Negociator cu epoleţi, pentru infractori şi sinucigaşi

„Trebuie să existe o soluţie!”. Pe acest motto se bazează ofiţerii specialişti în tehnicile psihologiei, comunicării şi negocierii, de la Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei „Vlad Ţepeş”, oamenii din „prima linie” a acţiunilor cu grad de risc maxim.

Ei sunt antrenaţi să câştige psihologic lupta cu teroriştii şi infractorii cei mai periculoşi, în condiţii de stres maxim.

Un om modest

Negociatorul şef de la Brigada Specială de Intervenţii a Jandarmeriei (BSIJ) „Vlad Ţepeş” este tipul de om modest, care nu se laudă cu succesele sale, considerând că ceea ce face este o muncă de rutină.

Are 42 de ani şi o experienţă de viaţă care ar putea fi sursă de inspiraţie pentru zeci de cărţi. Din 2002, el a coordonat activitatea de psihologie a BSIJ, iar din 2005 este şeful negociatorilor din această instituţie.

Pentru personajul central al acestui articol, serviciul este a doua casă, iar colegii, a doua familie. Deoarece domeniul în care lucrează este unul extrem de periculos, mai ales pentru familia sa, care ar putea fi expusă atacurilor unor infractori periculoşi, negociatorul nu a dorit să-şi dezvăluie identitatea.

Misiuni periculoase

Activitatea ofiţerului negociator nu este una secretă, dar misiunile riscante în care este pus să acţioneze şi pregătirea acestora nu pot fi dezvăluite publicului larg. „Cine ştie să citească printre rânduri îşi va da imediat seama despre ce e vorba şi va acţiona în consecinţă”, spune el.
 
„Fiecare caz e altfel, iar documentarea temeinică anterioară este foarte importantă. În funcţie de informaţiile obţinute despre persoanele care urmează să fie prinse, pot să dau câteva indicaţii cu privire la modul în care se poate interveni. În unele situaţii, în locurile øn care descindem se află copii şi trebuie să acţionăm cu multă grijă, pentru a nu le aduce acestora prejudicii morale”, ne-a explicat negociatorul.

Ameninţările cu sinuciderea

Cele mai întâlnite cazuri în care acţionează ofiţerii negociatori, cel puţin la nivelul ţării noastre, sunt revedincările de case şi ameninţările suicidale. „În momentul în care un proprietar îşi revendică imobilul, iar chiriaşul se vede obligat să părăsească locul în care a trăit atâţia ani, acesta din urmă este ca un animal încolţit, care e în stare de orice pentru a-şi atinge scopul. Poate avea arme, ori poate arunca totul în aer, cu o simplă butelie de aragaz sau poate ameninţa că-şi omoară familia şi apoi se sinucide”, precizează specialistul.

“În aceste momente, eu trebuie să-i ofer noi orizonturi, să-i sugerez o altă abordare, o ieşire onorabilă din acestă situaţie. Au fost cazuri în care a trebuit să luăm legătura cu proprietarul de drept, care le-a promis că îi va lăsa în locuinţă o perioadă, când până îşi vor găsi o altă casă. Nu trebuie neglijată nici posibilitatea ca negocierea să nu funcţioneze, când protestatarul are obiective bine stabilite şi este conştient de consecinţele acţiunii sale”, a povestit negociatorul de la BSIJ.  

Greu de negociat cu teroriştii

Tehnicile de negociere aplicabile pentru astfel de situaţii nu sunt bune şi în cazul acţiunilor teroriste. „Negocierea cu teroriştii este dificilă, pentru că ei ştiu pentru ce luptă, iar în opinia lor sacrificiul nu este mai mare decât cauza pe care o apără. Cererile lor sunt aproape imposibil de îndeplinit - sau trebuie hotărâte de autorităţile statale”, adaugă omul legii.

“În România sunt foarte rare astfel de cazuri. Nu ştiu de ce, în momentul de faţă, cei mai mici infractori, chiar şi găinarii, sunt prezentaţi opiniei publice drept deosebit de periculoşi, iar acest fapt are un impact direct asupra percepţiei populaţiei despre societatea în care trăim”, a subliniat ofiţerul.

 Brigada Specială de Intervenţie

Cei aproximativ 400 de luptători ai Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei „Vlad Ţepeş” constituie de fapt o armată de profesionişti, iar când nu sunt în misiune se antrenează.

Jandarmii de la „Vlad Ţepeş” sunt în alertă 24 de ore din 24 şi, potrivit fostului comandant al unităţii, colonelul Zoltan Balint, „pot veni la pregătire luni, după care pot fi solicitaţi să acţioneze într-un conflict, de unde să se întoarcă acasă peste două-trei zile sau chiar peste o săptămână.

Cu toate acestea, nimeni nu-şi neglizează familia. Dacă se pune problema intervenţiei pentru un timp mai îndelungat, le cer angajaţilor să-şi anunţe soţiile, mamele şi copiii”.