conducerea I.T.M. Hunedoara şi conducerea Inspecţiei Muncii, solicitându-i, totodată, învinuitului Aurelian Necula retragerea echipelor de salvatori din zona abatajului.
În ciuda solicitărilor exprese, repetate, învinuitul nu s-a conformat, situaţie în care aceasta a solicitat registrul unic de control, pentru a se consemna în scris dispoziţia de retragere a personalului din zonă. (…) În jurul orei 18.20, sosind formularul de proces-verbal, s-a trecut la întocmirea actului de sistare a activităţii, dar în momentul în care învinuitului i se solicita să ia cunoştinţă de dispoziţia de sistare şi să semneze procesul-verbal, s-a produs cea de-a doua explozie. După ce şi-a revenit din şoc, în jurul orei 18.40, învinuitul a semnat actul menţionat”, se arată în rechizitoriul procurorilor.
Moarte pe semnătură
Salvatorii minieri Daniel Frăţilă, Elekeş Atila, Nicolae Puian şi Sorin Mihai Bâlbă şi inginerul Vişan Trandafir, adjunctul staţie salvare, au murit din cauza unei simple semnături, iar Sorin Trăilă, Vasile Badea, Petrică Leonte, Alin Băran, Nicolae Cristea şi inginerul şef SSM CNH SA Holingher, Sorin Vasile, au fost răniţi grav.
Potrivit rechizitoriului, inginerul-şef cu securitatea şi sănătatea în muncă, Gheorghe Roşu, şi şeful Sectorului de Aeraj, Dan Ungur Ştefan, nu au luat măsuri cu privire la asigurarea unui sistem de aeraj corespunzător. Rudele celor 13 mineri, morţi în urma exploziei din data de 15 noiembrie 2008, de la mina Petrila, cer daune morale, de aproape 600.000 de euro de la cei vinovaţi de producerea accidentului.
Soţia minerului Vasile Stoian vrea ca cei vinovaţi de moartea soţului să-i plătească daune morale de 50.000 de euro, precum şi o alocaţie lunară pentru cei doi copii. Aceeaşi sumă o cer şi mamele minerilor Adrian Măţăn şi Silviu Moş şi soţia inginerului Trandafir Vişan.
Soţia minerului Cristian Şipoş cere 30.000 de euro şi plata unei alocaţii pentru copil, iar soţia lui Sorin Bâlbă - 300.000 de euro plus o alocaţie lunară pentru cei doi copii. Restul urmaşilor au precizat la Parchet că vor stabili în timpul procesului ce daune vor solicita. Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri Bucureşti solicită despăgubiri de 342.000 de lei, contravaloarea cheltuielilor de internare pentru cinci mineri.
Vinovaţii
Directorul minei Aurelian Necula şi inginerii Gheorghe Roşu şi Dan Ştefan Ungur au fost trimişi în judecată pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi pentru mai multe infracţiuni privind nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii.
Se încarcă comentariile...
