Răsvan Popescu : „OTV mai există din cauza publicului”

Răsvan Popescu : „OTV mai există din cauza publicului”

Preşedintele CNA, Răsvan Popescu, spune că îl deranjează show-urile vulgare de televiziune, însă reaminteşte că este o nişă mare de public cu gusturi îndoielnice.

Emisiunile TV de proastă calitate agresează vizual şi psihic o categorie nebănuit de mare a publicului din România. Această stare de lucruri este confirmată de către responsabilul-şef cu „cenzura” pe micile ecrane, Răsvan Popescu.

Totuşi, preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului arată că posturile care promovează asiduu prostul-gust, vulgaritatea şi agresivitatea au destui privitori. Ei sunt cel puţin la fel de numeroşi ca şi românii care ar dori să vadă la televizor şi altceva decât „vedete de carton”, acuzatori teatrali şi moralişti de conjunctură.

Răsvan Popescu mai spune că această campanie electorală ridică mult mai multe probleme decât precedentele la nivelul CNA, miza fiind extrem de mare. Invitatul din această săptămână de „La masa Adevărului” confirmă şi faptul că este sunat de diverşi politicieni.

Ei solicită Consiliului să ia măsuri împotriva posturilor de televiziune unde consideră că au fost nedreptăţiţi. Dar despre cum va arăta spaţiul audiovizualului după scrutinul prezidenţial, citiţi în rândurile care urmează.

CARTE DE VIZITĂ

•    Răsvan Popescu s-a născut la 31 mai 1962, la Bucureşti.
•    A absolvit Facultatea de Geologie şi Geofizică a Universităţii Bucureşti (1982-1987).
•    A urmat cursuri postuniversitare de jurnalism la California State University (1992).
•    A publicat volume de proză şi memorialistică şi scris scenarii de film.
•    A fost corespondent al Radio BBC şi redactor-şef la TVR.
•    A fost purtător de cuvânt al Guvernului (1998-1999) şi al Preşedinţiei (1999-2000).
•    Din 15 septembrie 2000 este membru al CNA.
•    Din 12 septembrie 2007 este preşedinte al CNA.

Adevărul: Este un „miracol al tranziţiei” faptul că postul OTV mai există?

Răsvan Popescu: Nu trebuie să vă mire că mai există, pentru că atât timp cât va exista un public OTV va exista şi postul. Şi există un segment, o nişă destul de importantă. Să nu uităm că publicul din România are anumite grade de instrucţie.
   
Ce faceţi atunci când dau verdicte, substituindu-se justiţiei?

În asemenea situaţii intervenim, pentru că acolo nu se respectă prezumţia de nevinovăţie. Au fost şi alte probleme cu acest post. Recent am avut dovada unor campanii furibunde împotriva unor branduri care vând produse pe piaţă. În opinia mea şi acestea au greşit, pentru că nu s-au dus să participe la dezbateri. În acest fel, vocea lor nu s-a făcut auzită şi sigur că publicul nu a fost informat decât dintr-un singur unghi, al acuzatorului, ca să zic aşa.

Pe viitor, e bine ca ele să se ducă să-şi susţină cauza, pentru că asemenea dezbateri, cu o singură parte, pot fi de natură să creeze în rândul publicului impresia că există mari probleme la nivelul produselor alimentare, al securităţii alimentare. Noi am intervenit, am dat o serie de amenzi în aceste situaţii, însă nu se poate conta în schimbarea unui asemenea fenomen numai pe CNA.

A fost afectată imaginea CNA de campania formaţiilor hip-hop?

Nu, nu cred. Ca dovadă numărul foarte mare de oameni care ni se adresează cu încrederea că noi putem să le rezolvăm problemele. Atât timp cât un număr mare de cetăţeni fac reclamaţii la CNA asta îţi arată că oamenii îşi caută satisfacţia prin noi şi de cele mai multe ori o şi obţin. Problema formaţiilor hip-hop nu era a victimizării, ci a limbajului folosit la orele la care se difuzau aceste melodii. În momentul de faţă cred că sunt puţine situaţii de tipul acesta. A fost un val, o modă, a fost depăşită. Dacă am contribuit într-un fel la o mai bună protecţie a minorilor, în ultimă instanţă ne putem asuma şi nişte costuri.

Maneliştii de ce nu vă înjură?

Pentru că sunt probleme de limbaj care apar mai puţin în zona manelelor. Noi nu avem probleme cu genurile muzicale...

Dar cu vectorii de mesaj?

Nu toate lucrurile stau în puterea noastră. Există foarte multe lucruri negative în societate, care nu sunt în zona de acţiune a CNA.

„Să nu uităm că publicul din România are anumite grade de instrucţie.”

