Nuntă românească

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Darul şi sărmăluţele, nelipsite mariajelor autohtone Restaurant, meniu, şampanie, verighete, flori, mărturii şi cocarde, invitaţii, coafură şi machiaj, DJ şi fotograf sunt doar

Darul şi sărmăluţele, nelipsite mariajelor autohtone

Restaurant, meniu, şampanie, verighete, flori, mărturii şi cocarde, invitaţii, coafură şi machiaj, DJ şi fotograf sunt doar câteva dintre zecile de elemente ce trebuie puse la punct pentru o nuntă. Evenimentul, considerat indispensabil de majoritatea tinerelor cupluri din ziua de azi, este un imens consum de energie şi de finanţe. Am încercat să aflăm cât durează, cât costă şi cât de complicat este să organizezi o nuntă.

Primul pas în pregătirea nunţii este alegerea unei date. Odată ce ziua a fost stabilită, viitorii miri trebuie să se hotărască dacă vor o nuntă restrânsă sau o petrecere "di granda", şi să întocmească lista de invitaţi, etapă care ajunge uneori să le scape de sub control. Rudele apropiate, mătuşile din provincie, verişorii pe care nu i-ai mai văzut de 20 de ani, prietenii părinţilor, vecinii apropiaţi, colegii de şcoală, de facultate şi de serviciu şi prieteni, toţi trebuie să-şi găsească un loc, de bine, de rău, pe listă.

Pentru nunta mea, ipotetică, am stabilit un număr de maximum 100 de oaspeţi. Odată stabilite data nunţii şi amploarea petrecerii, urmează etapa cea mai importantă: găsirea amplasamentului. Aici poate interveni wedding plannerul (specialistul în nunţi), angajat al unei agenţii de profil, care ştie tot ce trebuie făcut în astfel de situaţii. Wedding plannerul la care am apelat se numeşte Raluca Regiulis. Ne-am întâlnit într-o dimineaţă de luni, în apartamentul unde-şi are sediul agenţia ei. În filme, ea e cea care are ac şi aţă la îndemână pentru salvarea de la dezastru a rochiei de mireasă şi care îl scoate pe mire din diverse încurcături. Raluca lucrează de patru ani în agenţie şi a organizat sute, poate chiar mii de nunţi "de la cap la coadă".

Deciziile pe care le ia împreună cu mirii (de fapt, de cele mai multe ori mai mult cu mireasa decât cu mirele) vor fi apoi puse în practică de o întreagă echipă. În plus, wedding plannerul va fi alături de cuplu în ziua nunţii pentru a se asigura că totul merge bine şi că aceştia nu vor fi stresaţi de mărunţişuri. Ea şi echipa sa vor avea staţii de emisie-recepţie pentru a comunica în orice moment, astfel ca, de exemplu, atunci când este furată mireasa, fotograful şi cameramanul să fie prezenţi. Prima discuţie cu wedding plannerul este desigur despre amplasament, tipul de nuntă şi tematică. Pentru pregătirea unei nunţi, cel mai important este locul unde se desfăşoară petrecerea. Adevăr general valabil atât pentru nunţile mai restrânse, cât şi pentru cele cu pretenţii.

În sezonul de nunţi, restaurantele sunt rezervate cu luni în avans, pentru fiecare weekend. Tocmai de aceea, căutarea localului perfect trebuie să înceapă din timp, cu cel puţin un an înainte, pentru a putea rezerva data şi locul dorite. Unele restaurante au deja rezervări şi pentru vara lui 2009.

Ceea ce caracterizează nunta în comparaţie cu alte petreceri este extensia ei în timp. Nici nu se poate vorbi de o petrecere care să dureze trei sau patru ore, cu cocktail sau bufet suedez. La nuntă, invitaţii stau la masă, mănâncă antreuri, peşte, sarmale, friptură şi tort, fac pauze de cafea şi mai ales de dans. Astfel, preţul meniului, înmulţit cu numărul de invitaţi, creşte exponenţial, deşi nuntaşii nu simt neapărat nevoia să mănânce cinci feluri. O legendă urbană spune că există şi restaurante care oferă meniuri de circa 150 de lei de persoană.

