Metoda Securităţii: lupul în blană de oaie

adevarul

Publicat: 06.08.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 09:36

La sfârşitul anilor ’80, când numeroşi români erau arestaţi şi chiar împuşcaţi încercând să treacă frontiera, Petru Romoşan a reuşit să fugă de două ori.Fuga din ţară a lui Petru Romoşan, în 1988, ridică numeroase semne de întrebare, mai ales în contextul angajamentului său cu Securitatea. El a trecut frontiera de două ori în trei săptămâni.

Turnătorul de artă şi torţionarul cuvintelor de Grigore Cartianu

Tucă, Nistorescu…Doamne, ce mai urmează? de Laurenţiu Ciocazanu

Citiţi şi:

A fost colaborator al Securităţii, semnând angajamentul chiar în ziua în care a fost racolat: 27 septembrie 1987. Un an mai târziu, angajamentul i-a fost reziliat pentru că nu ar mai fi prezentat încredere. Între timp, soţia reuşise să fugă din ţară, în Franţa. În scurt timp avea să devină şi el „disident”, stabilindu-se tot în Franţa.

A fugit sau a fost condus?

În 1988, scriitorul Petru Romoşan (52 de ani) a reuşit, de două ori, să treacă fraudulos frontiera României fără să păţească nimic. Prima trecere clandestină a graniţei, în Ungaria, a fost la 23 august 1988. Atunci însă, Petru Romoşan susţine că nu a reuşit să ajungă la Budapesta şi că a decis să se predea autorităţilor române.

A fost reţinut de Miliţie la 25 august 1988. Peste numai trei săptămâni, Petru Romoşan a fugit din nou din România. „M-a ajutat Dumnezeu, altfel nu-mi explic de ce ofiţerul de grăniceri care a oprit căruţa în care eram i-a cerut actele doar călăuzei mele“, povesteşte el într-un interviu de presă.

Fuga din ţară, în acea perioadă, a lui Petru Romoşan pare suspectă. Asta pentru că, în regimul comunist, trecerea frauduloasă a frontierei era considerată o infracţiune deosebit de periculoasă, care se pedepsea cu până la zece ani de închisoare. Mai mult, persoanele acuzate de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei erau supuse unui regim special de corecţie, fiind reţinute şi trimise în judecată în stare de arest preventiv.

În plus, la data primei încercări de fugă din ţară, lui Petru Romoşan îi încetase angajamentul cu Securitatea, pe motiv că nu mai prezenta încredere. În aceste condiţii, criticul de artă a reuşit să fenteze Securitatea şi să fugă definitiv în Ungaria. În aceeaşi perioadă, Securitatea fabrica disidenţi pe bandă rulantă pe care îi scotea din ţară pentru a se infiltra în cercurile de români care făceau opoziţie în străinătate regimului comunist.

Romoşan nu a fost arestat preventiv

Romoşan a fugit din ţară pentru prima oară la 23 august 1988. El susţine că s-a rătăcit în Ungaria şi s-a întors în ţară, unde s-a predat Miliţiei.

Evenimentul l-a ajutat să pozeze în disident, susţinând că timp de trei zile a fost interogat pentru ca, în final, să fie trimis în judecată. Aici s-a comis eroarea din dosarul de disident. Dacă nu erau împuşcaţi în timp ce încercau să treacă graniţa, fugarii care erau prinşi erau anchetaţi, bătuţi şi trimişi în judecată, dar în arest preventiv.

Avocatul Viorel Dumitrescu, fost procuror în timpul regimului comunist, a explicat pentru „Adevărul“ cum se proceda cu persoanele care erau prinse în tentativa lor de trecere frauduloasă a frontierei. „Persoanele prinse erau reţinute şi arestate. Practica era ca acestea să fie trimise în judecată în stare de arest preventiv. Trimiterea în judecată în stare de libertate era o situaţie de excepţie“, explică fostul procuror. În schimb, Romoşan nici nu a fost arestat preventiv, ba, mai mult, după trei săptămâni de zile reuşea să fugă din nou din ţară. A ajuns în Franţa. Ca disident.

Alţi fugari prinşi au avut altă soartă

Alţi români, care au încercat şi ei să treacă clandestin frontiera României, nu au avut norocul lui Petru Romoşan. Alexandru Simian (59 de ani), din Orşova, a fost anchetat şi torturat de Securitate pentru că, în 1988, a încercat să plece din România.

