Mureş: Milionarii Mureşului, în topul Forbes 500
0
Publicaţia „Forbes 500 Miliardari” a fost lansată astăzi, ora 11.00, la Hotel Intercontinental din Bucureşti. Pe piaţă, Topul va putea fi cumpărat începând de mâine (marţi). Tot mâine veţi putea citi în „Adevărul“ cum s-a schimbat ierarhia primilor zece miliardari ai României şi care dintre oamenii de afaceri au pierdut cel mai mult din cauza crizei.
Cei mai bogaţi 500 de milionari români identificaţi de Forbes România au pierdut în total, pe parcursul unui an de zile, aproape 10 miliarde euro, cu alte cuvinte aproape un miliard de euro pe lună. Averea lor a totalizat 29 de miliarde de euro (cu 25% mai mică decât anul trecut), adică 21% din PIB-ul României pe 2008.
Revista Forbes poate fi găsită la chioscurile de difuzare a presei, la preţul de 7,99 de lei.
În timp ce 314 au înregistrat pierderi în ultimul an, 86 dintre ei şi-au mărit averile. Alţi 88 au intrat pentru prima dată în acest clasament.
CITIŢI ŞI
- Braşov: Milionarii de la poalele Tâmpei, în topul Forbes 500
- Sibiu: Milionarii Sibiului in topul Forbes 500
- Ploieşti: Topul milionarilor Prahovei, în topul Forbes
Iată care sunt primii 9 bogaţi ai Mureşului, despre care puteţi afla mai multe:
Remus Benţa
98-100 milioane euro
35 de ani
Imobiliare, construcţii, distribuţie vopsea
Mureş
Numele Benţa este unul de răsunet în judeţul Mureş, unde membrii familiei au reuşit să clădească un adevărat imperiu imobiliar care s-a extins ulterior în toată ţara. Pe o piaţă blocată, aceştia continuă lucrările la cel mai important proiect aflat în derulare, Benţa Towers din Târgu Mureş, compus din patru turnuri, legate între ele de un centru comercial. Anul trecut, Remus Benţa avansa cifra totală a investiţiei în cele patru clădiri undeva la 40 milioane euro.
Antreprenorul a dezvoltat în ultimii ani mai multe cartiere de locuinţe, dintre care cel mai important este în Timişoara. Aici au fost construite patru corpuri de clădiri, cu 232 apartamente şi 233 locuri de parcare, printr-o investiţie de 20 milioane euro. Alte complexe rezidenţiale notabile sunt Corona din Braşov, Belvedere şi Orizont din Târgu Mureş, sau cartierul Mioriţa din Făgăraş.
Investiţiile totale în imobiliare se ridică la 160 milioane euro, întrucât mare parte din proiecte au fost începute înainte ca piaţa să dea semne de comprimare. Totuşi, finanţarea lor a fost asigurată înainte de criză, prin împrumuturi de aproximativ 40 milioane euro.
Membrii grupului de firme au luat decizia de a reduce costurile, clasic, prin îngheţarea sau reducerea salariilor, pentru a evita pe cât posibil disponibilizările, precum şi tăierea investiţiilor programate.
Din portofoliul familiei Benţa fac parte mai multe companii cunoscute de pe piaţa imobiliară şi de construcţii. Grupul este întregit de afacerile cu lacuri şi vopsele, derulate prin intermediul companiei de tip joint-venture Daw Benţa România, înfiinţată în 2001 prin asocierea cu nemţii de la Daw. Firma a înregistrat o cifră de afaceri de 24 milioane euro anul trecut, mai mare cu 23% faţă de 2007. Singura investiţie a fost de două milioane euro, într-un centru logistic şi pentru extinderea reţelei de magazine specializate.
La nivelul întregului grup, veniturile generate au fost de 80 milioane euro anul trecut, iar pentru acest an se estimează, realist, o stagnare a businessului.