„CNA nu are o problemă de autoritate”

Cui îi mai este frică de CNA în momentul de faţă?

Ideea nu este să-ţi fie frică de CNA, ci să respecţi legislaţia. Din păcate, avem foarte mult de lucru, şi asta pentru că nu există la nivelul breslei jurnalistice nişte coduri deontologice recunoscute şi aplicate de toată lumea. Şi atunci, sigur, pe partea de audiovizual există un Consiliu care, practic, funcţionează de multe ori ca o formă de compensare a lipsurilor în materie de deontologie profesională. Dacă jurnaliştii şi-ar respecta propriile reguli într-o măsură mai mare, şi noi am avea mai puţin de lucru. Din păcate, suntem în situaţia opusă.

Am văzut o creştere semnificativă a avertismentelor şi a sancţiunilor aplicate de Consiliu. Cu toate acestea, foarte mulţi realizatori TV nu numai că sfidează CNA neprezentându-se la audieri, dar vă mai şi critică dur în emisiunile lor.

Critica e dreptul lor, ca să zic aşa. Nu sunt mulţi, e vorba de câteva persoane, care preferă să se victimizeze în ochii publicului la modul acesta. Cea mai mare parte a realizatorilor acceptă sancţiunile CNA fără niciun fel de comentarii. Sunt situaţii în care posturile se duc în instanţă. Însă, în cazurile acestea, cam în 98% din situaţii câştigăm noi. Numărăm pe degete procesele pierdute de CNA în faţa posturilor de televiziune. În general nu pot spune că avem o problemă de autoritate în branşă. Există două-trei persoane care preferă să se victimizeze public atunci când iau sancţiune, deşi aceasta nu este niciodată plătită de realizatori, moderatori, ci de patronii televiziunilor.

Identificarea unui adversar precum CNA le-ar aduce audienţă?

Da, se poate spune şi aşa. În momentul în care reuşeşti să te prezinţi ca fiind persecutat de o formă de autoritate, sigur că există şi spirite mai slabe sau oameni dispuşi să creadă aşa ceva, mai ales într-o ţară în care autoritatea n-a fost legitimă foarte mulţi ani.

„Anul acesta am adus 260.000 de euro la buget”

Sunt voci care susţin că sunteţi mult mai blând decât predecesorul dumneavoastră, Ralu Filip. Cum aţi caracteriza mandatul dumneavoastră în raport cu al lui?

În primul rând, faptul că vin din branşă – am lucrat în audiovizual, redactor-şef în televiziunea publică, am lucrat în redacţia BBC – mă face să înţeleg de multe ori de ce se greşeşte. Mai este un aspect: în condiţii de criză, a sancţiona foarte dur posturile de televiziune şi de radio le poate împinge într-o situaţie de faliment. Deci trebuie ţinut cont şi de context. Contextul este foarte prost, există o scădere a veniturilor la nivelul posturilor de televiziune şi de radio undeva între 30 şi 50%. Chiar şi „posturi fanion”, cum e PRO TV, au înregistrat o scădere de 30% la venituri.

Asta se traduce, în ultimă instanţă, nu numai în scăderea calităţii programelor, ci şi în restructurări la nivelul redacţiilor, oameni puşi pe drumuri. Pe unii îi mai şi cunosc, de-a lungul timpului am lucrat cu ei. Dacă vreţi să mă caracterizaţi ca fiind mai blând într-un fel, eu cred că pot să fiu caracterizat drept mai înţelegător, în sensul că eu cunosc mai bine problematica din audiovizual.

Altfel, dacă facem o comparaţie între anul trecut şi anul acesta, amenzile au crescut. Anul trecut, amenzile au totalizat circa 200.000 de euro, în timp ce anul acesta depăşisem acum două săptămâni 260.000 de euro. Asta înseamnă că până la sfârşitul anului se vor mai aduna bani la bugetul de stat, pentru că aceşti bani nu intră la CNA! Se vor aduna şi în contextul electoral foarte agitat, care va însemna mai multe intervenţii ale CNA.

Aţi dispus măsuri care să prevină vicierea opţiunii electoratului?

Avem o decizie pentru campania electorală, una separată pentru referendum şi sprijinim şi o campanie a Ministerului de Interne care, cu ajutorul nostru şi al posturilor de televiziune şi de radio, informează populaţia că există riscul să faci închisoare pentru vot ilegal. Pentru prima dată în România, se pune problema să ajungi la închisoare dacă ai votat de două ori sau dacă ai luat mită electorală. Încercăm, în parteneriat cu posturile de televiziune şi de radio, să asigurăm condiţii egale candidaţilor, de-a lungul acestei campanii. Important este ca televiziunile, radiourile să se raporteze cu echitate la candidaţi, cu imparţialitate şi să le asigure un tratament egal şi timpi egali de antenă. Urmărim asta la nivelul posturilor centrale, printr-o monitorizare permanentă. Tot ce emite din Bucureşti este sub supraveghere permanentă.

