Spitalul Mizericordienilor, monument în stil baroc

În anii comunismului, clădirea a adăpostit  secţia de ORL şi oftalmologie a spitalului judeţean. Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii de pe strada Republicii nr. 33.

Povestea Spitalului  Mizericordienilor  nu poate fi prezentată decât în raport cu evoluţia sistemului sanitar din urbea de pe malurile Crişului Repede, devenire care este în strânsă dependenţă cu dezvoltarea religioasă a oraşului.           

Potrivit informaţiilor prezentate de Liviu Borcea, în  „Memoria caselor”, ordinul călugăresc al mizericordienilor a fost la început mai mult o asociaţie de laici, care avea un scop caritabil, şi anume vindecarea persoanelor bolnave şi sărace. Asociaţia a fost întemeiată de către Juan de Dio (1495 – 1550), originar din Portugalia, care din banii strânşi din cerşit a deschis un centru de primire a bolnavilor săraci, la Granada, în Spania.

Ucenicii săi au extins activitatea, în 1752 papalitatea transformând confreria într-un ordin călugăresc. Spitalul din Oradea este al doilea din România, înfiinţat în 1760 de către acest ordin. Primul a fost la Timişoara, în 1737. „Consacrarea orădeană a ordinului s-a făcut la 7 iulie 1761, prin dimploma emisă de împărăteasa Austriei, Maria Tereza”, scrie Liviu Borcea, în volumul mai sus amintit. Graţie caracterului umanitar al activităţilor ordinului, acesta a supravieţuit decretului din 1782 al împăratului Iosif al doilea al Austriei, care desfiinţa majoritatea ordinelor călugăreşti.

Aceeaşi utilitate, timp de veacuri

„Spitalul Mizericordienilor este monument istoric de categoria B”, spune Doina Lucaci, şefa Biroului de marketing cultural şi promovarea imaginii patrimoniului, din cadrul Primăriei Oradea. Strada Republicii, unde este amplasat, a purtat de-a lungul timpului, diverse denumiri, de la Nagy Utca (Strada Mare) în 1727, la Fo Utca (Strada Principală) în 1890, la Rakoczi (1900 şi 1940 -1945) sau Regele Ferdinand (1920).

Încă de la construcţie, rolul clădirii a fost acela de spital.  Lucrările au început în 1754, cu ridicarea capelei. În 1761, în partea vestică a capelei s-a construit aripa dinspre curte a spitalului. Potrivit celor prezentate de Peter I. Zoltan, în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”, până în 1766 au fost construite câteva dintre saloanele cu boltă, în care au fost cazaţi anumiţi călugări, dar s-a deschis şi un ambulatoriu.

Stil baroc

Clădirea spitalului şi capela au fost ridicate în stil baroc târziu. În 1920, parterul clădirii  a fost reabilitat, ocazie cu care geamurile au fost prevăzute cu ancadramente. În curtea de lângă strada principală se poate intra pe o poartă  sculptată din lemn. Potrivit scrisului de pe ea - în limba latină, poarta a fost realizată în anul 1799. Deasupra ei, tronează trei statuete din piatră, a căror valoare artistică nu este una deosebită, potrivit specialiştilor.