Cozma susţine că preşedintele voia, în 1990, o gardă formată din ortaci. Miron Cozma pregăteşte două cărţi despre „adevărul de la mineriade“ şi continuă să scrie poezii. Până la apariţia volumelor, el vorbeşte, exclusiv pentru ziarul nostru, despre culisele mineriadei din 18-19 februarie 1990.
Serialul „Adevărul" dedică al patrulea episod consecutiv evenimentelor din iarna lui 1990. „Luceafărul Huilei" a avut un rol mai puţin însemnat în mineriada din februarie.
Mai citeşte şi:
Misterele Revoluţiei: Cine sunt complotiştii din WC-ul lui Vasile Milea
Vasile Milea, la sensul giratoriu al istoriei
Lenin şi Milea, „părinţii spirituali" ai Piteştiului
Astăzi, la douăzeci de ani de la acele momente, Miron Cozma îl arată cu degetul pe Ion Iliescu, pe care îl învinuieşte de marile nenorociri abătute peste români odată cu „democraţia originală".
„Adevărul": Ce aţi gândit la 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu? Încotro vă doreaţi să se îndrepte România?
Miron Cozma: În niciun caz înspre această nenorocire care s-a numit Ion Iliescu. Culmea, noi, minerii, l-am schimbat pe Petre Roman. Dar, dacă aş fi putut alege între cei doi, îl alegeam pe Roman. Am zis că are alte vederi, şcoală afară, chiar dacă tatăl lui a fost KGB-ist. Dar Iliescu a fost impus de la Moscova!
Ce contribuţie aţi avut la venirea minerilor la Bucureşti, în februarie 1990?
Miron Cozma n-are nicio legătură cu evenimentele alea. Nu era lider sindical în februarie. Dar am fost cu minerii la Bucureşti pentru că m-a rugat directorul meu de la Mina Lonea să mă duc cu ei.
Câţi mineri au plecat? Există o evidenţă?
Eu zic că au fost în jur de 600 de mineri.
Au fost mai mulţi!
Sunt poveşti! Număraţi trenurile. Câţi pot să încapă într-un vagon? Şi nu mă iau după exagerările unora. De exemplu, în iunie '90 a plecat o primă garnitură cu 13 vagoane cu mineri, apoi 11 vagoane şi alte 7 vagoane. Nu au fost 20.000 sau 50.000 de mineri, cum au zis unii. Cu ce să fi venit?
În februarie aţi intrat la discuţii în Palatul Victoria. Ce s-a discutat?
Era Iliescu cu tot Guvernul lui, cu Roman. Era şi opoziţia, cu Coposu, cu Cunescu, Dumnezeu să-i ierte! Şi primul care a luat cuvântul am fost eu. I-am zis lui Iliescu: „De ce a fost nevoie să vină minerii la Bucureşti? Ai ministru la Armată, la Interne - erau Stănculescu şi Chiţac -, ce să caute minerii împotriva populaţiei?". Şi Iliescu a bâlbâit-o. Atunci i-am ameninţat că, dacă minerii mai sunt aduşi o dată la Bucureşti, vom veni cu uneltele noastre de lucru şi o să începem „treaba" cu ei.
Deci aţi stat la masa negocierilor cu Iliescu.
Nu am stat la masă, am stat în picioare. Şi după ce am spus ce-am avut de spus, am plecat.
Spuneţi că n-aţi adus dumneavoastră minerii. Atunci, cine i-a adus?
Cel care i-a mobilizat, cu mitraliera AKM, la Petroşani, a fost Gelu Voican Voiculescu. El şi Cazimir Ionescu de la Frontul Salvării Naţionale au vorbit de la balcon la Petroşani. I-au mobilizat la ordinul lui Ion Iliescu şi al lui Petre Roman.
În discuţiile cu Iliescu n-aţi vorbit nimic despre o posibilă colaborare în viitor?
În niciun caz! Plus că, dacă Iliescu era un tip democrat şi inteligent, prima chestie pe care o făcea ar fi fost să meargă în Piaţa Universităţii, să discute cu protestatarii de acolo, să vadă ce vor. Cine ştia, în februarie, ce va face tâmpitul de Iliescu în iunie, că o să omoare oamenii în Piaţa Universităţii? L-am văzut şi pe Răzvan Theodorescu, marele academician, care vine la Televiziune şi spune că a fost pentru Piaţa Univerisităţii. Dar eu am probe: îi arăt eu CD-uri, să vadă cum omora oameni, tineri, în subsolurile Televiziunii, cu Armata, în 13-15 iunie 1990!
18-19 februarie 1990
Ion Iliescu i-a jucat pe mineri pe degete
Mineriada din 19 februarie 1990 a fost precedată de o manifestaţie anticomunistă. La 18 februarie, mai mulţi protestatari au pătruns în clădirea Guvernului, forţele de ordine fiind nevoite să intervină pentru a împrăştia masele de oameni scăpaţi de sub control.
