ONU: România, unul dintre statele care a practicat detenţia secretă
0România este unul dintre statele care a acceptat detenţia secretă, o practică "revigorată" de războiul împotriva terorismului, potrivit unui raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU).
Experţii care au întocmit raportul afirmă că "detenţia secretă încalcă, în mod ireconciliabil, drepturile internaţionale ale omului",
în timpul stării de urgenţă sau al oricărei forme de conflict armat.
Studiul are 222 de pagini şi va fi prezentat în martie Consiliului
pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, relatează Mediafax.
Raportul
notează că detenţia secretă nu este un fenomen nou, în contextul luptei
antiteroriste. De la regimul nazist la Uniunea Sovietică, cu sistemul
său de lagăre - Gulag, statele au recurs adesea la această practică
pentru a reduce la tăcere opoziţia. În plus, studiul evocă folosirea
detenţiei secrete în contextul războiului împotriva terorismului, în
urma atentatelor de la 11 septembrie 2001.
Printre ţările
menţionate în studiul experţilor ONU privind detenţia secretă figurează
Statele Unite, Rusia, China, India, Iran, Pakistan, Turkmenistan,
Uzbekistan, Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Arabia Saudită şi
Yemen, dar şi România.
Raportul, care a necesitat aproape un an
pentru a fi finalizat, cuprinde răspunsuri din partea a 44 de state la
un chestionar detaliat, precum şi interviuri cu 30 de persoane, sau cu
membrii familiilor lor ori avocaţii lor, victime ale detenţiei secrete
şi care ar fi fost, de multe ori, supuse torturii.
Experţii
recomandă interzicerea explicită a detenţiei secrete, precum şi a
tuturor formelor de detenţie neoficială. Experţii subliniază că în aproape
nici un caz recent nu au existat anchete judiciare privind acuzaţiile
de detenţie secretă şi că, practic, nimeni nu a fost adus în faţa
justiţiei. Astfel, se recomandă o serie de măsuri de acordare a
unor despăgubiri, reparaţii şi reabilitarea victimelor, măsurile putând
fi extinse, în anumite cazuri, şi la familiile victimelor.
Studiul
a fost întocmit de raportorul special privind promovarea şi protecţia
drepturilor omului pe fondul combaterii terorismului, Martin Scheinin,
raportorul special privind tortura şi alte tratamente şi pedepse crude,
inumane sau degradante, Manfred Nowak, Grupul de lucru privind detenţia
arbitrară (reprezentat de vicepreşedintele său, Shaheen Sardar Ali) şi
Grupul de lucru privind dispariţiile forţate sau involuntare
(reprezentat de preşedintele său, Jeremy Sarkin).
România şi închisorile CIA
În
august 2009, într-un articol din New York Times, Kyle D. Foggo, fostul
şef al principalei agenţii de aprovizionare a CIA în Europa, afirma că
pe o stradă aglomerată din Bucureşti a fost construită una dintre
celulele secrete ale CIA pentru detenţia suspecţilor de terorism.
Potrivit
studiului ONU, în iunie 2007, într-un raport pentru Consiliul Europei,
raportorul Dick Marty a afirmat că avea suficiente "dovezi pentru a
afirma că închisori secrete conduse de CIA au existat în Europa, în
perioada 2003-2005, în special în Polonia şi România". Afirmaţiile sale
s-au bazat pe mărturii din partea a peste 30 de foşti sau actuali
membri ai serviciilor de informaţii din Statele Unite şi Europa.
Potrivit lui Marty, centrul de detenţie din România ar fi funcţionat
începând din 2003 şi până în a doua jumătate a anului 2005. Marty a
remarcat faptul că "majoritatea deţinuţilor aduşi în România erau,
potrivit surselor noastre, extraşi «din afara teatrului de conflict».
Această frază este înţeleasă ca o referire la transferurile deţinuţilor
provenind din Afganistan şi, mai târziu, Irak".
Raportul lui
Dick Marty a inclus de asemenea informaţii care dezvăluiau cum avioane
operate de CIA, folosite pentru transferul de deţinuţi, au aterizat la
un aeroport din Polonia, precum şi la baza militară Mihail Kogălniceanu
din România, în perioada 2003-2005.
Cercetarea realizată în
vederea întocmirii raportului ONU demonstrează că un avion Boeing 737
s-a deplasat către România în septembrie 2003. Aparatul de zbor a
decolat de la aeroportul Dulles din Washington, la data de 20
septembrie 2003 şi a realizat un "circuit" de patru zile, în cursul
căruia a efectuat aterizări şi decolări în şase teritorii străine
diferite - Cehia, Uzbekistan, Afganistan, Polonia, România şi Maroc -,
precum şi în Cuba, la baza Guantanamo. Experţii ONU nu au fost însă în
măsură să identifice nici o dovadă clară a unui transfer de deţinuţi în
România, care a avut loc înainte de acest circuit de zbor.
Doi
foşti înalţi oficiali guvernamentali au afirmat că dezvăluirile despre
existenţa unor centre de detenţie în Europa de Est la sfârşitul anului
2005 de către Washington Post şi ABC News au determinat CIA să îşi
închidă centrele sale din Lituania şi România şi să transfere deţinuţii
al-Qaida în afara Europei.
MAE: În România nu au existat centre de detenţie
În
răspunsul său la chestionarul trimis de experţii ONU, România a
furnizat o copie a raportului Comisiei de Anchetă din Parlamentul
României, privind investigarea afirmaţiilor legate de existenţa unor
centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri efectuate de avioane
operate de CIA pe teritoriul României. Concluziile anchetei sunt
următoarele:
- Supoziţiile Human Rights Watch şi ale Amnesty
International nu sunt confirmate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
supoziţiile oficialilor americani şi europeni referitoare la
organizarea şi operarea unor centre secrete de detenţie ale CIA în
Bucureşti şi Timişoara, unde deţinuţii ar fi fost supuşi la tratamente
inumane sau torturi.
- Toţi cetăţenii străini, inclusiv
personalul militar, sosiţi la bordul unor avioane pe teritoriul
României au fost verificaţi de autorităţi cu îndatoriri în respectarea
drepturilor omului, luând în considerare trecerea legală a frontierei.
-
O supoziţie nu poate fi exclusă complet: aceea a transferului aerian al
deţinuţilor suspectaţi de terorism, atunci când, după aterizare, ei nu
au părăsit avionul străin, care se aflau în tranzit şi sunt supuşi
reglementărilor şi legislaţiei diferite de cea naţională.