Dar în ţară?

În privinţa posturile locale, vreau să vă spun că s-au angajat în această campanie 288 de posturi TV şi de radio. În condiţiile în care avem un singur om într-un judeţ este destul de greu de acoperit. Asta arată şi un interes foarte mare pentru campanie din partea posturilor, dar şi riscul ca nouă să ne mai scape câte ceva. Există însă reclamaţiile de la candidaţi, care se reclamă între ei, fapt ce compensează ce ne poate scăpa nouă.

România are aproximativ 300 de posturi TV, 700 de posturi de radio, aproximativ 4.500 de societăţi de cablu. Cum reuşiţi să faceţi faţă cu 170 de angajaţi?

165 de angajaţi în momentul de faţă. Cinci sunt în diferite forme de concediu. Cu greu, dar acoperim. La nivelul posturilor naţionale reuşim să acoperim tot. În teritoriu, acoperim în limita în care se poate descurca un om.

În terioriu e bătălia pe ştiri...

Fiind o campanie pentru preşedintele României, nu e chiar aşa. Candidaţii vor apărea în principal la posturile din Bucureşti. În terioriu, de cele mai multe ori, pe ecran vor fi susţinători ai acestora. Oameni de partid, purtători de cuvânt.

„În condiţiile în care avem un singur om într-un judeţ este destul de greu să acoperim toate posturile locale.”

„Cetăţenii sunt deranjaţi de «personajele pitoreşti»”

Cetăţenii vă sesizează anumite lucruri?

De la cetăţeni avem din ce în ce mai multe sesizări. Ar trebui să înfiinţăm un birou de relaţii cu publicul, tocmai pentru că avem multe plângeri din partea lor. Contăm mult pe aceste sesizări, pentru că întotdeauna mai mulţi ochi văd mai bine. Surprinzător, destul de mulţi au început să cunoască reglementările, le citesc la noi pe site. Şi când fac o plângere deja se raportează la un articol care ar fi fost încălcat.

Ce îi deranjează cel mai mult?

În general plângerile sunt pe lucruri care afectează protecţia minorilor: limbaj vulgar, prezenţa pe ecran a tot felul de personaje „pitoreşti”, personaje la care, în condiţii de criză, posturile au apelat pentru audienţă, fără niciun fel de substanţă, care se exprimă cum se exprimă, îşi aruncă tot felul de acuzaţii, se poartă uneori ca la uşa cortului. Noi suntem în situaţia de a interveni destul de des în asemenea cazuri.

Care e cea mai importantă sesizare pe care aţi primit-o?

N-aş ştii să vă spun acum. Sunt lucruri care ne deranjează pe toţi, mi-ar fi greu să extrag unul cu totul şi cu totul special. Nu pot spune că cineva a făcut o mare descoperire pe care ceilalţi n-o vedeau. De regulă se referă la chestiuni pe care le vedem cu toţii la televizor, dar nu toţi punem mâna pe pix să scriem la CNA. Multe plângeri se referă la depăşirea timpilor de publicitate, lucru care deranjează telespectatorul. Am intervenit de două ori în asemenea situaţii în ultimul timp, amenzile ajungând până la 20.000 de lei pentru un post.

La o abatere?

Nu la o abatere. Se monitorizează timp de o săptămână, în special în prim-time, deoarece atunci posturile încearcă să-şi aducă publicitate pentru că o pot vinde mai bine. Asta se întâmplă şi pe fondul scăderii nivelului la care posturile îşi pot vinde această publicitate. Şi atunci au început să evadeze din intervalele legale de 12 minute pe oră. Vânzând până la un nivel foarte scăzut, de 100 de euro pe un spot, lucru care nu s-a mai întâmplat în audiovizual de foarte multă vreme, au tendinţa să înmulţească numărul de minute. Sunt depăşite aceste intervale, iar oamenii imediat dau telefoane, scriu la CNA, ne dau e-mailuri.

„Vânzând până la un nivel foarte scăzut, de 100 de euro pe un spot, lucru care nu s-a mai întâmplat în audiovizual de foarte multă vreme, televiziunile au tendinţa să înmulţească numărul de minute destinate publicităţii.”

„Amenzi de peste două miliarde de lei pentru sex şi violenţă pe ecrane”

Cum aţi putea stăvili violenţa excesivă şi scenele cu conţinut sexual explicit?