Virgil Mailat
45-50 milioane euro
61de ani
Spitale private
Mureş
Virgil Mailat s-a identificat cu fabrica Bere Mureş până în 2007, când a vândut-o împreună cu asociaţii lui, olandezilor de la Heineken. Tranzacţia a fost de 180 milioane euro, din care 16% au reprezentat impozitul plătit la stat. Primii trei acţionari, Virgil Mailat, Emil Morariu şi Gheorghe Grec au încasat aproximativ 35 milioane euro fiecare.
După o poveste de succes de aproape 20 de ani, fiecare a început un drum nou. După ce a creat practic un brand pentru Târgu Mureş prin berea produsă, Mailat a investit în medicină, un alt domeniu pentru care oraşul este recunoscut. „Din fabrica de bere am rămas doar cu paharele”, spune nostalgic omul de afaceri, care de altfel nici nu mai are dreptul de a porni din nou la drum în industria berii, conform înţelegerii cu Heineken.
Afaceristul a văzut că tot mai mulţi români aleg să se opereze în străinătate din cauza condiţiilor precare din România şi a hotărât să investească într-un spital privat. Astfel s-a născut Nova Vita San, în centrul oraşului, pe un teren pe care Mailat il deţinea din 2003. „În zece ani medicina de stat va muri”, anticipează el. A investit două milioane euro în noul spital, şi estimează investiţii suplimentare de opt milioane euro.
Nova Vita San va fi doat cu 400 de paturi, iar acum funcţionează la 50% din capacitate, dar pe afacerist nu îl interesează câţi pacienţi poate găzdui, ci cât de bine poate echipa spitalul şi cât de mulţumiţi pleacă pacienţii.
Iniţial, Nova Vita San trebuia să se axeze pe tratarea cancerului, dar între timp orientarea acestuia s-a extins. Acum e un spital general, cu secţii de oncologie, interne, neurochirurgie, chirurgie generală şi un centru modern de recuperare medicală.
Emil Morariu
45-50 milioane euro
55 ani
Imobiliare, turism
Mureş
Emil Morariu a fost şef secţie de producţie perioada comunismului la fabrica de bere din Reghin, care producea mărcile Bucegi şi Silva. Aici a fost coleg cu majoritatea celor care au pus bazele Bere Mureş. Imediat după revoluţie, Morariu a fost forţat de sindicalişti să demisioneze, din cauza firii sale mai aspre, care nu era pe placul angajaţilor.
La 30 martie 1990 şi-a dat demisia, iar două zile mai târziu s-a aliat cu alţi doi foşti colegi care au părăsit fabrica, Virgil Mailat şi Gheorghe Grec. Au pornit o mică fabrică de bere în pivniţa casei din Reghin a lui Mailat, printr-un credit de 1,6 milioane lei de la Banca Agricolă. Doi ani mai târziu au decis să lase micul business pe mâna soţiilor şi să se mute în Târgu Mureş, pentru a porni ceea ce urma să fie Bere Mureş.
Au început cu o linie de îmbuteliat răcoritoare, sub numele de Jazz Cola, Jazz Orange şi Jazz Lemon. Fabrica ajunsese să îmbutelieze 120.000 sticle de răcoritoare pe zi, pe care le vindeau în tot judeţul. În 1996 au cumpărat utilaje din Anglia pentru producţia şi îmbutelierea berii. Iniţial acţionarii au vrut să ajungă la o producţie de 200.000 hectolitri pe an, cât avea şi fabrica de la Reghin de unde au fost expulzaţi.
„La un moment dat, domnul Mailat a avut o idee genială, să îmbuteliem bere la PET”, povesteşte Morariu despre decizia care a aruncat în aer vânzările Bere Mureş. De la o producţie planificată de 200.000 hectolitri pe an, fabrica celor şase afacerişti a ajuns la o producţie de 1,3 milioane hectolitri. Neumarkt a devenit astfel prima bere îmbuteliată la PET în România.
