Marea Neagră rămâne fără pescari

Marea Neagră rămâne fără pescari

Tinerii crescuţi la malul mării nu mai învaţă să pescuiască aşa cum o făceau părinţii sau bunicii lor. Trezitul cu noaptea în cap, munca grea cu plasele de pescuit şi interdicţiile impuse în  ultimii ani nu mai atrag ucenici. Doar bătrânii pasionaţi se mai avântă în larg.

Zona 2 Mai – Vama Veche este cunoscută pentru faptul că aici găseai la orice pas pescari de Marea Neagră care să ştie să coasă o plasă şi unde să o arunce. Din păcate, mulţi dintre cei bătrâni, majoritatea lipoveni, au trecut în nefiinţă. Au mai rămas câţiva, dar s-au retras în sate şi au rupt legătura cu meseria pe care au slujit-o toată viaţa.

Dintre cei tineri, îi numeri pe degetele de la o mână pe cei care vin să înveţe meserie în această zonă cu tradiţie în pescuit. Asta şi pentru că, la început, se câştigă puţin.

Peşte este, dar nu ai voie să-l prinzi. Acum Poliţia de Frontieră e cu ochii pe bărci. „Ai nevoie de un sac de acte, plasa s-a scumpit în draci, de 30.000 de ori. Meseria ar fi bănoasă, dar condiţiile sunt dificile“, afirmă Vasile Pârvu, 60 de ani, unul dintre puţinii pescari de Marea Neagră în activitate. Are patru băieţi, însă niciunul nu-i calcă pe urme.

De la pasiune la meserie

Pentru Vasile Pârvu, zis Vasca, 2 Mai a fost leagănul copilăriei. Când a început să prindă ceva puteri, pe la 10 ani, a fost luat de unchiul său, tot lipovean, cu barca pe mare. „Platon Taras îl chema, Dumnezeu să-l ierte, că e mort acum. De mic copil mi-a plăcut barca şi marea. Am stat de mic lângă picioarele unchiului şi am învăţat meserie de pescar“. Aşa a început pasiunea.

Truda pe valuri s-a petrecut mai târziu. Vasca s-a angajat la Piscicola Constanţa, unde a lucrat 15 ani. Între Vama Veche şi 2 Mai era o vie, povesteşte el, unde se afla o cabană de pescuit. Aici a început pescuitul adevărat.

„Aveam cinci taliene (plase greceşti) de Marea Neagră. La 3.00 dimineaţa ieşeam pe mare. Trebuia să ne întoarcem la 5.00 ca să predăm peştele la cherhanaua de la Mangalia“, continuă Vasca. A trăit furtuni care l-au dus la bulgari de multe ori. „Valurile erau de aproape şapte metri. Am tras cu toţii la rame de ne-a luat...“, vorbeşte Vasca despre aventurile din trecut.

Odată, pe vremea lui Ceauşescu, erau la pescuit de rechin, în larg. Au fost duşi de valuri puternice tot la vecinii din sud. Vâsleau înainte cinci metri, furtuna îi ducea înapoi zece. Dar i-a prins un pescador. Erau bănuiţi că vor să fugă. „ Pescadorul ne-a adus la mal, apoi am fost duşi la grăniceri, la Constanţa.

Era noiembrie, ne îngheţaseră bărbile. Ne-au ţinut în frig de la 4-5 dimineaţa până la prânz. Ne-a salvat inginerul nostru. A venit şi cu două sticle de vodcă, care era personală pentru noi“, îşi aminteşte bărbatul. Dacă s-ar întoarce în timp, nu şi-ar dori să facă altceva: „Pe apă e excelent!“ Nu ştie dacă mai sunt 10-15 pescari de meserie la malul mării.

Glume în barcă

În zona Vama Veche, tot din cauza unei furtuni, a rămas blocat în larg împreună cu colegii de breaslă.  Moşii cu care mai era în barcă s-au speriat. „Noi, ăştia tineri, am început să facem glume. I-am zis bătrânului Amelian că o să-i mâncăm un picior dacă mai stăm mult izolaţi, pentru că el oricum e moş. Până la urmă, ne-a prins după-amiaza, când ne-au luat tot grănicerii. Fusesem plecaţi de dimineaţa, de la 3.00“, spune amuzat pescarul.

Era doar o glumă. În barcă nu se joacă feste. Pescarii sunt oameni foarte calmi. Trebuie să ştii să lucrezi cu omul, pentru că marea e foarte periculoasă, ne învaţă Vasca.  

Nu s-a făcut marinar pentru că nu i-a plăcut să iasă în afară, ci doar pescuitul pe mare. Se simţea mai liber aşa, mai ales că pe apă o zi nu se aseamănă cu alta. Nu s-a orientat după busolă, pentru că citeşte în stele sau se ia după briză. Ca oricărui pescar, îi plac ciorbele de peşte şi saramurile. Se consideră bucătar profesionist. Vasca stă acum în Vama Veche, unde are o cherhana. După pescuit, în jurul orei 10.00, ciorba e gata.

Poveşti pescăreşti

Ca orice pescar, Vasca se laudă. Întrebat care sunt cei mai mari peşti pe care i-a prins, îşi aminteşte cu nostalgie de perioada petrecută la „Vie“. A prins un morun de 120 de kilograme. Erau şi „moşii“ cu el, martori.

„M-a ajutat să scot icrele Dumitru Graure, brigadierul. Peste o lună a mai prins  tot un morun, de data aceasta, de 220 de kilograme. Numai icrele cântăreau 30 de kilograme. Asta se întâmpla în ’84. Din căpăţâna de morun s-a făcut mâncare pentru pescari şi turiştii care au fost de faţă. A ieşit un adevărat festin“, spune Vasile Pârvu despre preţioasa lui captură.