În Bucureşti, cel puţin, acestea sunt greu de găsit. Majoritatea localurilor oferă un meniu de la 50 până la 100 de euro de persoană. Spre exemplu, la un restaurant de pe strada Sofia, meniul de 55 de euro include o gustare, un preparat din peşte, sărmăluţe învelite în bacon, cu mămăliguţă, mixt grill, cafele şi tort, la care se adaugă desigur băuturile, pe care clienţii le pot cumpăra de la restaurant sau le pot aduce direct din supermarket pentru a face economie. "Prestaţia" chelnerilor costă cam 10% din cosumaţie. La 100 de invitaţi, numai costul restaurantului s-ar ridica la 5.500 de euro, plus băuturile şi încă 500 pentru chelneri.

La unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Bucureşti, unde a fost găzduit preşedintele american G.W. Bush, în perioada summit-ului, se pot organiza, spre exemplu, până la trei nunţi în fiecare seară, iar o petrecere de acest fel poate costa de la câteva mii la câteva zeci de mii de euro. Dacă un meniu simplu, fără prea multe delicatese excentrice, costă în jur de 50-60 de euro de persoană, preţul poate creşte când unii clienţi vor creveţi vii din Alaska sau alte preparate deosebite. Închirierea salonului intră în preţul meniului, la care se adaugă băuturile, decoraţiunile, muzica ş.a.m.d.

Tortul este din partea casei, ca şi un apartament nupţial pentru miri, în noaptea nunţii. Hotelul are un departament de organizare evenimente, unde clienţii pot primi sfaturi în orice problemă legată de nuntă.

Moda nunţilor în aer liber, din ce în ce mai agreată de viitorii miri

Un club select din Parcul Herăstrău, local care face o oarecare "selecţie a clienţilor" şi unde sunt făcute deja rezervări şi pentru luna august 2009, percepe o taxă de închiriere pentru sala de recepţie, cu vedere spre lac şi terenul de golf de circa 1.000 de euro, iar pentru restaurant chiria costă 700 de euro. Localul poate furniza aproape tot ce e nevoie, de la orchestră şi DJ la decoraţiuni, artificii, fotograf şi cameraman.

Angajarea unei orchestre de şase-şapte instrumentişti, care cântă cafe concert, muzică românească şi populară sau evergreenuri, costă 1.500-2.000 de euro, dar e nevoie şi de un DJ, angajat cu 300-500 de euro, care să asigure muzica pe perioada când instrumentiştii se odihnesc. Sunt posibile şi "momente artistice", cu dansuri populare (300-400 de euro), clasice şi latino pe perechi (400-500 de euro) sau orientale (500 de euro). La meniu, oferta e flexibilă. Pentru nunţile care includ un mic cocktail cu bar deschis în grădină la primirea invitaţilor, o gustare rece, peşte, sărmăluţe, grătar, un barbecue în grădină şi tăierea tortului în aer liber, preţul de persoană se ridică la peste 400 de lei.

Se pot face însă şi meniuri mai ieftine, de sub 300 de lei. Adaosuri interesante la program pot fi artificiile care formează numele mirilor sau luminile care scriu "Te iubesc" pe peluză.

Raluca Regiulis, wedding plannerul, spune însă că restaurantul nu e singura soluţie. "Din ce în ce mai multă lume este deschisă către ideea de nuntă în aer liber, unde poţi să creezi orice în materie de decor", ne explică specialista în organizarea unor astfel de evenimente. Se folosesc corturile transparente, cu jocuri de lumini, artificii care să se vadă prin acoperişul cortului, candelabre, aranjamente din sticlă, flori, apă pietricele, sau corturile baroce, cu drapaje mai grele, materiale preţioase pentru scaune şi mese şi aranjamente florale ample.