Spre deosebire de Romoşan, Simian cunoştea foarte bine metodele de evadare, el fiind multă vreme călăuză pentru alţi fugari. Alexandru Simian a povestit pentru „România Liberă“ cum a fost arestat la Herculane, în timp ce plănuia să fugă din ţară. A fost dus la sediul Miliţiei din Turnu Severin şi “ bătut cu bâta de corn la tălpi şi pe spinare”.

Simian a povestit că, după trei luni de anchetă, a fost dus la proces cu lanţuri la mâini şi la picioare. A urmat o condamnare de patru ani de închisoare, care ulterior i-a fost dublată şi, în final, încarcerarea la Poarta Albă.

Persoanele prinse erau reţinute şi arestate. Practica era ca acestea să fie trimise în judecată în stare de arest preventiv. Trimiterea în judecată în stare de libertate era o situaţie de excepţie.

Viorel Dumitrescu
fost procuror

Emanuel Valeriu, un alt disident fabricat de Securitate

Un exemplu concret de disident fabricat de Securitate este Emanuel Valeriu (84 de ani, foto). Acesta avea prieteni în redacţia postului de radio Europa Liberă, cu sediul la München. Colaborarea sa „clandestină” cu postul de radio a fost folosită de Securitate pentru a-l infiltra în redacţie.

Din documentele Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, publicate anul trecut de „Cotidianul”, reiese că Emanuel Valeriu a îndeplinit, încă din 1981, misiuni operative sub două nume de cod: „Emil” şi „Epure”. Unul dintre cei vânaţi de acesta a fost prietenul său Neculai Constantin Munteanu (58 de ani), realizator al emisiunii „Actualitatea românească”, de la Europa Liberă.

După Revoluţie, Emanuel Valeriu a ajuns director general al TVR, în perioada 1990-1992. Mandatul ultimei funcţii deţinute a expirat anul trecut şi a fost cea de membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Ieri, Emanuel Valeriu nu a putut fi contactat pentru a-şi exprima un punct de vedere.

Nistorescu, pus la colţul presei

Scandalul izbucnit vinerea trecută în redacţia “Cotidianul” este departe de a se fi încheiat. După ce, într-o primă fază, contrele între noul director Cornel Nistorescu şi cei care îl acuză de cenzură s-au desfăşurat în mediul virtual, conflictul a luat o nouă amploare în urma reacţiilor virulente ale unor importanţi intelectuali români.

Primii care au ieşit la rampă au fost Dorin Tudoran, unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi ai regimului Ceauşescu, şi scriitorul Mircea Mihăieş. Ieri a fost rândul lui Vladimir Tismăneanu, acuzat de Cornel Nistorescu că ar face parte dintr-un „comando politic răsfirat în presă sau în cercetare, pentru a servi interesele preşedintelui“.

Într-un răspuns acordat ziarului “Adevărul”, Tismăneanu începe prin a afirma că Nistorescu este “condamnat la desuetitudine”. Mai mult, Nistorescu este catalogat ca fiind „victima unei viziuni apocaliptice de tip Becali“. În ceea ce-l priveşte pe „disidentul“ Petru Romoşan, apărat de Nistorescu, Tismăneanu este convins că actele CNSAS nu lasă loc de interpretări: a fost colaborator al Securităţii.

Contraatac în scris

Intelectualii români vizaţi în ultimele editoriale de Cornel Nistorescu au ieşit la atac printr-o serie de critici acide.

Vladimir Tismăneanu

58 de ani, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland

În 2006 a fost preşedinte al Comisiei prezidenţiale de analiză a dictaturii comuniste din România

Specialist în teoria sistemelor politice şi politici comparate

Răspuns la solicitarea „Adevărul“

„Pentru mine, cazul Nistorescu ţine de fenomenul oamenilor pe lângă care a trecut trenul. Condamnat la desuetudine, Nistorescu nu înţelege că a apărut o nouă generaţie de ziarişti care nu mai acceptă deciziile „bossului“ ca pe nişte comenzi de la „Secţia Presă“. Nu există niciun „comando politic“ din care aş face parte, nu există acţiuni concertate dirijate de un demonic Stat major ocult şi omnipotent.

Dânsul este victima unei viziuni apocaliptice de tip Becali: o Românie aflată sub călcâiul serviciilor secrete (controlate evident de preşedinte) care poate fi salvată prin intervenţia sa justiţiară. Vede inamici în dreapta şi în stânga, dar nu vede fenomenele de oligarhizare, ba chiar de monopolizare a televiziunilor.