Evoluţia spectaculoasă a companiei a atras atenţia marilor producători. În cursa pentru achiziţionarea Bere Mureş intraseră SAB Miller, Heineken şi un grup grec. În cele din urmă, singurii rămaşi în cursă au fost olandezii de la Heineken, care au plătit 180 milioane euro pentru fabrica de bere în 2007. Cei şase acţionari au plătit un impozit de 30 milioane euro pentru „tranzacţia anului” şi au rămas cu 150 milioane euro, din care Morariu a obţinut aproximativ 38 milioane euro.
Fostul berar nu a renunţat la afaceri nici după ce a vândut Bere Mureş. Cu banii obţinuţi şi-a ajutat fiicele şi ginerii să îşi deschidă companii de construcţii, iar el a investit în domeniul imobiliar.
Acum, unul din gineri construieşte un centru de logistică în Ghimbav, lângă aeroport, pe o suprafaţă de două hectare. Acesta mai are şi o firmă care se ocupă de comercializarea granitului şi a marmurei. Celălalt ginere se ocupă de construirea unui hotel de 50 de camere în regie proprie, în centrul oraşului Târgu Mureş, cu o investiţie de 5 milioane euro. Pe acelaşi teren va fi renovată şi o clădire-monument, care va fi transformată într-un mic aparthotel după renovare.
Gheorghe Grec
30-31 milioane euro
60 de ani
Turism
Mureş
Gheorghe Grec este unul din ce şase acţionari ai afacerii de succes Bere Mureş, care a fost cumpărată de olandezii de la Heineken în 2007 pentru 180 milioane euro. Tranzacţia a mai inclus o fabrică de apă minerală şi hotelul Germisara, care aparţinea celor şase acţionari, şi care a trecut pentru scurt timp în proprietatea olandezilor.
La un an de la finalizarea tranzacţiei, Grec a recuperat hotelul de la Heineken, pentru care a plătit 4,5 milioane euro.
Hotelul Germisara din statiunea hunedoreană Geoagiu Băi este clasat la patru stele, după ce a fost renovat de firma de construcţii a unui fost coleg din era Bere Mureş.
Deşi a investit într-un hotel renovat de curând şi a hotărât să se ocupe exclusiv de această afacere, efectele negative ale crizei nu l-au ocolit nici pe Grec. Acesta pus în aşteptare o investiţie de două milioane euro pe care o planificase pentru o parcare subterană, o piscină în aer liber şi un club de bowling.
Fraţii Szasz (Roland şi Orlando)
17-18 milioane euro
42 de ani şi 37 de ani
Echipamente de protecţie
Mureş
Fraţii Roland şi Orlando Szasz deţin în coproprietate producătorul de echipamente de protecţia muncii Renania Trade din Târgu Mureş.
Compania a înegistrat anul trecut o cifră de afaceri de 22,3 milioane euro, în uşoară creştere faţă de anul precedent. Firma fraţilor Szasz a reuşit chiar şi în plină criză să îşi menţină o cotă de profit ridicată, de 17,9%, performanţă facilitată şi de o concurenţă redusă pe acest segment.
Renania Trade este cunoscută ca o companie agreată de instituţiile publice. De altfel, printre cei mai importanţi clienţi ai săi se numără E.ON Mureş, despre care presa locală scrie că ar fi organizat licitaţii pliate pe oferta fraţilor Szasz.
Compania a investit în ultimii doi ani aproape patru milioane euro în deschiderea de showroom-uri, mărirea capacităţilor de producţie şi depozitare şi deschiderea unor centre logistice.
Firma fraţilor Szasz a fost înfiinţată în 1995 şi îşi desfăşoară activitatea în Târgu Mureş, Bucureşti, Timişoara şi Oradea. În aceste sedii produc şi comercializează echipamente de protecţia muncii, dintre care cele mai vândute sunt încălţămintea şi îmbrăcămintea de protecţie. Potrivit oficialilor companiei, 40% din producţie merge către export, în Germania.
Pe lângă echipamentele produse, fraţii Szasz mai comercializează articole de protecţia muncii produse de Tonino Lamborghini, Diadora Utility, Bicap Peltor, Uvex sau Drager.
Florin Vlas
14-16 milioane euro
55 ani
Turism, imobiliare, carburanţi
Mureş
Povestea afacerilor sale începe imediat după revoluţie, pe partea dreaptă a drumului naţional care leagă Târgu Mureş de Sighişoara. Dornic să îşi încerce norocul în afaceri, a solicitat de la primăria Târgu Mureş un spaţiu pentru un magazin. Afaceristul s-a gândit să deschidă o sifonărie în buticul improvizat, iar vadul comercial era deja format de o benzinărie de vizavi, la care clienţii aşteptau ore bune pentru o alimentare, din cauza lipsei de carburant din ţară.
La doi ani de la deschiderea sifonăriei, a hotărât să intre în afacerile mari, dar avea nevoie de finanţare. A apelat la cei şapte fraţi ai săi, le-a ipotecat casele şi a luat primul credit de la BCR, 280.000 dolari. Cu banii obţinuţi şi-a deschis propria benzinărie, amplasată strategic, tot la ieşirea din oraş, pe partea dreaptă a drumului E60, care duce spre Sighişoara. Vânzările au explodat şi singurul regret al său era că nu poate aduce în ţară suficient de mult carburant pentru cererea de pe piaţă. Evoluţia bună a afacerii l-a ajutat să ramburseze creditul de la bancă mai devreme decât era programat.
În 1999, Vlas a cumpărat la licitaţie o firmă de transport de persoane pe rute judeţene şi interjudeţene, împreună cu autogara oraşului. Cheltuielile cu autocarele erau prea mari, aşa că a renunţat la companie şi a păstrat doar autogara, care este în proprietatea lui şi în prezent. Pe terenul cumpărat se afla şi un cămin de nefamilişti, pe care l-a transformat în Hotel Voiajor, de trei stele, inaugurat în 2002.
Între timp a demolat benzinăria de la ieşirea din oraş şi a pornit în acelaşi loc o nouă investiţie, un hotel destinat oamenilor de afaceri. „Aveam fixul meu, să fac un centru de afaceri. Am văzut în Canada şi Statele Unite un model şi m-am inspirat de la ei”, povesteşte Vlas. A luat un credit de patru milioane de euro, pe care l-a garantat cu hotelul Voiajor, şi a început construcţia Hotel Business, de patru stele, care l-a costat 7,5 milioane euro. Noua construcţie, finalizată anul trecut, este dotată cu cea mai mare instalaţie de panouri solare din România, care produce toată energia necesară hotelului, potrivit lui Vlas. Printre dotările hotelului se mai numără o piscină acoperită, plajă, spa de cinci stele, realizat după planul fiului său, Dacian, şi un centru de frumuseţe pe care îl manageriază fiica sa.
Mircea Oltean
13-14 milioane euro
51 ani
Producţie de utilaje agricole
Mureş
Mircea Oltean a lucrat vreme de şase ani la IUPS (Întreprinderea de Utilaje şi Piese de Schimb), companie de stat, şi, pentru că a crezut în capitalism, a decis să o părăsească şi să pornească pe un nou drum.
Având avantajul deschiderii graniţelor după 1990, Oltean a mers deseori în concediu în Germania, pentru a căuta de lucru de lucru şi pentru a câştiga bani în plus. “Având deschiderea asta, am văzut ce se întâmplă pe o piaţă liberă. În capitalism, mi-am dat seama că singura direcţie e calea privatizării”, explică Oltean pasul pe care l-a făcut în 1995, când a decis să plece de la IUPS, nemulţumit de ceea ce se întâmpla în interiorul companiei.
Prima firmă pe care a înfiinţat-o a fost Maviprod, tocmai pentru că a observat că pe piaţă există un segment liber pentru utilaje forestiere şi alte utilaje de mari dimensiuni. Aceasta a avut o evoluţie bună, iar patru ani mai târziu, când pachetul de acţiuni de la IRUM, fosta IUPS, a fost scos la licitaţie, a decis să cumpere.
Maviprod era se specializată strict pe comerţul cu piese de schimb şi creştea de la an la an. Evoluţia bună a companiei a fost remarcată şi de Perkins, cel mai mare producător de motoare diesel din lume pentru aplicaţii agricole şi forestiere. De aceea, din 2002, firma lui Oltean a devenit unic reprezentant al britanicilor în România.
Între timp, omul de afaceri şi-a sporit participaţia la IRUM, cumpărând acţiuni din piaţă, până la un total de 96%.
“Ultimul an a fost bun”, spune Oltean despre business-urile sale, care au ajuns la 20 milioane euro la sfârşitul lui 2008, împărţite în mod egal între IRUM şi Maviprod, şi cu investiţii în tehnologie de trei milioane euro în un an şi jumătate.
Vasile Aron
11 milioane euro
57 de ani
Industria petrolieră
Mureş
Afacerile din domeniul petrolier ale lui Vasile Aron nu merg bine, pentru că sunt tot mai puţine comenzi, iar concurenţa este tot mai puternică. De altfel, în vara anului trecut, a fost pe punctul de a vinde compania Foraj Sonde, unde este acţionar majoritar (75% din capital) către Foradex. Afacera a picat din cauza dificultăţilor financiare ale ofertantului, care a achiziţionat în final doar 10% din acţiunile Foraj Sonde.
În România funcţionează în jur de 15 companii care activează în industria extractivă de petrol, mai multe decât în orice alt stat european, potrivit omului de afaceri.
Veniturile companiei au crescut la 32 milioane euro în 2008, faţă de 30,7 milioane euro în anul precedent, dar profitul a scăzut de două ori, la 570.000 euro, din cauza licitaţiilor foarte strânse, la care concurenţa se prezintă cu preţuri de dumping.
Foraj Sonde îşi desfăşoară 95% din activitate în România, unde are încheiate contracte cu grupul OMV şi cu Romgaz. Peste graniţe, au avut lucrări în Maroc şi Kazakhstan, iar acum sunt în discuţii pentru Libia.
Vasile Gliga
6-7 milioane euro
50 de ani
Producţie instrumente muzicale, agricultură, imobiliare
Mureş
Vasile Gliga, cunoscut pentru viorile sale celebre în întreaga lume, îmbină producţia de instrumente muzicale cu agricultura. Anul trecut, domeniul agricol l-a ajutat să compenseze creşterile salariale, însă 2009 se anunţă un an slab pentru fermieri, iar omul de afaceri mizează pe afacerile cu instrumente.
Grupul Gliga Companies a obţinut venituri de aproape şapte milioane euro în 2008, în scădere cu 17%, şi un profit de 90.000 euro, mai mic decât cel de 114.000 euro raportat în anul precedent. Totuşi, Vasile Gliga spune că afacerea este una solidă: „Merge destul de bine, iar de când am intrat în politică, se ocupă mai mult soţia şi fata cea mare”, spune proaspătul deputat PSD+PC de Mureş.
Firma lui Gliga produce anual 40.000 instrumente muzicale, iar 98% din producţie merge la export. Îl ajută foarte mult fiul stabilit în Statele Unite, care se ocupă de comerţul cu viori pe teritoriul american.
În 2000 a început să investească şi în agricultură, când a cumpărat două terenuri în Reghin. Afacerile merg însă prost în acest domeniu, din cauza subvenţiilor primite cu întârziere de la autorităţi şi a produselor importate la preţuri mai mici. „Anul ăsta producţia nu e rea, dar costurile sunt mari, preţurile la îngrăşăminte şi pesticide au crescut”, spune Vasile Gliga, nemulţumit.
În ultimii ani a decis să investească într-un proiect rezidenţial din Reghin cu 20 de case, pe care l-a construit în proporţie de 40%, dar valoarea acestuia a scăzut foarte mult: „Am făcut ofertă să vând terenul acela cu un preţ de patru ori mai mic, dar nu a vrut nimeni să-l cumpere”, mărturiseşte Gliga.
Omul de afaceri mai are împreună cu familia şi o şcoală cu specific de dans sportiv în Reghin, pe care o conduce împreună cu familia.
Se încarcă comentariile...