Ca în toată Uniunea Europeană pârghia cea mai des folosită este protecţia minorilor. Cea mai mare parte din legea audiovizualului se referă la acest concept. Emisiunile pot conţine un oarecare grad de violenţă sau sexualitate, în funcţie de ora la care sunt difuzate. Cu cât au un grad de nocivitate mai mare pentru copii, cu atât trebuie să se „ducă” la ore târzii. Şi atunci exact pe intervalele astea se intervine mai des, şi nu pe emisiunile de noapte, unde nu pot să protejezi adulţii de ceea ce ei ştiu demult.

Vorbim de ce se întâmplă în intervalul orar 18.00 – 22.00...

Vă spuneam că folosim prevederile privind protecţia minorilor, care pot duce de la sancţiuni până la un miliard de lei. Legea cea nouă, aşa cum a trecut recent prin Parlament, dublează aceste amenzi. Odată promolgată legea, se va putea ajunge la amenzi de peste două miliarde de lei. Noi le vom aplica cu măsură şi discernământ. Important este că vom avea nişte instrumente mai puternice. Eu chiar sper ca preşedintele să promulge legea cât mai repede.

„Primim telefoane de la politicieni”

Se fac presiuni asupra dumneavoastră în perioada aceasta? Aţi primit telefoane de la politicieni?

N-aş spune presiuni. Telefoane, sigur. În sensul că fac tot felul de reclamaţii şi trebuie să le verifici. Eu nu iau asta ca pe o formă de presiune. Dar nici nu poţi refuza să vorbeşti cu oamenii, pentru că ei sunt actorii principali în această piesă electorală. E normal să vorbeşti cu ei. În măsura în care au dreptate, se iau măsuri.

Explicit nu v-au solicitat nimic?

Nu, solicită măsuri acolo unde ei consideră că se încalcă legea şi probabil vor fi din ce în ce mai multe.

Preşedintele v-a solicitat de mai multe ori să aplicaţi o serie de sancţiuni...

Au fost mai multe solicitări scrise de la Preşedinţie care au fost discutate în Consiliu. Din câte îmi aduc eu aminte, la ultimele s-au aplicat măsurile legale. S-a constatat că erau întemeiate şi s-au aplicat amenzi. A fost cazul unor acuzaţii privind implicarea fratelui său în tranzacţii cu armament. Consiliul a constatat că nu au existat dovezi în sprijinul acestei afirmaţii şi că una a fost încercarea fratelui său de a intra într-o firmă care să se ocupe de tranzaţii cu armanent, şi alta o acuzaţie de trafic cu armament şi de implicări ale unor grupuri teoriste în această chestiune. Practic, s-a făcut diferenţa între aceste lucruri şi s-a constatat că plângere de la Cotroceni era întemeiată.

„Este o campanie mai dură decât precedentele”

E mai incomodă această perioadă electorală decât cea de anul trecut?

Nouă, românilor, ne cam place să stăm în campanii electorale. Avem campanii, după campanii, după campanii. Sigur că, la CNA, această stare de fapt devine obositoare, dar aşa e slujba. Cred că da, este o campanie mai dură decât cele precedente şi probabil că va pune probleme mai mari. E mai multă tensiune decât în trecut. Se suprapune şi referendumul. Ele sunt greu de monitorizat separat. Temele se vor suprapune. În emisiunile electorale, cu siguranţă va apărea şi tema referendumului, candidaţii se vor poziţiona şi în funcţie de această problemă. Inclusiv toată partea de monitorizare şi de birocraţie de la CNA, odată ce avem  două campanii în acelaşi timp, se complică destul de tare.

Ce se întâmplă dacă o televiziune nu-şi doreşte să-i invite pe unii dintre candidaţi?

Nu se poate. Ea trebuie să se hotărască de la început dacă intră sau nu în această campanie electorală. În momentul în care intră, trebuie să acorde condiţii egale tuturor candidaţilor validaţi de Biroul Electoral Central. Şi noi monitorizăm modul în care ea se achită de astfel de obligaţii, iar acolo unde va fi cazul vom interveni cu sancţiuni.

Deci nu este posibil ca un post să-l refuze pe unul dintre candidaţi...

Are obligaţia să-i invite pe toţi şi să le ofere aceleaşi condiţii.

Cele mai multe dintre sancţiuni se referă la dreptul la protejarea propriei imagini. Cum explicaţi acest lucru?

Foarte mulţi oameni se simt lezaţi de modul în care au fost aduşi în discuţie la televizor şi reclamă asta la CNA. Într-o serie de situaţii am constatat că aveau dreptate. Nu este un lucru care vine din iniţiativa CNA. Lucrăm în proporţie de două treimi pe reclamaţii şi o treime pe monitorizări din proprie iniţiativă. Asta arată cât de mult răspundem interesului public.

„Lucrăm în proporţie de două treimi pe reclamaţii şi o treime pe monitorizări din proprie iniţiativă.”

„Există în continuare unele probleme cu difuzarea unor desene animate”

Postul de radio „Itsy Bitsy” a reuşit să câştige nouă licenţe de emisie în ţară. Cum s-a putut întâmpla lucrul acesta?

CNA a decis să scoată la concurs un post tematic, un post de radio pentru copii cu acoperire cât mai semnificativă. Asta în contextul în care noi am avut o problemă mare în audiovizualul românesc cu posturile de televiziune pentru copii care nu se află sub licenţierea CNA, adică posturi străine. Unele aveau un conţinut destul de violent, în special în desene animate.

Au încă...

S-a mai redus, pentru că odată ce „Jetix” a fost preluat de „Disney Channel” s-a schimbat şi ceea ce vedem pe ecran. Există în continuare unele probleme, e drept. Este greu, totuşi, să iei măsuri împotriva unui post din străinătate. Cele mai multe sunt licenţiate în Marea Britanie. Tot ce am putut să facem a fost să ne adresăm postului respectiv. Există o procedură, după care notifici şi Comisia Europeană.

Durează foarte mult, până când să se corecteze ceva. Unii şi-au mai corectat atitudinea pe relaţia directă cu noi. De exemplu, au acceptat să fie mai atenţi la traduceri. O serie de expresii în limba engleză pot fi traduse mult mai soft în limba română. În primul an apăreau tot felul de expresii traduse brut din limba engleză şi care aici generau o grămadă de reacţii din partea părinţilor. În acest context, în care aveam o serie de probleme cu posturile de televiziune licenţiate în străinătate şi neavând posibilitatea unei contraoferte, pentru că nu a venit niciun operator român să deschidă un post de televiziune, am încercat să facem asta cu un post de radio.

Şi am scos la concurs mai multe frecvenţe, în principal în marile oraşe, pentru un canal tematic pentru copii. Sigur, în mod firesc, Itsy Bitsy era cel mai avansat, cel mai pregătit pe drumul ăsta şi a luat cele mai multe licenţe. Dar mai sunt şi alte posturi care au dobândit licenţe în alte oraşe şi care vor putea să facă un post local pentru copii. Asta s-a întâmplat şi în contextul în care, în trecut, la concursuri la care s-au scos frecvenţe generaliste, postul Itsy Bitsy a pierdut în faţa marilor posturi de radio.

„Nu agreez divertismentul vulgar”

Ce gen de emisiune preferaţi, ca expert în audiovizual, şi ce gen credeţi că e nociv pentru public?

În poziţia mea nu îmi permit să dau asemenea calificative. Fiind de formaţie jurnalist, adevărul e că mă uit mai mult la canalele de ştiri. Cred că România are un beneficiu major în faptul că deţine două canale de ştiri în concurenţă permanentă, iar de-a lungul întregii zile îţi spun ce se întâmplă. Nu trebuie să aştepţi ora 19.00 seara ca să vezi ce s-a întâmplat ziua. Practic, eşti „în priză” mereu. Chiar am aceste două canale în faţa mea, în birou.

E un beneficiu pentru toată lumea, dincolo de scăderile care pot fi comentate. Personal nu agreez deloc genul de emisiuni de divertisment vulgar, în care se stoarce lămâia audienţei folosind mijloace precare. Aceste emisiuni au probleme în privinţa modului în care sunt realizate - nivel scăzut al cheltuielilor cu studioul respectiv, cu scenografia - dar şi cu personajele care apar în show-uri - oameni care nu au nimic de spus şi care nu reuşesc decât să ne facă să ne crucim de cele mai multe ori. Parcă ar exista o Românie secretă, care iese direct dintr-un canal în asemenea show-uri.

E conturat un public pentru formatul quality, în opinia dumneavoastră?

Eu cred că publicul din România este destul de împrăştiat, şi nu a ajuns la nivelul de decantare pe care îl are presa scrisă. Dacă în presa scrisă găsiţi un public suficient pentru ziarul „Adevărul“, asta nu cred că se poate face la nivelul unui post de televiziune, care costă mult mai mult. Iată şi aceste canale de ştiri de care vorbeam. Lor le este destul de greu să se întreţină din ceea ce câştigă. Destul de des se raportează pierderi, dar sunt susţinute din alte afaceri. De asta spun că e destul de greu ca un post de televiziune să se adreseze unui public format şi suficient de numeros ca să poată trăi din veniturile pe care i le-ar asigura acel public.

Cum vedeţi dezvoltarea multimedia a presei româneşti?

Este posibil ca pe viitor să existe instituţii specializate în a veghea asupra internetului. Deocamdată, cel mai mai important ar fi să se dezvolte în breaslă metode de autoreglementare.

Care este raportul dintre presa quality şi tabloid?