Motivând că au văzut la televizor ce se petrece în Bucureşti, minerii din Valea Jiului au năvălit în Capitală în dimineaţa de 19 februarie 1990. Acţiunile ortacilor nu au fost violente în februarie 1990, pentru că atât sediul Guvernului, cât şi Piaţa Victoriei erau sub controlul Armatei, şi nu al demonstranţilor, aşa cum se întâmplase cu o zi înainte.
„Tot sângele din România era la mine!"
V-a spus vreodată cineva, în mod direct, că se teme de dumneavoastră?
Nu vedeţi?! Presa şi acum scrie despre mine că sunt liderul minerilor din Valea Jiului! Din '93 sunt liderul minerilor din România, conduceam trei organizaţii la nivel mare: Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, Confederaţia Sindicatelor Miniere din România şi Convenţia Creştin Democrată „Sfânta Varvara". Băsescu mă ştia. Metroul era la mine în confederaţie, construcţiile erau la mine. V-am făcut pe aici galeriile de metrou! Construcţiile de metrou erau la mine, aviaţia utilitară era la mine, CFR-ul era la mine! Aţi auzit, pe vremea aceea, să oprească vreodată Cozma metroul sau trenurile? Nici nu ştiaţi că sunt lider sindical! Nu mă duceam la televiziune să mă laud. Însă cine ştia foarte bine? Băsescu, fiindcă eu cu el negociam. Aţi auzit vreodată de vreun conflict între mine şi Băsescu, ministrul Transporturilor? Băsescu a venit în instanţă şi a recunoscut toate astea, când judecătorul Mustaţă, preşedintele de complet, nu mă credea. Ziceam că, dacă voiam să vin la Bucureşti, n-aveam nevoie de mineri ca să fac o acţiune, pentru că numai dacă scoteam Federaţia Naţională Bucureşti rezolvam totul. Vă opream metroul, trenurile! Aveam 75% din teritoriul sindical. Or, de ce n-au fost niciodată probleme între Băsescu şi mine? Îi era teamă, ştia ce pot. Mă cunoştea foarte bine: el era ministrul Transporturilor, eu liderul sindicatelor lui. Aveam şi Portul Constanţa! Prea puţine sindicate de la el, din Transporturi, nu erau la mine. De fapt, tot ce trecea pe vreme de război la Armată era la mine. Cugir ce era? Fabrică de armament! Nitramonia Făgăraş - explozibilul! Până şi sângele era la mine: hematologia era la mine! Tot sângele din România era la mine! Băsescu ştia asta când a venit la putere. Şi acum se roagă sindicaliştii de mine. Întrebaţi-l pe Popescu de la Confederaţia „Meridian", se roagă să revitalizăm Convenţia "Sfânta Varvara". Sunt încă preşedinte la trei confederaţii.
Vreţi să faceţi o nouă mişcare?
Nu mai vreau să revitalizez mişcarea sindicală. Pentru că mişcarea sindicală, cu acordul larg al sindicatelor, e pe cale de dispariţie. Mişcarea sindicală din România e la reanimare.
„«Tătuca» a crezut că o să-i sărut mâna!"
Cum a fost să aveţi un proces şi să fiţi condamnat în 1997, la şase ani de la Mineriada din 1991?
Sistemul comunist încă există. Nu s-a schimbat nimic, e doar neocomunist. Şi Băsescu este mai comunist decât Iliescu! Era în cei 240 de speciali, cei cu statut special din jurul lui Ceauşescu. Băsescu, cel care ne spune nouă că a făcut publice dosarele de la Securitate! El ne vorbeşte despre comunişti? Comuniştii vechi şi noi - sunt aceiaşi comunişti. Că el n-o fi fost securist! Şef de navă nu l-a pus Ceauşescu, ci Ana Blandiana! Sau Nixon! Înainte, nu puteam trăi într-un sistem comunist şi nici acum nu mi-e uşor. Pentru că Miron Cozma, rebelul, e la fel! Rebelul din 1970 e şi rebelul din 2010!
V-a luat prin surprindere procesul? Speraţi să nu fiţi condamnat?
Era normal să existe sentimentul de surprindere. Dar, sincer, m-am aşteptat. Poate că o să mi se ducă vorba că sunt medium, mare prezicător. Însă, din '97 am ştiut: mi-am luat la revedere de la mineri şi de la familie şi le-am zis că o să merg la puşcărie. Şi aşa a fost. Era normal că se pregăteau măsuri împotriva mea. Când a venit Emil Constantinescu la putere, de ce nu m-a legat pentru iunie '90, ci pentru septembrie '91? Când, în septembrie '91, i-am cerut demisia lui Iliescu în Parlament?