Din ce în ce mai multă lume este deschisă către ideea de nuntă în aer liber, unde poţi să creezi orice în materie de decor
Raluca Regiulis,
wedding planner

Agenţia organizează frecvent nunţi la Pădurile Regale de la Snagov, unde în costul meniului şi al băuturii (circa 90 de euro) intră şi chiria terenului, a cortului, a drapajelor, a candelabrelor şi a toaletelor. La preţ se mai adaugă doar aranjamentele florale şi husele de scaune. Dacă aş vrea să îmi găsesc singură o poiană, un spaţiu la marginea unui lac, în apropierea unui palat sau unui conac boieresc, la costul meniului s-ar adauga preţul cortului modular (5 euro/mp de cort, 5 euro/mp podeaua cu mochetă), toaletele (1.500 de euro), o eventuală zonă tip lounge, cu canapele şi măsuţe (cu preţuri ce pornesc de la 500 de euro), candelabre (175 de euro bucata) şi drapaje.

Pentru 100 de persoane, suprafaţa optimă a cortului, care include ringul, zona cu mesele, dar şi bucătăriile şi toatelele, ar fi de 400 de metri pătraţi. Astfel, nunta mea, de 100 de persoane, m-ar costa în jur de 7.000 de euro, fără a pune la socoteală mâncarea.

Un ultim detaliu care trebuie stabilit este biserica la care va avea loc cununia. Dacă nu aveţi preferinţe legate de lăcaşul de cult în sine sau de preoţi, o biserică care are o grădină frumoasă este de preferat pentru şedinţa foto de după slujbă. Şi la biserică se fac programări, cu luni în avans, iar la buget trebuie socotite câteva sute de lei pentru preot, altele pentru decoraţiuni - de genul stâlpişorilor cu flori şi eventualii porumbei albi dresaţi care îşi iau zborul din mâinile mirilor.

După restaurant şi biserică, următorul pas este alegerea şi trimiterea invitaţiilor, cu câteva luni înainte de eveniment. Cu preţuri cuprinse de la 0,9 lei la 10 lei, invitaţiile vin în diverse forme şi nuanţe, cu fundiţe, decupaje sau aplicaţii. Unele imită afişe de filme sau invitaţii la teatru, şi cuprind texte haioase sau clasice.

Atenţie, să nu vă certaţi care dintre nume ar trebui să fie primul pe invitaţie. Pentru mine, m-am gândit la o variantă tematică, ca o pagină de ziar.

Tema anului, fluturi, pene şi puf

O nuntă care se respectă ar trebui să aibă o tematică, fie ea legată de culori sau de anumite elemente. "Tema anului este compusă din fluturi, pene şi puf", eventual în combinaţie cu lila, spune Ioana Jalbă, managerul unei mici firme de accesorii şi decoraţiuni din Bucureşti. Această temă se regăseşte pe husele pentru mese şi scaune, pe mărturii, cocarde, invitaţii sau şerveţele. Alte teme sunt o anumită combinaţie de culori, elementele marine sau un întreg concept, ca un carnaval veneţian cu măşti sau o piesă de teatru, cu regie şi scenografie, cum au avut spre exemplu la nunta lor Monica Davidescu şi Aurelian Temişan.

Domeniul accesoriilor nu este nici el demn de neglijat când pui la cale o nuntă. Lucrurile mici contează. De aceea, în prezent se optează pentru mărturii (costă de la 3 la 6 lei) - un mic cadou foarte la modă ce se dă nuntaşilor, în principiu un săculeţ cu cinci migdale glazurate, care poate fi înlocuit însă cu beţe de scorţişoară, sticle mici de vin personalizate, evantaie, mici bibelouri, ghivece minuscule cu flori uscate, scoici sau chiar magneţi de frigider cu poza mirilor. A nu se confunda mărturiile cu cocardele, în principiu mici flori de pus în piept (circa 2 lei bucata), care pot fi şi naturale (6 lei), dar şi mici bijuterii din cristale (10 lei).

Asortate cu tema nunţii mai pot fi pernuţele de verighete (25-35 de lei), coşuleţele pentru cocarde (50 de lei), cărţile de oaspeţi personalizate (120 de lei) şi paharele speciale pentru miri, decorate (45 de lei) sau personalizate cu numele lor (100 de lei). Să nu uităm şi listele de amplasare, numerele de masă, cardurile de masă cu numele invitaţilor, eventual cu plic inclus pentru dar, şi meniurile (4 lei). Totalul ajunge la peste 1.500 lei, dacă punem la socoteală şi husele de scaune, indispensabile - pare-se -, care se închiriază cu 4 sau 5 lei bucata. În materie de decoraţiuni, baloanele sunt "out" sezonul acesta, dar sunt la modă arcadele cu flori şi stâlpişorii din fier forjat sau sticlă cu flori, explică Ioana Jalbă.

