Adevarul.ro

Octavian Baltac, student la Geologie în 1990, povesteşte cum colegii săi au susţinut examene cu ortacii la catedră. Era o altă formă de „a apăra democraţia originală“ impusă de „regimul Iliescu“. Chemaţi în Capitală să salveze ţara, ortacii au găsit multe interpretări ale acestei sintagme: au linşat studenţi, au plantat flori şi au supravegheat examenele din facultăţi.

La 14 iunie 1990, Bucureştiul era un oraş aflat sub stăpânirea hoardelor de mineri venite să-i potolească pe „golanii" care puneau în pericol „democraţia atât de greu cucerită". Înfiltraţi în rândurile lor, ofiţeri din serviciile secrete i-au dirijat pe ortaci spre diverse puncte din oraş şi le-au sugerat diverse îndeletniciri.

Mai citeşte:

Secretele Mineriadei: Ţiganii şi Mineriada. „Pogromul“ din 1990

Toate cu un singur scop: transmiterea unui mesaj de forţă către toţi cei care în prima jumătate a anului avuseseră curajul să se ridice împotriva puterii feseniste.

Octavian Baltac are 42 de ani. Acum două decenii era student la Facultatea de Geologie. Participase seară de seară la fenomenul „Piaţa Universităţii", la fel ca marea majoritate a studenţilor, fredonase refrenele vremii şi crezuse în ideea unei Românii eliberate de neocomunism. A trăit apoi chiar din stradă nebunia zilei de 13 iunie:

„I-am văzut pe cei care incendiau autobuzele şi erau foarte dubioşi. Toţi la 20-21 de ani, cu aceeaşi constituţie fizică, goleau rezervoarele maşinilor şi apoi le incendiau. Din câte mi-am dat seama acţionau după un plan. Am stat pe stradă până noaptea târziu, am fost pe strada Eforiei, unde era Poliţia, pe la Ministerul de Interne. Acolo am văzut cu ochii mei lunetişti care trăgeau de sus. E drept că erau câţiva oameni care încercau să intre în minister, dar erau vreo 3-4. Am plecat imediat de acolo pentru că nu-mi propusesem să mor fără rost", rememorează Octavian Baltac.

„Vă spunem la mineri"

Ziua de 14 iunie, când minerii au descins în Capitală, a coincis cu data la care Octavian avea programat examenul la Petrografie.

„Aveam examen de la 9 dimineaţa şi am plecat spre facultate pe la 8, împreună cu câţiva colegi. Pe «Batiştei» erau mulţi bucureşteni care îi ovaţionau pe mineri şi cărora le-am spus că nu e nicio bucurie că alţii luau bătaie. Şi ne-au zis: «Vă spunem la mineri». Ne-au spus şi au venit vreo patru cu bâte, dar noi făcusem practică în Valea Jiului şi le-am zis că n-au de ce să ne bată, că o să venim şi noi să muncim în mină. Ne-au lăsat în pace", povesteşte Octavian Baltac, care în prezent este manager la o firmă de distribuţie.

Minerii nu se mulţumiseră însă să facă ordine doar pe bulevardele Bucureştiului. Odată ajuns în sala de examen, Octavian avea să constate că ortacii puseseră stăpânire şi pe clădirea facultăţii.

„Când am ajuns noi, minerii erau deja acolo. Au intrat în toate sălile unde se dădeau examene, ca să-i supravegheze pe studenţi. Profesorii s-au conformat de frică, dar eu şi alţi câţiva colegi am refuzat să intrăm, în semn de protest. Mi se părea absurd să dau un examen cu minerii în sală. De altfel şi ei păreau destul de dezorientaţi. Cred că i-a adus cineva acolo, n-a fost ideea lor să vină peste studenţi la examene", afirmă fostul student la Geologie.

Lacrimile unui academician

Încântaţi cu postura de justiţiari în care conjuncturile istoriei îi aruncaseră în urmă cu 20 de ani, ortacii şi-au luat în serios rolul de supraveghetori la examenul de Petrografie.

„Mi-au povestit colegii care au intrat totuşi la examen că minerii erau foarte atenţi ca studenţii să nu copieze. Se plimbau printre bănci ca nişte supraveghetori, cu cozi de topor în mână şi cu furtune de presiune. Ei se gândeau probabil că studenţii trebuie să stea cuminţi în bănci şi să scrie, nu să iasă pe străzi. Petrografia e studiul rocilor din scoarţa pământului, ei se găsesc în scoarţa pământului, deci aveau o legătură, dacă e să glumim. Ca să nu mai spun că pe 14, dimineaţa, ne-au vandalizat toată colecţia de fosile din Facultatea de Geografie. Academicianul Teodor Neagu plângea ca un copil, acele fosile aveau o valoare inestimabilă. Iar a doua zi s-a scris în presă că studenţii au aruncat cu fosile în muncitorii de la IMGB", îşi aminteşte Octavian Baltac.

"Minerii sunt ca borgii din filmul «Star Trek», au o conştiinţă colectivă, nu una individuală."
Octavian Baltac
fost „golan"

A ştiut Catinca de Mineriadă?

Minerii n-au băgat spaima chiar în toţi studenţii  Foto: Reuters

Studenţii au fost una dintre principalele ţinte ale minerilor în timpul evenimentelor din vara anului 1990. Andras Bitay, cunoscut în anii '90 ca unul dintre realizatorii emisiunii „Gaudeamus", care se difuza în nopţile de vineri spre sâmbătă pe TVR 1, vine cu o dezvăluire care întăreşte încă o dată teoria premeditării evenimentelor din 13-15 iunie.

„În 1990 eram student la Academia de Artă, la fel ca şi Catinca Roman. Eram în acelaşi cerc de prieteni şi mergeam de multe ori chiar la ea acasă. Ei bine, Catinca Roman, fiica vitregă a lui Petre Roman, n-a mai dat pe la facultate începând cam cu 10 iunie şi până în 17 iunie. Ea ne-a spus că a fost bolnavă, dar noi am bănuit-o că ar fi ştiut de planul Mineriadei şi de atunci am răcit relaţiile cu ea. A fost foarte dubios cum de a lipsit tocmai în intervalul în care în Bucureşti au fost acele evenimente foarte violente", afirmă Andras Bitay.

Andras Bitay a lucrat din 1990 până în 1992  la realizarea emisiunii studenţeşti „Gaudeamus", cunoscută ca una dintre cele mai libere difuzate în acea vreme de Televiziunea Română.

„Eram singurii care difuzam imagini din Piaţa Universităţii şi tot noi am difuzat primii, în emisiunea noastră, imagini cu mineri care băteau oameni pe străzile Bucureştiului. Tocmai de aceea emisiunea era izolată, programată după 12 noaptea. Mult timp am primit acasă telefoane de ameninţare, care mă sfătuiau să renunţ la a mai face emisiunea", susţine Andras Bitay.

Fiica lui Roman nu s-a panicat

Creatoarea de modă Catinca Roman (foto), fata cea mare a lui Petre Roman, se apără: „Eu ştiu că am fost la şcoală în acele zile. Oricum, minerii n-au fost în şcoli sau, mă rog, nu la noi în facultate, aşa că nu-mi amintesc să fi trăit o panică deosebită în acele zile".

În faţa insistenţelor noastre, Catinca Roman face, totuşi, un pas înapoi şi o concesie memoriei slăbite de trecerea anilor: „Când a fost Mineriada asta, în iunie? Fiind sfârşit de an e posibil, totuşi, să mai fi stat şi pe acasă, să fac lucrări. Oricum, n-am ştiut dinainte despre ce avea să se întâmple!".