Oltenii şi-au dat întâlnire în Cetate

Oltenii şi-au dat întâlnire în Cetate

Marele târg de duminică a strâns în comuna de la Dunăre zeci de negustori din Dolj, Mehedinţi şi Argeş

Puhoi de lume azi-dimineaţă în Cetate. Nu intrarăm bine în comună că ne şi pomenirăm pe un drum înghesuit de căruţe şi maşini. Veniseră oamenii să târguiască de-ale gurii şi cele necesare-n casă, c-aşa e duminica, în zi de piaţă.
Oprirăm lângă biserică, unde nu era nici ţipenie de om. Nu tu slujbă, nu tu enoriaşi. Ne ieşi în cale tanti Aneta şi bine făcu. Am fi plecat de-acolo gândind cu păcat că nu-s localnicii aproape de Dumnezeu.

Mai bine ca-n supermarket

„Nu e mamă slujbă, că se sloboade biserica la Fântâna Banului şi sunt toţi acolo“, zise bătrâna în vârstă de 77 ani, care şi ea făcuse piaţa. Îşi luase un kil de ţucără (fasole verde) cu 1.5 lei. Prin spatele târgului tocmai dădea să plece nea Ion Flori zis Prunică, din Dîrvari de Mehedinţi. Vânduse brânză cu 12 lei kilogramul. „Au copiii capre şi io-i ajut cu mersul la piaţă. Fu bine“, confirmă olteanul.
Duminica le ai pe toate în piaţa din Cetate. Legume cu preţ bun, apoi sunt şi mere, pere, dar şi banane, aduse de comercianţii versaţi. Pe dreapta sunt brânzarii. În faţa târgului ceaune de toate mărimile. Pe astea de azi le adusese Viorica din Piteşti.
„Am marfă bună“, se laudă femeia, „dar e lumea săracă şi trebuie să laşi din preţ“, se plânge ea. Auzind-o, soţii Ana şi Dumitru Hatu din Cuşmir, ne băgară în seamă ca să vedem şi noi ce sunt în stare ei să facă la peste 70 de ani.
„Avem acasă 1.500 de kilograme de mere, tot atâta grâu şi porumb. Mai e şi lume săracă, dar sunt şi mulţi leneşi. Cetate are oameni gospodari care pun osul la muncă. Asta e fala lor, nu cum se zice că altcineva i-a făcut faimoşi“, se confesară ei. Până şi canapea şi cherestea îţi iei din târgul de duminică. Te-mbraci din cap până-n picioare şi ieşi mai ieftin dacă dai de vânzătorul croit să negocieze, iar de eşti mai strâmtorat, dai fuga la cearşaful cu second-uri şi sunt acolo încălţări aduse tocmai din Haţeg.

La taclale, cu-n mic şi o bere

Şi unde-i casă făloasă e şi perdea arătoasă. Mihai  Gabor şi cu băiatul Gabi făceau paradă cu perdelele pe care le căraseră din Târgu-Mureş. „Să facă ceva, să nu mai avem criza pe noi că dăm faliment şi murim de foame“, striga tânărul.
Nu e piaţă aia fără mici şi amici la beri şi poveşti despre una, alta. „Ne adunărăm să vorbim de sărăcie şi neajunsuri. Aşa facem în fiecare duminică. Noi ne plângem, dăm din gură, şi cui îi pasă“, spuse Nicolae Vasile, de loc din Cetate. Omul se declară mândru de comuna lui, prietenii, Gheorghe, Dumitru şi Ştefan, la fel, că nu e „nici aşa, nici aşa, adică nici bogată, nici săracă“ şi e locuită de oameni cuminţi, doar cam bătrâni acum, că tineretul a luat drumul oraşului, că pe aici nu are unde munci.