Ultima modă: mireasa furată este dusă la OTV

Venite din vechime sau inventate pe loc, obiceiurile legate de nunţi evoluează foarte alert şi toată lumea îşi poate da cu părerea "cum se face". Dacă scosul voalului miresei şi legarea ei cu o basma, moment lacrimogen pentru toată suflarea feminină, însoţit de o muzică specifică, este de origine populară, obiceiul ca mirele să-i scoată o jarteluţă de pe picior miresei cu dinţii vine din Occident. Câteva elemente se regăsesc în toate regiunile ţării, cum ar fi furatul miresei. Dacă la Bucureşti, sâmbăta, pe la 12 noaptea, poţi observa din goana maşinii sub Arcul de Triumf zeci de mirese, altele sunt duse în discoteci şi cluburi sau chiar în direct la OTV, iar recuperarea miresei este de obicei negociată în sticle de băutură.

Furatul miresei este şi punctul de atracţie al petrecerii de nuntă din Cluj, unde miresele furate sunt duse fie la Grădina Botanică, unde se fac poze, fie la lacul din parcul central, pentru a fi plimbate cu barca. Nu de puţine ori, miresele au fost duse chiar pe stadioane, dacă erau meciuri importante în acea zi. Şi furatul pantofului miresei este un obicei practicat în Ardeal. Atât pentru pantof, cât şi pentu mireasă se negociază sume de bani sau cadouri pe care naşii sau mirele trebuie să le dea la schimb.

Furatul miresei este singurul obicei omniprezent şi în Moldova, atât la ţară, cât şi la oraş. La miezul nopţii, un grup de meseni iau mireasa fără ştirea soţului ei şi o duc la o altă nuntă sau petrecere, iar pentru a-şi recupera partenera, bărbatul trebuie să o răscumpere cu ceva de valoare. În Banat, miresele dispar de obicei înainte de ora 12 noaptea, pentru că până la acea oră fata e răscumpărată de naş, iar după miezul nopţii sarcina negocierii şi a plăţii revine mirelui. "Hoţii" fie plimbă tânăra cu maşina, fie o duc într-un club sau o discotecă, iar la Timişoara ajung şi la mall. Dacă dintre nuntaşi nu se găseşte niciunul care să fure mireasa, sigur cineva îi fură pantoful.

Ca să nu stea la masă şi să rateze petrecerea, naşul sau mirele încep negocieri cu hoţul. Acesta cere de obicei sticle de whisky sau alte obiecte care-i pun în încurcătură pe recuperatori. Obiceiurile de nuntă vechi sunt tot mai rar întâlnite în zona Banatului, mai puţin în unele sate, unde părinţii ţin morţiş să fie nunta în toată regula, ca acum 50 de ani, iar mirii mai tineri sau mai "slabi de înger" ajung să facă după cum spun bătrânele din sat. Unul dintre obiceiuri este legat de apariţia miresei. Împreună cu naşii, cântăreţii şi o parte din invitaţi, mirele apare la casa miresei ca să o ceară de la părinţi. Mireasa care apare este însă un bărbat deghizat. Tânărul gata de-nsurat spune că nu pe aceasta o vrea şi-şi cere adevărata mireasă. Următoarea apare o femeie în vârstă, de obicei o bătrânică de prin vecini, tot deghizată. Nici pe aceasta n-o vrea mirele, care spune că mireasa lui e tânără şi frumoasă.

Farsele pentru săracul mire, pe care toată lumea stă cu ochii, nu se opresc aici. Următoarea mireasă pe care i-o dau cei din casa adevăratei domnişoare care trebuie să ajungă la altar este o fetiţă îmbrăcată într-o rochiţă albă, cunoscută şi ca "mireasa mică". Mirele refuză şi de data aceasta, şi o cere pe fata de măritat din casă, moment în care apare tânăra pe care o aştepta. Tatăl fetei sau fratele mai mare din casă dă mireasa, iar cei doi miri se îndreaptă spre biserică.