La ce vă aşteptaţi de la Iliescu?
Ştiam că e comunist. Mă aşteptam să instituie un sistem neocomunist altfel decât al lui Ceauşescu. Şi aşa a şi fost. Iliescu mi-a cerut, în 1990, să-i fac o armată de mineri, o gardă naţională, cu mineri de la fiecare mină! N-ar mai fi mişcat nimeni în ţară! Îşi făcea gardă pretoriană ca împăraţii romani. Ca Miloşevici! Toate astea sunt într-un dosar despre care nu se cunosc multe şi care e la Procuratura militară: dosarul gărzii naţionale.
De ce n-a reuşit să-şi facă această gardă?
Pentru că n-am vrut eu.
De ce n-a găsit pe altcineva care să vrea?
Iliescu îi dorea pe mineri - oameni hotărâţi. Minerii erau o forţă. Forţa statului (Armata şi Internele) ar fi trebuit să rămână la locul ei şi să vină o forţă externă, a lui, personal. Armata lui formată din mineri. În '99, minerii organizaţi de mine au dovedit ceva! Au zguduit Ministerul de Interne, au făcut ca ministrul să fie demis.
Aţi fost dezamăgit de comportamentul lui Iliescu?
În permanenţă. N-am avut niciun moment în care să am cea mai mică urmă de satisfacţie. Vă aduceţi aminte ce am declarat când Iliescu m-a graţiat în 2004, în decembrie? Că e o cârpă kaghebistă. Şi toţi se aşteptau să-i mulţumesc lui „tătuca" - cum îi spuneau unii şi alţii.
De asta v-au închis din nou?
Probabil şi din cauza asta.
Dar din ce alte cauze?
Băsescu. Presa. Eu nu mi-am dorit să fiu graţiat. Dacă aş fi vrut graţiere, mi-o dădea Constantinescu. M-a arestat pe 17 februarie '99. Am fost dus la Procuratura Generală. Eram într-un birou cu şeful Procuraturii Militare Teritoriale şi mi-am văzut graţierea. Semnată de Constantinescu. Mai era şi o declaraţie bătută de ei la maşină, în care scria că eu am adus minerii, la ordinul lui Iliescu. Aveam o condamnare de 18 ani, dar puteam fi liber. Şi n-am semnat.
Aveţi o copie?
Nu am, erau hârtiile lor. Ar putea spune mai multe avocatul Viorel Dumitrescu. În birou, prima dată, am fost eu cu procurorul şi când a văzut Constantinescu că nu vreau, a adus şi avocatul, să mă convingă să semnez hârtia.
Ce interes avea Constantinescu să semnaţi?
Se întâmpla în '99, iar în 2000 veneau alegerile. Dacă semnam, cu asta îl putea lega pe Iliescu. Iliescu nici măcar nu ştie că i-am salvat pielea. Nu mai candida în 2000. Iliescu a venit la putere în 2000 şi în 2001 a venit la mine conducerea Ministerului Justiţiei, să-i cer lui Iliescu graţiere. Eu să-i cer călăului graţiere! Să-mi iau fapta lui, nu? Să semnez cerere de graţiere că-mi recunosc fapta. Cum să fac eu asemenea chestie? Nu am acceptat. Nici în 2001, nici în 2003.
Totuşi, în 2004 cum v-a graţiat?
Simplu. Ştie şi Viorel Dumitrescu, avocatul. Graţierea poate fi semnată de mine, de rudele de gradul I sau de avocat. Avocatul a semnat şi m-au pus în libertate. Ce-a zis Iliescu? Că pe ultima sută de metri, să se împace cu mine. „Tătuca" a crezut că, dându-mi libertate, o să-i sărut mâna.
Dar Iliescu s-a răzgândit de la o zi la alta. Aţi avut informaţii, pe cineva care v-a anunţat că o să vă închidă din nou?
Nu. Eram la Timişoara şi ieşisem la cumpărături. M-au luat de pe stradă, de lângă fiul meu. M-au arestat şi nu există nici până la ora asta o hârtie, ceva. Soţia mea e avocat, a căutat o hârtie şi nu a găsit. Dar eu am făcut şi arest preventiv din 10 ianuarie '97 până în 9 iulie '98 şi nu ştiu pentru ce. Unde sunt dosarele mele?! Dacă ţii un om în arestul IGP, îl ţii să-l anchetezi. Deci, unde sunt dosarele?
De ce credeţi că a revenit Iliescu asupra deciziei?
A văzut că l-am făcut cârpă kaghebistă, au fost presiuni din partea media şi chiar din partea noului preşedinte, Traian Băsescu.
"Cine ştia, în februarie, ce va face tâmpitul de Iliescu în iunie, că o să omoare oamenii în Piaţa Universităţii?"
Miron Cozma
fost lider al minerilor
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza