Non Gaudeamus!

Să nu ne bucurăm de prăbuşirea cărţii! Căutam într-un oraş trist şi întunecat un loc de refugiu intelectual. Se zvonise printre înţelepţii oraşului că ultimul bibliotecar al

Să nu ne bucurăm de prăbuşirea cărţii! Căutam într-un oraş trist şi întunecat un loc de refugiu intelectual. Se zvonise printre înţelepţii oraşului că ultimul bibliotecar al universităţii ilegale regale organizează un târg cu ultimele volume scăpate din incendiul devastator propagat de gruparea "Adversarii Cărţii".

"Adversarii Cărţii" se înmulţiseră în cetate rapid în ultimii ani. Ei iubeau la nebunie jocurile pe calculator, ştirile despre modă, maneliştii, fotbalul şi urmăreau în cinematografe doar filme care aveau happy end.
Deci, mi-am asumat acest risc de a străbate uliţele întunecoase pline de maidanezi şi gropi unde sălăşluiau cerşetori buboşi şi agresivi.

Din când în când întâlneam un tomberon de unde zburau pe neaşteptate păsări ciudate, care aduceau bezna odată ce deschideau aripile şi croncăneau înfiorător chemându-i astfel pe "Adversarii Cărţii". Pentru a nu fi văzut de la depărtare, am folosit un opaiţ minuscul doar cât să-mi lumineze paşii.

Şi, în sfârşit, am descoperit târgul într-un imens şantier abandonat. Deşi se ştia că este un târg al Cărţii, vânzătorii se fereau să-ţi ofere direct marfa. Suspicioşi, te întrebau cine te-a trimis şi de ce. Eu nu aflasem că între timp "Adversarii Cărţii" promulgaseră un decret prin care îi pedepseau cu amputarea mâinii drepte pe toţi posesorii de cărţi.

Totuşi, am riscat şi am cumpărat câteva dicţionare. La ieşirea din târg, o patrulă a "Adversarilor Cărţii" m-a percheziţionat. Găsind asupra mea dicţionarele, şeful patrulei mi-a propus un târg: "Ori îţi tăiem mâna dreaptă, ori cumperi de la noi nişte DVD-uri cu omul păianjen. Şi, bineînţeles, cărţile le laşi aici, să aprindem focul pe timpul nopţii!".

Îngrozit, a trebuit să accept târgul. DVD-ul pe care l-am cumpărat conţinea un film documentar despre neajunsul de a citi. Cititul produce nebunie, frenezie, miopie. Popoarele agramate sunt cele mai fericite şi au toate şansele să supravieţuiască în istorie chiar dacă vor trăi ca nişte viermi printre şantiere neterminate, gropi de gunoaie, câini maidanezi şi tomberoane de unde adesea îşi iau zborul păsări ciudate care aduc bezna odată cu deschiderea aripilor. Şi mai ales croncănitul lor de după.

Vizionând filmul cumpărat de la "Adversarii Cărţii", am intrat într-un târziu în vechea mea bibliotecă, unde am deschis volumul unui mare poet latin. Prima poezie avea titlul următor: "Non Gaudeamus Igitur!"

PS. "Se poate trăi foarte bine fără cultură, presă, umanism. Fără reviste, literatură, arte, spectacole. Fără religie, fără ideologie, fără politică chiar. Şi astfel, societatea se împarte între cei care mai au acces la câte un mic secret de stat şi cei care trăiesc aidoma muştelor". (I.D. Sîrbu)