Obiceiurile vechi de sute de ani se ţin foarte rar la nunţile din zona Moldovei. Doar în mediul rural se mai întâlnesc căsătorii unde tinerii respectă regulile nescrise, auzite din bătrâni. Unul dintre primele lucruri pe care cuplul le face după cununia religioasă este "iertăciunea". Astfel, tinerii căsătoriţi se aşază în genunchi pe un covor în grădină sau în faţa casei pentru a cere iertare părinţilor, iar uneori recită versuri care marchează despărţirea miresei de familia sa. O altă datină spune că mireasa trebuie să rupă, în timpul nunţii, un cozonac sau un colac în patru bucăţi, care reprezintă punctele cardinale, pentru a avea belşug şi bunăstare în casă.

"Jucatul găinii este un obicei pe cale de dispariţie, care reprezintă plimbarea unei găini gătite pe o tavă prin faţa mesenilor, care trebuie să guste din ea. De regulă, o femeie este cea care realizează dansul menit să aducă bunăstare în casă", explică ieşeanca Maria Popa, de 55 de ani. Naşilor, părinţii spirituali ai noii familii, le sunt dăruite prosoape în semn de preţuire. În plus, a doua zi după nuntă, mirii le fac o vizită care se numeşte "spolocanie" pentru a primi sfaturi care să le facă viaţa mai uşoară.

Printre obiceiurile româneşti intră şi darul sau cinstea, suma de bani pe care nuntaşii trebuie - sau se simt obligaţi - să o dea mirilor la finalul nunţii. Invitaţia la nuntă devine astfel sinonimă cu o factură de câteva sute de lei. Obicei inevitabil, practicat mai voalat sau mai făţis, cu strigare, darul beneficiază şi de un arsenal de accesorii, de la cartelele de amplasare cu plic încorporat la cutiile în formă de cufăr sau de căsuţă (100 de lei bucata), dar şi de discuţii specifice - "Voi cât daţi?", "Aici cât se dă? Că la noi e atât". Alternativa există şi este o listă de cadouri, dar obişnuinţele sunt greu de doborât. Unele magazine, ca şi câteva site-uri de cumpărături on-line, oferă mirilor posibilitatea de a deschide o listă de căsătorie pe care să înscrie produsele pe care ar dori să le primească cadou. Invitaţii merg astfel la magazin şi aleg de pe listă. Lista se practică însă doar "la case mari".

Rochia de mireasă autohtonă, la concurenţă cu mafia ucraineană

Pentru o nuntă perfectă este nevoie, evident, de rochia perfectă de mireasă. Acea rochie pe care nu o porţi decât o zi şi apoi o păstrezi ani mulţi în şifonier pentru a o arăta din când în când copiilor, poate nepoţilor. Chiar şi Elton John a purtat rochie albă de mireasă la nunta sa cu David Furnish. Luminiţa Anghel a avut o rochie albastru electric, Mihaela Rădulescu, una vernil, la căsătoria cu Ştefan Bănică jr, dar majoritatea mirselor au optat pentru clasicul alb. Mai nou, au intrat în modă puternic şi rochiile crem sau ecru.

Pornesc deci şi eu spre zona Centrului Vechi al Bucureştiului, Lipscani şi Bărăţie, Mecca viitoarelor mirese, în căutarea rochiei perfecte. Pe vremuri, aici erau prăvălii care închiriau rochii de mireasă. Şi acum, zona este înţesată de magazine. În scurt timp aveam să aflu că piaţa rochiilor se împarte în trei categorii: mafia ucraineană, casele de modă medii şi croitoresele care execută orice model doreşte clienta, dar şi magazinele high-class, unde preţurile se măsoară în euro şi rochiile se comandă peste graniţă.

La capătul Căii Moşilor vechi, o rochie decorată cu cioburi de oglindă din vitrina unui magazin atrage atenţia. Înăuntru, o atmosferă liniştită şi câteva rochii, toate cu corsaj şi fustă umflată, cu crinolină. Preţurile pornesc de pe la 1.200 lei, dar pot ajunge mai sus, dacă se lucrează cu modelul clientei. Sezonul acesta, materialele preferate sunt taftaua, voalul, organza, mătasea naturală, totul asortat cu broderie manuală, iar rochiile cu corsaj transparent şi aplicaţii sunt destul de căutate, îmi spune vânzătoarea amabilă.

Drept să spun, acestea nu mă atrag deloc, dar am pus ochii pe o rochie din tul alb, pe care sunt aplicate cristale Swarowski, care costă 2.200 de lei. Săculeţul asortat - mireasa nu poartă geantă sau poşetă, ci un fel de trăistuţă cu mânere scurte, în care e loc suficient fix pentru telefonul mobil şi un ruj - costă 30 de lei, o coroniţă, 100, iar voalul costă 100, dar poate ajunge şi la 500 de lei, dacă este brodat.

Bişniţarii au stricat piaţa

Pe strada Sfânta Vineri sunt multe modele de rochii. Dacă te uiţi cu atenţie, broderiile nu sunt cusute, ci lipite, tivurile nu sunt tocmai drepte, iar materialele au mult poliester în compoziţie. Acestea sunt rochiile din import, aduse din Ucraina. Se găsesc rochii în nuanţe de alb, ecru şi cappucino (sau "crem somon"). Toate au corset care se strânge cu şiret, astfel că pot fi adaptate mai multor tipuri de siluete şi nu necesită retuşuri. De altfel, vânzătoarele nu mânuiesc acul şi aţa, ci dau doar sfaturi. Preţurile sunt rezonabile, de la 650 la 1.700 de lei, la care se adaugă accesoriile - voaluri, diademe, mănuşi şi nelipsita crinolină (25-30 de lei), fără de care rochia nu stă umflată aşa cum ar trebui.

Crinolina - câteva cercuri metalice prinse între ele cu material - susţine rochia, preia din greutatea ei şi face să nu se electrizeze, îi spune vânzătoarea, o doamnă pe la 50 de ani cu un aer blazat, unei fete care se interesase dacă accesoriul nu poate fi evitat. Aici, rochia pe care am ales-o este ecru şi are breteluţe subţiri.

Doar 850 de lei.

Câţiva paşi mai încolo, în spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, unde întorc tramvaiele 14 şi 21, am dat de o adevărată profesionistă a rochiilor de mireasă, care îşi spune în spaţiul virtual "Dona Mia" şi în realitate Dumitra Pop. De 30 de ani, ea face rochii pentru nunţi după orice model doreşte viitoarea mireasă, iar preţul diferă în funcţie de model, material şi dantele. "Discut cu fiecare clientă în parte, îmi spune cum vrea bustul, decolteul, fusta. Din trei-patru rochii pot face una singură", spune croitoreasa, care are o colecţie bogată de cataloage şi reviste pe masă. "Croitorese ca mine mai sunt trei-patru în Bucureşti, restul e bişniţă de Ucraina care durează de vreo cinci ani", spune, cu o umbră de tristeţe, Dona Mia. "Vin ucrainencele cu rochiile în saci şi pleacă cu dolarii întregi, nu plătesc impozit." Rochiile venite pe filiera Ucraina se găsesc şi pe Lipscani, şi în magazinul Europa, iar clientele au început să se ferească de ele.

"S-a stricat piaţa. Eu am 60 de ani. În urma mea nu mai rămâne nimeni. O să rămână bişniţa", prevesteşte croitoreasa mireselor. În ziua de azi, clientele îşi doresc rochii cu corsaj fără mâneci, foarte decoltate. Jumătate aleg rochiile simple, jumătate pe cele "mai fanteziste", cu dantele, trenă lungă sau aplicaţii. La voal, optează pentru cel de tip catolic, scurt până la umeri, sau cel foarte lung, până în pământ, cu dantelă de jur împrejur.

Ce nu se caută este însă ce se aduce din Ucraina, spune croitoreasa: rochii împopoţonate, cu multe flori, ştrasuri, ca pomul de Crăciun. Albul a pierdut din popularitate, şi majoritatea fetelor vor rochii ecru. "Au venit şi nebune care au făcut rochie roşie sau verde." Dona Mia spune că lucrează singură, în atelierul de acasă, şi face orice rochie, iar pentru unele îi trebuie numai o zi de muncă. În plus, ea nu face probă, pentru că ia măsurile exact de la început şi lucrează pe un manechin profesional care se poate adapta oricărei măsuri.

