Opt doamne şi poveştile lor

Absolventele Şcolii Sanitare s-au revăzut vineri, după o jumătate de secol. Poveştile reprezentan-telor celei de-a treia generaţii de asistente medicale din Oradea sunt reale lecţii de viaţă.

Aşezate cuminţi în sala de clasă a Grupului Şcolar Vasile Voiculescu, cele opt doamne deapănă amintiri despre anii de liceu, visele lor, împliniri şi neîmpliniri. Le pare rău că nu au putut veni toate.
„Unele au plecat deja dintre noi, altele sunt în străinătate, iar altele sunt bolnave. Mai organizăm o întâlnire în 8 septembrie. Sper că atunci vom fi mai multe”, spune Mioriţa Săteanu, una dintre absolventele prezente.

Fidele profesiei

Sunt reunite două clase, secţia română şi cea maghiară. Îşi amintesc cu mândrie că au fost a treia promoţie a Centrului Şcolar Medical, înfiinţat de doctorul Mozes Carol. Toate au lucrat în sănătate măcar o vreme. Maria Simon a lucrat 20 de ani la Spitalul TBC, apoi la Băile Felix.
Beleznoi Ibolya a lucrat şapte ani într-un sat din Caran -Sebeş, apoi la spitalul Judeţean, iar 28 de ani şi i-a petrecut la Centrul de Transfuzii. Elisabeta Mork a lucrat 36 de ani la Spitalul de Copii. Hermann Sarolta a lucrat cinci ani într-un sat în judeţul Timiş, după care a revenit la Oradea şi a lucrat la policlinica mare, spitalul judeţean şi la dispensarul unei fabrici orădene.
Maria Bartha a vrut să fie mai mult decât asistentă. După şapte ani petrecuţi la dispensarul din Remetea, a dat admitere la Facultatea de Medicină din Cluj, iar apoi a ajuns medic anestezist la maternitatea din Botoşani. „Am fost singurul medic anestezist pe cinci etaje. Nu m-am căsătorit, pentru că nu ştiu ce bărbat ar fi rezistat la stilul ăla de viaţă”, spune femeia.
E mulţumită că a putut ajuta mulţi oameni. „Îmi aduc aminte cum veneau la spital femeile cu septicemie, pentru că făcuseră avorturi ilegal. Au fost ani foarte grei”, povesteşte ea.

Dezertorii grupei

„Eu am lucrat 16 ani la Spitalul Militar din Bucureşti, dar în paralel am făcut şi jurnalistică”, spune Sabina Măduţa, care este membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, iar după pensionare a înfiinţat o editură la care a publicat cartea profesorului lor de suflet Carol Mozes „Istoria învăţământului sanitar din Oradea”.
Beladi Martha şi Mioriţa Săteanu au dezertat total din sistemul sanitar. Beladi Martha a urmat drumul literelor la fel ca Sabina Măduţa, colega ei, dar a mers până la capăt. „Am predat acum o sută de ani”, spune ea cu umor. Este suplinitor, pentru că nu poate sta departe de copii şi de catedră.
Mioriţa Săteanu a fost scrimeur în lotul naţional al României, iar apoi a urmat politehnica şi a devenit inginer, lucrând o viaţă în domeniul îmbunătăţirilor funciare. După pensionare a înfiinţat Uniunea Femeilor din Bihor.

Alte vremuri

„Am fost instruite să fim asistente medicale la ţară, iar după trei ani de practică aveam dreptul să dăm admitere la facultate”, povesteşte Sabina Măduţa. Toate îşi aduc aminte de tactul şi serio­zitatea profesorilor lor.
„Din anul trei de liceu, făceam practică la spital. Trebuia să punem diagnosticul bolnavilor şi să fim pregătite pentru când vom fi singure la ţară”, povesteşte Elisabeta Mork. Se bucură că n-au avut probleme cu bolnavii, deşi nu aveau seringi de unică folosinţă sau aparatură performantă.