În presa scrisă se cunoaşte această decantare. Vorbind despre televiziuni, în momentul de faţă asistăm la o situaţie mult mai amestecată. În afară de canalele de nişă, de ştiri, pe restul se poate găsi o formă mixtă: şi de calitate, şi de prost-gust. Nu văd posibilă, în viitorul apropiat, o decantare.

Cum credeţi că poate fi corectată tendinţa audiovizualului de a face rating cu orice preţ?

Nu noi trebuie să facem acest lucru. Este o problemă de dezvoltare firească. S-a ajuns în ţări mari la o asemenea dezvoltare firească în ani mulţi. Să nu uităm că audiovizualul românesc, în forma lui liberă, nu are decât 20 de ani. Nu trebuie să-i cerem unui adolescent să se comporte ca un adult, pentru că nu va putea. E o creştere naturală care se obţine în timp. Ce putem să facem noi este să intervenim unde se încalcă legislaţia. Nu putem noi să intervenim pentru îmbunătăţirea calităţii programelor. Iar calitatea creşte odată cu creşterea veniturilor. Or, la noi piaţa este foarte jos. În consecinţă, nu vă miraţi de ceea ce vedeţi la televizor. N-o să putem noi să ridicăm nivelul de acolo, de la CNA.

„Calitatea vine odată cu creşterea veniturilor. Nu vă miraţi de ceea ce vedeţi la televizor. N-o să putem noi să ridicăm nivelul de acolo, de la CNA.”

„Presa nu mai forţează evoluţia democratică”

Cum vi se pare presa din anii ’90 în raport cu presa actuală?

E diferită, în orice caz. În anii ’90, era o presă foarte implicată în a schimba societatea. Sigur, avea un grad de amatorism destul de mare, dar îşi propunea să intervină asupra societăţii şi s-o schimbe. Îşi propunea să apese cât mai mult pedala dezvoltării democratice a României.

Era o presă proactivă...

Da, era o presă proactivă. În momentul de faţă avem în cea mai mare parte o presă care trebuie să facă bani.

Deci reactivă...

Da, care nu mai forţează evoluţia democratică a societăţii, dar nici nu o trage înapoi. Pur şi simplu e o industrie în rând cu celelalte segmente economice româneşti. Dacă a fost o industrie de vârf la un moment dat, acum nu poţi să mai spui că e o industrie fanion, mai ales în condiţii de criză. Dar ea a început să funcţioneze în mare măsură ca o formă de a distra, decât de a informa.

Când s-a produs acest regres?

În anii din urmă.

E o formă de entertainment...

Da, exact! E mai degrabă o presă de entertainment, decât de informaţii. Dar există alternative, avem două canale de ştiri...

E o presă pe „sistem rusesc”, unde emisiunile de divertisment sunt introduse deliberat în locul programelor informative?

Nu trebuie să ne mire o asemenea evoluţie a lucrurilor. Televiziunile consumă foarte mulţi bani şi, prin urmare, trebuie să facă foarte mulţi bani. Mai uşor faci bani din divertisment decât din informaţie.

„Campaniile civilizatoare te ridică în ochii publicului”

Ce rol mai are postul public de televiziune în mass-media românească?

Dacă postul public şi-ar face datoria cum trebuie ca post public şi ar prelua el rolul acesta de formare, de educare, pe care îl poate juca din punct de vedere cultural, atunci am avea o diferenţă destul de clară între acesta şi televiziunile comerciale. Din păcate, postul public este supus şi el acestei presiuni economice, se străduieşte şi el să facă venituri din publicitate. Chiar dacă într-o măsură mai mică, intră în concurenţă cu posturile comerciale şi, automat, profilul lui de post public este alterat într-o oarecare măsură. Devine un fel televiziune comercială pe jumătate, iar pe jumătatea cealaltă este televiziune pe bani publici.

Credeţi în rolul formator al presei?

Cred în rolul formator al presei publice, de tip canal public. Din păcate, viaţa ne arată că tot ce înseamnă canale comerciale pun în faţă ceea ce doreşte publicul şi nu vreo formă de „a trage” publicul după ele. Adică ele se aliniază la public şi nu încearcă „să ridice” publicul. Eu pot să înţeleg treaba asta...

Un astfel de demers ar avea şanse reale de reuşită în România?

Sunt iniţiative în acest sens. Sunt posturi care duc anumite campanii, cum ar fi cea de ecologizare. Mai sunt asemenea iniţiative. Chiar şi canalele comerciale îşi asumă, din când în când, acest rol, să zic, civilizator. Dar nu o pot face pe parcursul întregului program. O fac la nivel secvenţial, al unei campanii pentru o ţintă... Asta le ridică în ochii publicului.

Nu cumva câştigurile pe termen lung ar fi mai mari dacă s-ar face un efort conjugat de ridicare a nivelului publicului?

Da, dar cine le poate cere treaba asta? În niciun caz o autoritate învestită cu controlul de legalitate. Cred că mai degrabă lucrurile astea ar putea să rezulte în urma unei presiuni a publicului asupra lor. În măsura în care lucrurile acestea ar fi dezbătute public, ar face obiectul unor emisiuni cu audienţă. Asta va crea o presiunea asupra posturilor de televiziune şi de radio să se alinieze la standardele despre care vorbiţi.

„Din 2012, pentru un milion de oameni s-ar putea «stinge lumina»”

Simţiţi nevoia extinderii sferei de atribuţii a CNA?

Cadrul legal tocmai a fost modificat, în sensul ultimei directive de la Bruxelles. Suntem absolut aliniaţi la legislaţia europeană în materie de audiovizual. Practic, legislaţia în materie de audiovizual în Europa este aceiaşi pentru că are la bază o directivă comună. Dar sensul modificării a fost altul. Pe de o parte, a permis posturilor să realizeze venituri mai mari, având la dispoziţie mai multe forme de publicitate.

În momentul de faţă au posibilitatea ecranului partajat, a product-placementului şi alte forme, care trebuie practicate fără să depăşeşti limita celor 12 minute pe oră. Deci formele sunt diversificate, nu durata. Asta este o modificare legislativă adusă de curând, care cred că va ajuta posturile să-şi îmbunătăţească veniturile, iar de aici, calitatea programelor. A doua dimensiune importantă a acestei modificări este stabilirea cadrului legal pentru trecerea la televiziunea digitală.

Suntem în urmă cu acest proces...

Nu ştiu dacă nu cumva România e pe ultimul loc în Europa din acest punct de vedere. Aici trebuie să apăsăm pedala ca să recuperăm timpul pierdut. Însă nu depinde numai de noi, sunt mai multe instituţii care concură la realizarea trecerii la digital. Practic, până la sfârşitul anului ar trebui ca primele două multiplexuri să fie alocate CNA-ului de către ANCOM. Apoi CNA va repartiza posturile cu acoperire naţională cu aceste multiplexuri, urmând ca în etapa a II-a să mai fie scoase la licitaţie încă patru asemenea multiplexuri.

În total, fiecare dintre ele va găzdui şapte-opt canale, ceea ce înseamnă o ofertă pentru public mult mai mare. Deja sunt posturi care pot fi recepţionate în sistemul digital şi se vede diferenţa de calitate. Problema va fi în cazul populaţiei sărace, pentru care a-şi adapta recepţia la digital va fi o problemă. În momentul de faţă este 35 de euro un asemenea dispozitiv care se montează la televizor, astfel încât să poţi recepţiona digital.

Mulţi nu îşi vor putea permite...

Asta nu se va putea face pentru aceşti oameni, în jur de un milion, un milion şi jumătate de gospodării, decât printr-o subvenţie care să le permită să recepţioneze în sistem digital. Altfel ar înseamna ca din 2012, când se termină emisia în sistem analogic, aceste gospodării să nu mai recepţioneze nimic, să se stingă „lumina” pentru ei.

„Trebuie să te rupi de cei care te-au promovat în CNA”

Vi se pare în regulă actualul mod de desemnare a membrilor CNA?

Sunt trei instituţii care propun candidaţi şi toţi trebuie să treacă de votul Parlamentului. Important este ca aceia care fac aceste propuneri să aibă în vedere oameni care au lucrat în audiovizual, care să nu fie străini de domeniu şi care, odată ajunşi aici, să nu înceapă să descopere America. Şi doi: este foarte important ca, odată ajunşi în CNA, să nu fie membri de partid şi să realizeze că trebuie să se rupă de cei care i-au promovat în funcţiile respective.

Reuşesc să facă asta în prezent?

Unii reuşesc mai bine, alţii mai puţin, dar esenţial este să ajungi să lucrezi pentru public şi nu pentru cei care te-au promovat.

Nu ar fi mai bine ca politicul să nu intervină în desemnarea membrilor CNA?

Sistemul de desemnare a membrilor CNA este acelaşi ca peste tot. Există mici diferenţe. De exemplu, în ţări ca Germania, ajung în asemenea consilii şi reprezentanţi ai breselor. Asta ar fi o formă de a îmbunătăţi sistemul. Dacă asociaţia jurnaliştilor, chiar şi cultele, tot felul de forme de asociere din societatea civilă ar face aceste propuneri, aici ar ajunge şi oameni mai puţin trecuţi printr-un filtru politic. Dar cele mai multe ţări din Europa merg pe acelaşi sistem ca şi noi: instituţiile alese aleg, la rândul lor, nişte membri în Consiliu. E un fel de reprezentare la nivel secund. Populaţia a ales Parlamentul, Parlamentul alege nişte oameni în asemenea consilii.

Românii nu mai au încredere într-o instituţie „atinsă” de factorul politic...

Lucrurile trebuie luate în dimensiunea lor reală. Oamenii vin la vot într-o măsură destul de mare, oamenii aleg o serie de parlamentari. Mai ales în sistemul acesta uninominal înseamnă că le delegă încrederea. Nu poţi să le dai încrederea şi mai departe ei să nu facă nimic. Ei chiar trebuie să facă. Între alte lucruri pe care le fac, aleg la rândul lor, trimit în consilii, ca şi CNA-ul, o serie de oameni. Totul este să o facă bine, la modul profesionist, nu să încerce să promoveze o clientelă de partid.

„Mă deranjează hărmălaia publică”

Ce vă deranjează cel mai mult în societatea românească de astăzi?

Uite ceva la care nu am mai apucat să mă mai gândesc! Există un fel de zgomot de fond, care creşte odată cu apropierea alegerilor. Este destul de greu să mai decelezi ce este important de ceea ce este mai puţin important. Acest zgomot închide şi uniformizează toate sunetele din societate şi e greu să mai auzi şi să mai distingi vocile care contează de cele care nu contează. Asta cred că se vede şi pe ecranele româneşti.

Avem lideri de opinie, în opinia dumneavoastră?

Avem destui comentatori avizaţi...

Se pot face auziţi în hărmălaia asta?

Se întâmplă mai multe lucruri. Odată că pe fondul acesta de hărmălaie şi lor le este mai greu să se exprime şi să-şi impună punctul de vedere. Pe de altă parte, este evident un grad de polarizare foarte puternic, un partizanat destul de evident, chiar şi în rândul jurnaliştilor, lucru care în străinătate fie nu se întâmplă, fie se întâmplă într-o măsură mult mai mică. Acolo oamenii nu se împart în partizanii lui X şi partizanii lui Y, chiar dacă în sufletul lor sunt. Când îşi fac meseria, şi-o fac corect. Dacă, Doamne fereşte!, într-o zi, mecanicii de locomotivă se vor comporta cum se comportă unii jurnalişti care abandonează total independenţa la care te-ai aştepta, nu ştiu unde am ajunge cu trenurile.

„Audiovizualul e oglinda societăţii româneşti”

Ce vă lipseşte din peisajul de televiziune?

Există, destul de des, vicii de informare şi există un mod foarte adesea partizan care se manifestă în dezbateri. Şi atunci, tot ce poţi să faci, ca instituţie de tipul CNA, este să încerci să asiguri pluralismul punctelor de vedere, pentru ca publicul să-şi facă o opinie corectă. Sunt situaţii în care, deşi sunt patru-cinci oameni în acelaşi studio, de formaţii diferite, sunt toţi pe aceeaşi voce, spun toţi acelaşi lucru. Astea nu sunt dezbateri adevărate, ci un fel de coruri, în care toată lumea cântă aceeaşi melodie, pe un ton mai ridicat sau mai scăzut. Dar nu cred că audiovizualul românesc este mai bun sau mai rău decât realitatea pe care o reflectă. E o oglindă a societăţii româneşti. N-are rost să ne supărărm pe oglindă, spunând că ea deformează lucrurile. Nu deformează nimic, aşa suntem noi!

Lipseşte adevăratul spaţiu de dezbatere?

Nu, nu lipseşte. Există spaţii de dezbatere corecte şi există şi un fel de punere în scenă, unde nu se confruntă argumente. Şi, în consecinţă, publicul este mai degrabă derutat decât informat şi nu are posibilitatea să-şi formeze singur o opinie.

A învăţat publicul românesc să asculte în cei 20 de ani scurşi de la Revoluţie?

Într-o oarecare măsură. Nu cred că avem o problemă de public. Până la urmă acesta este şi publicul care votează. Nu este numai public telespectator. În acelaşi timp este şi electorat, care determină mersul lucrurilor în societate. În măsura în care este dispus şi capabil să facă paşi înainte, în aceeaşi măsură e şi un telespectator mai bun.

Cum credeţi că va arăta televiziunea în spaţiul românesc după 12 decembrie 2009?

Mai calmă, mai relaxată. Probabil că zgomotul acesta de fond va scădea în intensitate, lucrurile se vor aşeza într-un fel, şi asta se va vedea şi în programe.

Regretaţi ceva anume de când sunteţi preşedintele CNA?

Faptul că n-am putut scrie o carte sau face un film. Văzând recent filmul „Terminus Paradis”, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia, în 1998, m-am gândit că poate m-am îndepărtat foarte mult de menirea mea. Din lipsă de timp am fost nevoit să renunţ chiar şi la rubrica pe care o aveam în „Revista 22”.