Adevarul.ro

În partea a doua a interviului, Cămărăşescu face dezvăluiri senzaţionale despre Revoluţie şi Mineriadă. „Adevărul" publică astăzi partea a doua a interviului cu Nicolae Cămărăşescu, fost ofiţer de contraspionaj la Securitate şi implicat în coordonarea minerilor în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

Cămărăşescu neagă majoritatea acuzelor care i se aduc vizavi de Mineriada din urmă cu 20 de ani şi spune că a încercat tot timpul să-i tempereze pe ortaci. Consideră că marea sa greşeală a fost aceea că nu a folosit un nume fals în momentul în care a mers la redacţia ziarului „România liberă", însoţit de un grup de mineri, şi a oprit apariţia cotidianului.

Mai citiţi şi:

Secretele Mineriadei/ Vladimir Tismăneanu: „Mineriada a fost «spontană» precum Congresul PCR“

Secretele Mineriadei/ Emil Constantinescu: „Minerii au distrus selectiv“

Fostul ofiţer de Securitate aminteşte şi despre imaginile de la Revoluţie care au făcut înconjurul lumii şi în care este prezentat ziariştilor străini drept terorist. Nicolae Cămărăşescu (56 de ani) trăieşte în prezent într-un sat izolat din zona de sud a ţării, într-o casă sărăcăcioasă.

Jumătate din interviu a avut loc într-o cârciumă pustie de ţară, după care, deranjat de apa­riţia unui sătean care a comandat un coniac, fostul ofiţer ne-a cerut să mergem în maşină. Cămărăşescu a refuzat să se lase foto­gra­­­fiat şi, ca un epilog, ne-a asigurat că printre noi se află mult mai mulţi informatori decât înainte de 1989.

„Adevărul": Ne-aţi spus că în dimineaţa de 14 iunie 1990 aţi asistat la devastarea sediului PNŢ. După aceea unde v-aţi dus?

Nicolae Cămărăşescu: Am plecat împreună cu Ioan Napău, care era preşedintele Federaţiei Minerilor din România, şi ne-am retras spre sediul Guvernului. Acolo a zis cineva de la microfon, de sus, din balcon, că vin minerii din Valea Jiului. Şi a zis să mergem să aducem minerii de la gară. Aşa că m-am dus spre Gara de Nord.

Cine v-a zis să preluaţi minerii de la gară?

Nu ştiu, cineva de la balcon. Şi Napău a zis: „Hai, Nicule, hai încolo spre gară".

V-a îndemnat cineva de la balcon să-i preluaţi pe mineri?

Păi, Constantin Ilinescu (n.r. - fost inginer la Mina Aninoasa şi unul dintre cei care au mobilizat minerii în iunie '90) era la balcon, cred că el mi-a spus. N-am mers 300 de metri spre gară, că minerii deja veneau. Aşa că l-am luat pe Napău şi ne-am dus spre Universitate. Între timp, îmi luasem salopeta pe mine, casca în cap, eram îmbrăcat în miner.

De ce aţi ţinut să vă îmbrăcaţi în miner?

Pentru că pe mineri nu-i poţi stăpâni dacă nu eşti îmbrăcat la fel ca ei. Eu aveam cască albă, de inginer.

De ce voiaţi să-i stăpâniţi, să-i conduceţi?

M-am gândit să fac o faptă bună, să-i opresc de la violenţe. Am scăpat un moşneag, că l-a mâncat şi pe ăla în fund să le zică la ăştia: „Bă, şobolanilor!". Şi-a luat nişte furtune pe spate de a căzut jos. Şi l-am scos de acolo şi l-am pus într-o maşină de Salvare. Unde am fost, am mai stăpânit oamenii, sincer să vă spun.

Când aţi ajuns la Universitate, cum era situaţia?

Erau minerii care veniseră din alte părţi, Maramureş, Moldova, după care li s-au alăturat ăştia din Valea Jiului. Şi printre ei - bucureşteni. Şi a început! Care avea boală pe cineva îi chema şi le zicea că l-a văzut pe ăla în Piaţa Universităţii. Şi lua o bătaie...

Dumneavoastră ce aţi făcut în Piaţă?

Eu stăteam cu o portavoce şi le tot ziceam să se astâmpere. Le ziceam să stea liniştiţi, să nu facă acte de violenţă. Dacă văd ceva, să vină să ne comunice. Din păcate, nu prea ascultau.

De unde aveaţi portavoce?

Nu ştiu de unde. Mi-a dat-o cineva ca să fac apel la oameni să stea liniştiţi. Au fost de la Armată, veneau cu camioane de mâncare pentru mineri. Eu de unde să-i cunosc?

Cum aţi ajuns să descindeţi în fruntea minerilor la redacţia „României libere"?

Eram la Universitate, cum vă spuneam. Şi, la un moment dat, pe latura dinspre Intercontinental erau trei femei de vârstă medie cu ziarul „România liberă" în mână. Pe mijlocul primei pagini era poza lui Iliescu şi jos scria: „Guvernul preferă violenţa". Şi astea au chemat câţiva mineri şi le-au zis: „Uitaţi, ăştia instigă. Ia uite ce scrie aici". Atât a trebuit. Am văzut 30 de oameni, pac, au oprit un autobuz care venea pe strada C.A. Rosetti. Au dat jos toţi călătorii şi «hai să plecăm». Eu eram prin apropiere şi a venit unul dintre mineri. Zice: „Hai cu noi la«România liberă!»". Eu am zis că nu merg, ce să caut la „România liberă"? Şi când mi-a dat un furtun pe spate, am crezut că înnebunesc. Şi m-au urcat forţat în autobuz. Era arhiplin autobuzul cu mineri, autobuz de RATB. Răcneau ca nebunii: „Mergem la «România liberă», le suspendăm balega aia de ziar!". 

Şi când aţi ajuns acolo...

Când am ajuns acolo, la intrarea în Casa Scînteii strigau alţii de p-acolo, angajaţi din Casa Scînteii: „Aştia de la «România liberă» sunt nişte criminali, nişte nenorociţi". Era vreo 11 şi ceva. Am intrat în redacţie şi ăştia au început să dea cu picioarele. Le-am zis să nu spargă nimic, că nu suntem animale, ne aşezăm la masa negocierilor şi discutăm. M-au înţeles, chiar s-a scris în ziar că ­n-au fost devastări. L-am găsit pe Anton Uncu şi ne-am aşezat la o masă, înconjuraţi de mineri. Anton Uncu - nu şi nu, că nu opreşte ziarul. Între timp mai ajunseseră trei basculante cu mineri. Şi i-am zis lui Uncu: „Domnule, eu abia i-am astâmpărat pe ăştia să nu devasteze. Au mai venit trei maşini, eu nu mai răspund. Eu plec şi faceţi ce vreţi. Şi atunci, Uncu a hotărât să oprească ziarul. Am ieşit afară şi i-am anunţat pe cei care sosiseră cu basculantele că a încetat apariţia ziarului „România liberă". 

În ultimii 20 de ani s-au spus multe despre acest moment. Părerea generală este că dumneavoastră ­i-aţi condus pe mineri la „România liberă".

Asta s-a scris în ziare, de nenumărate ori, de aceea există această părere generală. Pentru că eu, fiind om de bună credinţă şi gândindu-mă că n-am făcut rău, mi-am zis numele când am stat acolo la masă, mă numesc Cămărăşescu. Că puteam să spun că mă cheamă Niţă..., mă rog, găseam eu un ­nume.

"Nu e adevărat că i-am ameninţat pe cei din tipografie că vor fi linşaţi. După 20 de ani aş putea recunoaşte, dar nu e adevărat."
Nicolae Cămărăşescu
fost ofiţer de Securitate

"La Revoluţie m-au oprit pe stradă de la Gărzile Patriotice şi mi-au găsit legitimaţia de Securitate la mine. M-au bătut."
Nicolae Cămărăşescu
fost ofiţer de Securitate

„Nu cred că plecarea lui Ilinescu în America e întâmplătoare"

15 iunie 1990: Cozma (stânga), Iliescu şi Ilinescu (cu cască)

Când aţi plecat de la Casa Presei, unde v-aţi dus?

M-am dus la Guvern  ca ­să-mi iau maşina. Am mâncat, am dormit puţin, am făcut o baie şi seara m-am dus la Polivalentă. Acolo erau toţi minerii din Valea Jiului.

De ce v-aţi dus acolo?

Pentru că m-au chemat Napău şi alţii. La 11 şi ceva noaptea am auzit la difuzoarele Sălii Polivalente că se fac nişte echipe de mineri care împreună cu mine şi conduse de anumite persoane să meargă în anumite dispozitive. Mi-au dat şi mie, Cozma m-a repartizat cu o echipă de mineri şi cu unul Stănescu, tot din Vale, m-a repartizat la Ministerul de Interne, pe Calea Victoriei. ­M-am dus cu trei autobuze de mineri şi am dormit cu ei pe jos. Ce dracu' să apărăm, că n-a venit nimeni.

În Ferentari nu s-a mers?

Nu ştiu, eu acolo nu am fost.

Când v-aţi întors în Valea Jiului?

Eu am mai stat vreo trei zile, pentru nevastă-mea.

Ea de ce era în Bucureşti?

O băgasem la Ministerul Minelor.

Ce ştiţi de ăştia care au rămas în Unităţile Militare, n-aţi avut niciun contact cu ei în acele trei zile, cât aţi stat în Bucureşti?

Nu, păi tot Ilinescu a fost şi cu ăia, el i-a ales pe ăia care au rămas, nişte oameni ­de-ai lui. I-a dus la Unitatea Militară 0305, pe Antiaeriană. Eu n-am ştiut că sunt acolo şi la vreo două zile sună telefonul. Era Ilinescu. Zice: „Trebuie să ne întâlnim neapărat. Hai în Piaţa Victoriei, că e urgent". M-am dus şi m-am întâlnit cu el, cu Ioan Danciu şi cu încă unul. „Bă - zice - noi suntem cazaţi vreo câteva sute de mineri la o Unitate Militară. Suntem îmbrăcaţi în haine militare şi avem nişte probleme. Cineva a furat nişte bani. Danciu a furat 20.000 de dolari din casă de la Raţiu, că noi am fost şi acasă la Raţiu".

Şi ce s-a întâmplat cu banii ăia?

Parcă i-ar fi dat până la urmă, nu i-a oprit. Danciu ăsta a fost şi condamnat vreun an şi ceva pentru treaba asta.

Au fost condamnaţi şi doi ofiţeri de la „Doi şi-un sfert", odată cu el.

Şi eu am auzit că ar fi fost la Raţiu acasă de la „Doi şi-un sfert", dar nu ştiu mai multe.

Cu Ilinescu ce s-a întâmplat, care a fost traseul lui după această Mineriadă?

A ajuns inginer, i-au dat post de şef de sector şi până la urmă a ajuns lider sindical la Aninoasa. De acolo s-a băgat prin Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului şi aşa mai departe. Tăia şi spânzura.

Ulterior, Miron Cozma a fost susţinut de la Bucureşti, nu Ilinescu.

Păi, Cozma l-a cam îndepărtat pe Ilinescu, a fost o luptă între ei.

Apropo de Miron Cozma, susţine că înainte de Revoluţie aţi fost securistul lui.

Cozma mănâncă rahat, cum să fiu securistul lui? Cine era Cozma? Era un nimeni atunci. Era un simplu subinginer la Lonea. Când am venit odată în control, îi tremurau chiloţii.

Când a plecat Constantin Ilinescu în Statele Unite ale Americii?

Nu mai ştiu exact, prin 2000 cred, ştiu că a câştigat ­nevas­tă-sa la Loteria vizelor.

Credeţi în varianta asta cu Loteria vizelor?

Adevărul este că, dacă stătea, făcea puşcărie.

Şi i-ar fi tras şi pe alţii după el.

De asta să fiţi siguri. Nu cred că plecarea lui Ilinescu în America e întâmplătoare.

A fost anchetat vreodată înainte de a pleca?

A fost chemat de două ori. Prima dată ca martor şi pe urmă ca învinuit. Deja începuseră să se strângă declaraţii împotriva lui.

Şi, subit, a obţinut viză de America?

Se pare că da.

Şi dumneavoastră aţi fost anchetat în „Dosarul Mineriadei".

Da, am fost audiat de mai multe ori. Lui Dan Voinea am refuzat să-i dau declaraţii. I-am zis: „Ia-ţi ţie declaraţie mai întâi, pune-te şi pe tine sub învinuire şi apoi mai vorbim". Şi el e vinovat pentru Revoluţie. 

„Revoluţia n-au făcut-o românii"

22 decembrie 1989: românii s-au bucurat la plecarea cuplului dictatorial, fără să ştie cine a regizat-o

Faptul că aţi fost ofiţer de Securitate a fost perceput ca o dovadă incontestabilă că minerii au fost dirijaţi prin Bucureşti de serviciile secrete.

Vă pot spune cinstit că ­n-au fost conduşi de serviciile secrete.

Până şi minerii din Vale cred asta.