În prăvălia croitoresei intră o fată blondă cu mama ei. Scoate din geantă o fotografie imprimată de pe internet cu o rochie spaniolă şi i-o întinde. Dona Mia se uită, cântăreşte, vine cu propuneri, explică de ce rochia nu se poate face exact ca cea din imagine, întreabă de culoare şi în final spune preţul: 2.000-2.200 de lei. Clienta, Ana Maria, care are 26 de ani şi se mărită pe 26 iulie, ar vrea să găsească rochia gata făcută, dar croitoreasa îi spune că aşa ceva nu se găseşte.

Comanda e aproape dată, dar fata se răzgândeşte în ultima clipă. Viitoarea mireasă a început pregătirile pentru nuntă în octombrie. "Dacă aveam numai invitaţi din Bucureşti, alegeam un restaurant mai fancy, dar părinţii sunt din provincie, trebuie să chem veri, verişoare", îmi explică ea. Astfel, a găsit un salon special pentru nunţi şi evenimente care-i va găzdui cei 140 de invitaţi, unde meniul fără băuturi costă 150 de lei, la care se adaugă 2.000 pentru decorarea sălii.

Pe Lispcani există modele de rochii de mireasă chiar şi la 550 de lei. Într-un magazin de pe colţul cu Strada Zarafi, o rochie simplă dreaptă costă 850 de lei. Se găsesc chiar şi pantofi de ocazie, cu toc înalt şi vârf ascuţit - par foarte incomozi - cu până la 100 de lei. Un alt magazin care-mi atrage atenţia poartă încă firma veche, "Curcubeul", dar şi pe cea nouă. Decorat cu tapet, cu flori negre pe fond alb, magazinul s-a deschis de o lună.

Aici vin fete tinere, sub 25 de ani, care vor "rochie de prinţesă", cu crinolină şi corsaj, dar şi femei de 30-35 de ani, care, potrivit vânzătoarei, "nu-şi mai pot permite aşa ceva". Remarc o rochie cu fustă din tul şi, bineînţeles, cristale Swarowski: 2.600 de lei noi. Rochiile costă de la 1.200 de lei în sus, dar pot ajunge şi la 3.000-4.000.

În peregrinările prin Centrul Vechi, am ajuns şi la un magazin cu interior modern de pe Strada Doamnei, care importă rochii de la Barcelona, la preţuri între 1.000 şi 2.500 de euro, dar şi creaţii ale designerilor Elisab, Valentino şi Manuel Mota, care pot ajunge şi la 11.000 de euro. Aici este polul opus faţă de "bişniţa de Ucraina", doar că majoritatea mireselor mai mult se inspiră decât să cumpere. Cele peste 70 de modele, pe care nu le găseşti pe toate drumurile pot fi probate doar pe bază de programare, iar o rochie comandată din catalog ajunge la Bucureşti în trei luni şi trebuie plătit un avans de 50%.

Voalurile costă de la 200 la 1.000 de euro, iar la modă sezonul acesta sunt cele foarte lungi, de 4-5 metri. Una din cele mai dorite creaţii de anul acesta este o rochie ecru cu corsaj lung şi fustă cu volane, de care m-am îndrăgostit la prima vedere, care costă 2.000 de euro, iar alta foarte apreciată de cliente, decorată cu cristale, pe corp, fără volane sau crinoline, costă 4.700 de euro.

Costumul de ginerică

Pentru un mire însă, treaba este mai dificilă. Miresele se plâng că viitorii lor soţi nu vor să se apropie de magazine, iar atunci când o fac, strâmbă iremediabil din nas şi nu le convine nimic. Ei susţin că o să vină la nuntă în blugi, dar nu şi-au cumpărat nici măcar din ăştia o pereche noi. Al meu face parte din categoria nu-port-costum-decât-la-nunta-mea-sau-a-altora, şi nici în timpul zilei nu-l scoţi din hainele negre. Nu se pune deci problema unui costum alb, bej, crem sau gri, ci vom opta cu siguranţă pentru clasicul negru. L-aş putea convinge să ia o redingotă sau un smoking, dar mi-e teamă de papion şi eventualul brâu (pare-se foarte necesar).

Miresele spun că pentru cei care refuză costumul clasic ar mai fi varianta unuia de in, dar femeile în vârstă din famile nu ar vedea asta cu ochi buni şi s-ar întreba probabil dacă nu am avut bani de un costum adevărat.
Un loc de referinţă pentru a alege costumaţia mirelui este etajul al doilea de la Magazinul Victoria. Aici, am constatat repede că la modă sunt seturile de vestă şi lavalieră din acelaşi material, eventual cu ac de cravată cu un cristal Swarowski, care se găsesc în nuanţe de negru, alb şi crem, dar şi argintiu, grena, bleu, roz sau lila, cu 50 până peste 100 de lei. Un costum clasic negru poate fi cumpărat de la 500 de lei, unul dintr-un material gri metalizat costă 800, iar un elegant smoking, ce se poartă cu papion, 600 sau 800 de lei. Retuşurile sunt gratuite. În ceea ce priveşte papionul, oferta e bogată, mai ales coloristic: de la galben pai şi auriu la verde, roşu, alb şi negru, preţul este de 19 lei.

Unele pot fi asortate cu un brâu din acelaşi material.Pe Lipscani, preţurile, ca şi calitatea, sunt ceva mai scăzute şi se găsesc costume de ginerică cu 229 lei, 300, 350 sau 450. Alte variante pentru căutat costumaţia mirelui sunt Unirea şi pe Bulevardul Magheru, unde preţurile pot ajunge şi la 2.500 de lei.

200 de lei, un buchet de mireasă

Buchetul miresei se aruncă după nuntă, iar fata nemăritată care îl prinde va fi următoarea care se va căsători. Până atunci însă, buchetul trebuie şi el ales şi comandat, cu una sau două săptămâni înainte de nuntă. Florăriile oferă multe variante de buchete, în care florile sunt combinate cu iederă, trandafirii cu cale, ş.a.m.d.

Un buchet de mireasă cu trandafiri albi şi orhidee costă 200 de lei noi, iar unul cu trandafiri roz şi albi, 225. Un aranjament care seamănă cu o "bilă" de trandafiri roz pal costă 250 de lei, iar unul cu flori mici Gypsophila, 170. La buchetul miresei trebuie adăugate cele ale naşei şi ale domnişoarelor de onoare, dar şi aranjamentele florale pentru mese. La "prezidiu", masa mirilor şi naşilor, un aranjament poate costa şi 1.200 de lei, iar pentru mese, câte 250-350 de lei.

Când nunta se apropie, mirii trebuie să angajeze şi un DJ (200-300 de euro), fotograf (200-400 de euro) şi cameraman. Şi să nu uite, desigur, de verighete (1.200-3.000 de lei), cursuri de dans pentru valsul miresei, programarea la oficiul stării civile (cu două săptămâni înainte), analizele medicale pentru cununia civilă şi orezul pentru biserică.

Mi-am pierdut ore întregi pe forumuri, citind discuţii despre viitorul rochiei de mireasă după purtare, costumele pentru viitorii soţi, tort şi restaurantele unde este frumos sau nu să-ţi organizezi nunta. Din toate calculele, reiese că nu se poate organiza o nuntă cu tot tacâmul cu mai puţin de 10.000 de euro.

Nu este bine să faci nuntă în mai

Cununiile religioase ortodoxe nu pot fi oficiate într-o zi de post. Astfel, miercurea şi vinerea sunt excluse, dar şi Postul Paştelui, cu tot cu săptămânile de dinainte şi de după (anul acesta, în perioada 3 martie-3 mai), Rusaliile (15 iunie, anul acesta), Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (4-28 iunie) şi cel al Adormirii Maicii Domnului (1-14 august), ziua de 29 august (tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul), 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), postul Naşterii Domnului şi perioada de după Crăciun până la Bobotează (14 noiembrie-6 ianuarie). În plus, superstiţiile spun că nu e bine să faci nuntă în luna mai, deoarece căsnicia nu va dura, şi nici de ziua de naştere a vreunuia dintre miri.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite