„Obama nu e interesat de zona Mării Negre“

Diplomatul american susţine că Barack Obama nu are în echipa lui un specialist pe Europa de Est. Alfred H. Moses vorbeşte despre provocările noii administraţii de la Casa Albă şi priorităţile de politică externă ale SUA.

Adevărul: Cum apreciaţi alegerea în funcţia de preşedinte a democratului Barack Obama?

Alfred H. Moses: A fost în primul rând o repudiere a administraţiei Bush şi o reacţie la criza economică. A contat însă foarte mult şi atracţia pe care Barack Obama a exercitat-o asupra electoratului afro-american şi a altor minorităţi, dar şi asupra votanţilor tineri. A fost văzut ca un candidat care aduce schimbarea. Cu toate acestea, cred că Barack Obama este mult mai conservator decât o recunoaşte publicul. Vor fi anumite schimbări, însă nu radicale.

De unde vor veni principalele provocări la adresa administraţiei sale?

Iranul va fi cu siguranţă o problemă. Au fost mai multe rezoluţii şi declaraţii de condamnare a programului nuclear iranian. Americanii se tem de capabilităţile nucleare iraniene.

Trebuie începute negocieri cu această ţară şi cred că administraţia Obama va face acest lucru. Cu Afganistanul nu există soluţii imediate, ci doar obligaţia de a-i acorda o atenţie specială cât mai repede.  În ceea ce priveşte problemele economice, aşteptăm să vedem ce măsuri intenţionează să mai ia Ben Bernake (preşedintele Rezervei Federale, n. red).

Mai avem câteva luni până să rezolvăm aceste probleme, însă oamenii din Statele Unite sunt îngrijoraţi. Cred însă că avem o bază economică puternică, avem instituţii care funcţionează cum trebuie, iar aceste lucruri vor duce la o revigorare economică. Nu ne vom întoarce la exuberanţa din perioada 2000-2006, însă economia americană va merge în direcţia cea bună.

Care va fi politica noii administraţii faţă de Europa, în general, şi faţă de Europa de Est, în special?

Europa nu va fi în atenţia sa în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan.

Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, ­Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei. Preşedintele Bush în schimb a fost la Bucureşti, în momentul în care România a aderat la NATO şi cu ocazia summitului Alianţei Nord-Atlantice din acest an.

Deci nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Din Consiliul de Securitate al preşedintelui Bush a făcut parte un fost ambasador în România (Jack Dyer Crouch, n.red), în schimb din noua administraţie Obama nu va face parte, din câte ştiu, niciun specialist în această zonă. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush.

Care va fi, în acest context, politica americană faţă de Rusia? John McCain a avut mai multe luări de poziţie împotriva Moscovei, Obama în schimb a fost mult mai reţinut.

Vă referiţi poate la poziţia celor doi faţă de războiul ruso-georgian. Au existat cu siguranţă provocări de ambele părţi, însă ruşii nu au nicio scuză pentru ceea ce au făcut. Senatorul Obama este mai înclinat să răspundă la modul verbal. Avem o problemă cu Rusia. Economia Rusiei nu merge foarte bine. Creşterea economică din ultimii ani s-a datorat preţului foarte mare la petrol şi la gaze naturale. Acum însă şi economia lor suferă.

Care credeţi că au fost momentele care au adus schimbări majore în relaţia Statele Unite - România, după căderea comunismului?

Eu pot să vorbesc despre perioada în care am fost ambasador. Când am ajuns la Bucureşti în 1994, relaţia era una destul de rece. În foarte multe cercuri din Statele Unite exista o suspiciune foarte mare apropo de trecutul comunist al lui Ion Iliescu. Aceste suspiciuni au dispărut în cazul lui Emil Constantinescu şi al lui Traian Băsescu.

Atunci, Statele Unite s-au implicat mai activ şi am avut grijă ca România să urmeze cursul integrării în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană.

Alegerea ca preşedinte în noiembrie 1996 a lui Emil Constantinescu a reprezentat o schimbare majoră. Acela a fost momentul în care, pentru prima dată după 20 de ani, un preşedinte american, Bill Clinton, sosea la Bucureşti.

Noi am cerut atunci României să păstreze cursul­ reformelor, ceea ce România a şi făcut, în primul rând datorită unor premieri ca VictoCiorbea sau Mugur Isărescu. Apoi, a fost o diferenţă mare între primele două mandate ale preşedintelui Iliescu şi cel din perioada 2000-2004. Preşedintele Băsescu, la rândul său, este văzut foarte bine la Washington.

Atât democraţii, cât şi republicanii îl plac. Şi România are astăzi o imagine bună atât în rândul democraţilor, cât şi al republicanilor.

Biografie

Alfred H. Moses a fost ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti (1994 – 1997).

Licenţiat în drept la Princeton şi Georgetown University.

Pentru o scurtă perioadă, s-a înrolat în marina americană.

A fost consilier al preşedintelui Jimmy Carter (1978-1980).

Emisar special al SUA pentru conflictul din Cipru (1999-2001).

In prezent lucrează ca expert la firma de avocatură Covington&Burling LLP.

Semnează regulat în „The New York Times“, „International Herald Tribune“, „The Washington Post“, „Christian Science Monitor“.