Cred asta şi pentru că îi disculpă pe ei. Faptul că eu am fost ofiţer de Securitate 3 ani, 10 luni şi 12 zile, că atâta am fost, nici mai mult, nici mai puţin, şi plecând cu ei la Bucureşti, normal că s-au gândit - „Ăştia ne-au condus".

Există dovezi că au fost conduşi.

Am văzut doar bucureşteni care trăgeau minerii de mânecă, să-l arate pe altul pe care aveau ciudă.

Au fost mulţi mineri cu salopete noi.

Da, au fost. De exemplu, cum le-a luat Ilinescu pe alea cu care ne-am îmbrăcat noi la Bucureşti. Pe drum am mers îmbrăcaţi civil, cum v-am mai spus. El n-a luat salopete murdare, a luat noi.

Ilinescu a luat cinci salopete, dar la Bucureşti au apărut multe!

Nu ştiu, nu cred că a fost cineva infiltrat. Că or fi fost trimişi să culeagă informaţii sunt de acord, dar ca să-i dirijeze - nu.

Minerii au fost o masă de manevră, e absurd să credeţi că tot ce au făcut a fost spontan.

Probabil. V-am spus că Dumitru Iliescu a fost pionul principal. El făcea planul cu fiecare echipă de mineri unde să se deplaseze. De ce să-i bănuim pe cei din serviciile secrete, de ce să nu luăm pe altcineva? Uite, Gelu Voican Voiculescu. Nu v-am spus că în 14 dimineaţa, la sediul PNŢ, îşi schimbase fizionomia? Era bărbierit, şi-a vopsit şi părul în negru.

Am putea crede că nu întâmplător v-au trecut în rezervă la 2 mai 1990 şi v-au detaşat în Valea Jiului ca să pregătiţi Mineriada.

Nu, deloc. Nici nu mă gândeam că ajung eu să particip la o chestie din asta cu minerii. A fost prima şi ultima la care am participat. Eu n-am fost de acord nici cu aia, dar mi-au băgat sula în coaste, ­m-au forţat.

Totuşi, când v-a luat la Bucureşti, Ilinescu v-a luat în ideea de a-l ajuta în planul pe care îl avea. Ştiaţi în ce vă băgaţi.

Da, aşa e. Dar la „România liberă" am ajuns întâmplător. La Raţiu acasă de ce n-am fost? Ilinescu nu ştia nici el planul exact. Ştia doar că trebuie să ia legătura cu Dumitru ­Iliescu, cu Gelu Voican Voiculescu, cu Mugurel Florescu şi aşa mai departe. Iar Petre Danciu tot zicea în maşină, în drum spre Bucureşti: „«Ticu» nostru e Mugurel Florescu. Dacă facem ceva, el ne scoate din toate belelele". Dacă era să fie, mă duceam cu ei pe unde au mai fost, dar eu n-am fost. E aşa sau nu-i aşa?

După ce aţi trecut în rezervă şi aţi mers în Valea Jiului, nu mai dădeaţi informaţii?

Nu, nu m-au contactat deloc. Din moment ce au trântit cu mocirlă în mine, de ce să mai ajut? Că s-a tot spus după Revoluţie că securiştii au omorât oameni şi au făcut şi au dres. Revoluţia n-au făcut-o românii! Au făcut-o ruşii, cu americanii şi cu ajutorul Securităţii. Noi am avut arme în mână şi, dacă se dădea ordin să tragem, câştigau o p... românii Revoluţia. Se putea reprima fără probleme.

Şi cum a picat Securitatea aşa prost, cine a scăpat lucrurile din mână?

Iulian Vlad a greşit. A greşit că a avut încredere în Ion Iliescu, imposibil să nu fi ştiut că urmează Ion Iliescu. Unul dintre cei care au vrut distrugerea Securităţii a fost Nicolae Militaru. Şi serviciile secrete din exterior, CIA în special, voiau Securitatea distrusă. Într-un astfel de moment, dacă distrugi un serviciu secret, poţi controla mult mai uşor o ţară. Occidentul a vrut cu tot dinadinsul să pună mâna pe România.

Câţiva ziarişti străini au filmat scena în care Nicolae Cămărăşescu şi fratele său au fost arestaţi şi bătuţi, în ziua de 24 decembrie 1989, în zona Palatului Victoria, fiind consideraţi terorişti. Nicolae Cămărăşescu apare primul in imagini, urmat de fratele său, bărbatul cu mustaţă. Agresorii sunt membrii ai gărzilor patriotice.

Imaginile fac parte din documentarul "Videogramele unei Revoluţii" de Harun Farocki şi Andrei Ujică.