Nuntaşii de pe Valea Bârgăului s-au întors în timp

Nuntaşii de pe Valea Bârgăului s-au întors în timp

Ritualul nunţii a fost pus în scenă la Alaiul Nunţilor de pe Bârgău. Nuntaşi de pe Valea Bârgăului s-au adunat, ieri, la Joseni, pentru a reconstitui o nuntă tradiţională.

 Localnicii din zona Văii Bârgăului s-au strâns, ieri, la Joseni, pentru a reconstitui o nuntă aşa cum se organiza pe vremea bunicilor lor. Călăreţi, stegari, druşte, colceriţe cu găina înstruţată şi-au luat în serios rolul şi au făcut bătrânii să ofteze amintindu-şi de vremurile bune.
„Când eram mireasă, eram îmbrăcată ţărancă, cu două pânzături, cu şlaier, cunună şi două cozi. Atunci ne făceam părul ca ţărăncile, nu ca doamnele. Acuma lumea şi tineretul, toate s-au schimbat”, povesteşte Paraschiva Tomuţă, o femeie de 72 de ani de pe Valea Bârgăului, care îşi mai aduce aminte de nunta ei de demult. O astfel de nuntă, cu un alai fastuos, a fost pusă în scenă ieri la Josenii Bârgăului.

Zestrea şi tocmeala

Alaiul Nunţilor de pe Bârgău este o tradiţie veche de 40 de ani. Când s-a încropit primul alai, era iarnă, iar nuntaşii din toate satele de pe Valea Bârgăului s-au pornit cu săniile şi au venit la Bistriţa, la Casa de Cultură. Pe urmă, s-a stabilit ca, în fiecare an, localităţile bârgăuane să organizeze, cu rândul, Alaiul Nunţilor. Anul acesta a venit rândul pentru Josenii Bârgăului.
Câte o pereche din fiecare sat, cu tot cu soacre şi socri, au fost primiţi la Joseni, unde s-au întrecut în frumuseţea alaiului şi bogăţia zestrei. „Mireasa primeşte zestre o ladă cu haine, ştergare, tăt ce trebe în casă şi locuri (n.r. pământuri)”, se laudă Maria Budea, soacră mică din Bistriţa Bârgăului. Cu această ocazie, este importantă „tocmeala”, însă toate soacrele
s-au lăudat cu deosebita putere de convingere pe care au au. „La ce gură avem, nu cred că nu ne-om înţelege”, spune o altă soacră din alai.

Nunţile se „stilizează”

Florin Flămând, coregraful ansamblului „Bârgăul” este cel care se uită ca toate costumele şi tradiţiile să fie exact aşa cum ni le-au lăsat bunicii noştri. Având o experienţă de 43 de ani în domeniul folcloric, Flămând observă, totuşi, că încet, încet, nunţile se „stilizează” şi se introduc elemente care ştirbesc tradiţia.
„Cu timpul se renunţă la ce este autentic şi încep kistchurile. Dar cât putem, încercăm să păstrăm lucrurile aşa cum ar trebui”, explică coregraful. Pe lângă miri, socri şi nănaşi, foarte pitoreşti sunt druştele şi stegarii. Împodobite cu ştergare înflorate, druştele, împreună cu stegarii au rolul de a  chema oamenii al nuntă, cu două săptămâni înainte de eveniment. De aceea li se mai spune şi „cemători”. Un rol semnificativ în ritual îl au colceriţele. „Mai demult se făcea datul găinii, adică se dădea câte o găină înstruţată la fiecare nănaş. Colceriţa îi cimpoia nănaşului, iar nănaşul trebuia să-i zică nişte vorbe înapoi”, explică Măriuca Bălan, ţinând mândră găina împodobită.

Prima ediţie de vară a Alaiului Nunţilor

De obicei, Alaiul Nunţilor se ţinea iarna şi nuntaşii veneau cu săniile numite „cocii”. Acestea erau împodobite cu covoare, caii aveau hamuri noi şi li se puneau flori. Nuntaşii se încălzeau cu ţuică „verde” sau cu ţuică fiartă. Anul acesta, însă, nuntaşii n-au prea avut, pentru ce să se încălzească, pentru că a fost prima ediţie de vară a alaiului.