Narcomani sub tratament, vânaţi de traficanţi

Dependenţii ies din centrele de tratament şi cumpără, în stradă, supradoze de metadonă pentru obţinerea unui efect apropiat heroinei. Reporterii “Adevărul” au surprins tranzacţii cu metadonă chiar în faţa centrelor de tratament. Dealerii profită la maximum de vulnerabilitatea pacienţilor. 

În jurul centrelor de dezintoxicare s-au creat zone de risc maxim pentru narcomanii aflaţi sub tratament cu metadonă. Peste tot, vânzătorii sunt printre primii care apar.

Verifică zona, apoi aşteaptă să le cadă în plasă clienţii din rândul pacienţilor slabi. Din cei 40.000 de narcomani, circa 2.000 primesc ambulatoriu metadonă sau alte substitutive opiacee.

Lista de aşteptare este însă de cel puţin patru ori mai mare. De exemplu, în sectorul 3 al Capitalei, 32 de tineri sunt în program, în timp ce alţi 137 sunt în aşteptare.

Pericolul “de afară”

Primii pacienţi apar la centrele de tratament imediat ce minutarul depăşeşte ora deschiderii (8, 9 sau 10). Unele centre se deschid la 8, altele la 9 sau la 10 dimineaţa. Sunt cei care se tem cel mai mult de intrarea în sevraj. Până pe la prânz, marea majoritate a celor aflaţi în tratament de substituţie îşi vor lua porţia de pilule.

La Centrul de evaluare şi tratare a toxicodependenţilor tineri “Sfântul Stelian”, de lângă Complexul Studenţesc Regie, pacienţii aşteaptă în curte. Sună la interfon, intră, semnează în registru şi apoi înghit metadona. Numărul pilulelor diferă în funcţie de durata dependenţei şi de drogul folosit.

Totul se face sub ochii asistentei, care trebuie să se asigure că le-au ingerat şi nu le scot din centru ca să le vândă la primul colţ pentru a-şi procura bani de heroină. O astfel de pastilă costă 2,5 lei, iar poliţia spune că pe piaţa neagră se vinde cu 3,5. Cei mai mulţi vin din cauza heroinei injectabile.

Aleator, unii pacienţi sunt trimişi la testare. Dacă sunt găsiţi pozitiv, regula impune scoaterea lor de pe lista de tratament. Principiul se respectă la toate centrele Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), dar cei de la secţiile subordonate Ministerului Sănătăţii Publice sunt mai îngăduitori.

Cristina Hudiţa, directoarea de la Sfântul Stelian, explică imposibilitatea aplicării acestei reguli: “Nu putem să nu le acordăm încă o şansă. La noi se întruneşte de două ori pe săptămână comisia, cu psihologul, asistentul social şi preotul, şi analizăm fiecare caz în parte. Încercăm să nu pierdem niciun pacient”.

Vineri, 10 octombrie 2008, ora 11.08, centrul „Sfântul Stelian“, zona căminelor studenţeşti Regie. Un dealer îmbrăcat în trening albastru intră în curtea centrului „Sfântul Stelian”, se uită pe geamul care dă spre cabinet, se convinge că e pustiu şi pleacă puţin iritat.

Revine peste aproximativ o oră şi pare mulţumit de numărul celor care aşteaptă la coadă. Dă mâna afabil cu câţiva dintre pacienţi, apoi se  îndreaptă spre terenul din faţa farmaciei, unde un alt dealer face deja conversaţie cu potenţialii clienţi care şi-au luat metadona la centru, dar sunt însetaţi de “marfă adevărată”.

Stau lângă autoturismul fără plăcuţă de înmatriculare al unuia dintre “vânzători”.  Un tânăr iese grăbit şi foarte preocupat din centru. Intră în farmacia din apropiere şi iese curând cu un pahar de apă şi o pungă în care se află metadona primită pentru weekend şi nişte pilule tocmai cumpărate. Nevoia este atât de mare încât se ascunde între două autoturisme şi înghite cu mişcări febrile câteva tablete.

Copiii, spectatori

Pe strada Argeşelul, unde se află Laboratorul de Sănătate Mintală din Sectorul 4 (LSM 4), tranzacţiile au loc la colţul gardului vreo cinci metri distanţă de poarta centrului, sub ferestrele locatarilor din blocurile vecine. Echipa “Adevărul” a surprins aici o afacere cu heroină (prezentată în numărul de ieri) şi mai mulţi pacienţi cărora li s-a permis să iasă cu pilule în mână.

În acelaşi loc, luni, 20 octombrie, unul dintre ei îşi lua porţia chiar în stradă, lângă o maşină roşie cu număr de Prahova. Lângă tomberonul metalic de alături, seringile cu rămăşiţe de heroină sunt dovada faptului că nici dependenţii nu se mai feresc de spectatori.

Cei mai curioşi sunt copiii de la Şcoala Generală nr. 110, amplasată gard în gard cu Laboratorul.  Adjunctul Secţiei 16 Poliţie, Cristian Simion, spune şi el că vecinătatea îi expune pe elevi. La fel de periculos e situat şi centrul “Sf. Stelian”, care e chiar lângă căminele studenţeşti din Belvedere şi la câţiva metri de Complexul Regie.

„Spectacol“ lângă şcoală

Dependenţii nu se mai feresc de spectatori. Cei mai curioşi sunt copiii de la Şcoala Generală nr. 110, amplasată gard în gard cu centrul de tratament.

Infractorii narcomani, între terapie şi închisoare

Persoanele dependente de droguri, aflate în anumite faze ale unui proces penal, vor putea opta pentru recuperarea într-o comunitate terapeutică în locul pedepsei cu închisoarea.  Potrivit noului director al Agenţiei Naţionale Antidrog, Laurenţiu Fuică, această procedură, care se practică mai ales în SUA pentru anumite infracţiuni “uşoare”, va fi posibilă şi la noi în curând.

Până la sfârşitul anului viitor, în ţara noastră vor fi gata două astfel de comunităţi situate la Dejani, în judeţul Braşov, respectiv  Bălan, judeţul Harghita.

Recuperarea în locurile respective se va face prin cursuri care includ pictura şi diverse activităţi meşteşugăreşti. Potrivit reprezentanţilor Agenţiei, alte astfel de centre vor fi deschise în următorii ani în judeţele Cluj, Dâmboviţa, Prahova şi Argeş.


Reprezentanţii instituţiei ar fi trebuit însă ca, până la sfârşitul anului 2009, să deschidă prin Marea Alianţă Română Antidrog nouă astfel de comunităţi terapeutice. Până în prezent, potrivit declaraţiilor făcute de şefii ANA doar la una singură au fost finalizate lucrările. Clădirea nu este însă funcţională din lipsă de personal. „O avem gata la cheie“, a dat asigurări Lucian Fuică.

Testul din weekend, supradoza de vineri

Un tratament cu metadonă sau alte opiacee poate dura şi ani de zile până când pacientul va avea curajul să renunţe şi la acest drog.

Substanţa are avantajul că poate înlocui dependenţa de heroină, eliminând astfel riscul supradozei (care duce la stop cardio-respirator). Administrarea de metadonă este foarte controversată, unii dintre adversarii acestei forme de “tratament” considerând că ea nu are decât rolul de a proteja comunitatea prin furnizarea gratuită de droguri, astfel încât dependenţii să nu mai ajungă la infracţiuni pentru a-şi procura doza de heroină.

În mod normal, medicamentele se iau numai la centre, nu se dau şi pentru acasă. Personalul este însă insuficient, aşa că unităţile nu funcţionează în weekend, iar tabletele se dau “la pachet”.

Unul dintre psihologii centrului explică de ce nu este o greşeală să se dea pilule acasă pe intervalul weekendului: “Depăşirea adicţiei (gradul de dependenţă şi nevoia de creştere a dozelor - n.r.) presupune o mare voinţă şi depinde numai de cei în cauză. Ei sunt ajutaţi aici tocmai să crească acest control personal asupra nevoii de droguri”. Weekendul devine, astfel, testul care face selecţia.

Pentru cei care au rezistat mai mult şi au o viaţă socială aparent normală, Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA) aplică aşa-numitul “privilegiu”, adică pastilele date pentru câteva zile.

„Gata, nu mai pot, VREAU O DOZĂ!“

Acesta este şi cazul unuia dintre tinerii pacienţi de la CAIA Obregia. El lucrează ca şofer pe tir şi are des curse în provincie şi în străinătate. Din cauza asta, fiecare cursă este un adevărat test de voinţă.

Primeşte pastilele pentru zilele în care este plecat şi depinde numai de el să nu depăşească raţia zilnică, iar apoi să intre în sevraj. 

După o astfel de deplasare, el îi povesteşte vesel asistentei de la CAIA marea sa victorie: “Mai aveam vreo două ore până la Bucureşti şi m-a apucat transpiraţia. Abia am rezistat. La un moment dat am zis: «Gata, nu mai pot, vreau o doză!» Era cât pe ce să opresc şi să caut heroină”. De fiecare dată i se fac analizele pentru a verifica dacă s-a întors “curat” de pe traseu.

Cei mai mulţi pică acest test, iar unii nu rezistă nici măcar un sfert de oră după ce s-au văzut cu metadona în cutie.