Pe Petru Romoşan nu l-am întâlnit decât întâmplător, odată ori de două ori înviaţă. Ştiu însă traiectoria sa biografică, apariţiile sale bizare înexil, maliţia sistematică (aproape programată) pe care a dovedit-o în raport cu mulţi dintre cei care am participat activ la lupta anti-comunistă.

Nu este adevărat ce spune Nistorescu, că ar fi vorba de o simplă persoană privată. Nu, Petru Romoşan a influenţat şi influenţează opinia publică, este formator de opinie (articole în presă, emisiuni de televiziune). Eu unul pot spune doar atât: dacă documentele CNSAS sunt reale (şi nu am nici un motiv să mă îndoiesc), Romoşan a fost colaborator al Securităţii. Din păcate, Nistorescu a decis să joace rolul de persoană de sprijin a lui Romoşan. Mesajul lui Dorin Tudoran, unul dintre cei mai importanţi disidenţi ai epocii Ceauşescu, ar fi trebuit să-i dea serios de gândit.“

Mircea Mihăieş

55 de ani, critic literar, eseist şi publicist român

Profesor universitar la Universitatea din Timişoara şi doctor în Litere al Universităţii Bucureşti

Din 2005 este vicepreşedinte al Institutului Cultural Român

„Şedinţă de spiritism“, Evenimentul Zilei, 3 august 2009

„Nebunia a început prin năucitorul său gest (n.r. – al lui Cornel Nistorescu) inaugural: eliminarea, după doar cincizeci şi cinci de minute de postare, a articolului „Petru Romoşan, turnătorul lui Horia Bernea şi al lui Ion Negoiţescu“ de pe site-ul ziarului. Disperarea i-o pot înţelege: de ani buni, Romoşan e prietenul său de bază. L-a cărat prin redacţii de ziare, l-a pus să debiteze enormităţi pe la televiziuni, i-a cerut să ia în bătaia puştii personaje pe care Nistorescu le ura aşa cum ştie el să urască: Din toţi rărunchii”.

Dorin Tudoran

64 de ani, poet, publicist şi disident politic român

Pe 24 iulie 1985 pleacă din Republica Socialistă România după mai bine de un an de anchete ale Procuraturii

Între 1993 şi 2000 este director pentru Republica Moldova al Biroului Fundaţiei Internaţionale pentru Sisteme Electorale (IFES), un ONG cu sediul la Washington.

„Scrisoare unui prieten la ananghie“ (blogul personal, 4 august 2009)

„Înţeleg că din acelaşi scrupul profesional ai oprit, temporar, şi articolul Mirelei Corlăţan despre Petru Romoşan. Nu ştiu în ce constă expunerea argumentelor ambelor părţi la care te referi, dar vreau să-ţi reamintesc că, într-una din secvenţele sonore postate de Mirela Corlăţan, Petru Romoşan neagă să fi avut vreun rol în cazul Ion Negoiţescu.Până aici, nu mă interesează declaraţia lui Petru Romoşan, chiar dacă evidenţele îl contrazic. Este treaba lui cum îşi gestionează situaţia.

Ce mă interesează este partea a doua a afirmaţiei sale - rolul cu pricina l-ar fi jucat Mircea Dinescu şi subsemnatul. Aiuritor!Nu ştiu ce ai de gând să publici, nu ştiu cum vrei să instrumentezi ori să administrezi conflictul Mirela Corlăţan vs. Petru Romoşan, dar trebuie să-ţi spun, cu toată prietenia, că nu doresc să fiu pus în situuţia de a-l arăta cu degetul pe Petru Romoşan în ziarul tău, fiindcă, vorba unui poet niţel mai important chiar decât Petru Romoşan, “Dacă te arăt cu degetul, te găuresc.“

Nu e vorba neapărat de degetul meu; e vorba de o realitate irefutabilă. Da, există şi aşa ceva în irealitatea românescă de zi cu zi.Nu ştiu de ce îşi permite Petru Romoşan să o ameninţe pe Mirela Corlăţan că o scoate din presă. Dar ştiu foarte bine că pe mine Petru Romoşan nu mă poate scoate din nimic, decât din pepeni.

Şi mai ştiu că, dacă Petru Romoşan nu mă poate scoate din nimic altceva, eu îl pot băga. Şi de unde l-aş putea băga, nu l-ar mai scoate nimeni. Nu lua această afirmaţie literal, ia-o literar.

Reacţie la povestea interzicerii articolului despre Petru Romoşan (blogul Mirelei Corlăţan, 2 august 2009)

„Nu ştiu ce înţeleg dna Mirela Corlăţan şi dl Petru Romoşan prin cazul Ion Negoiţescu. Daca este, cumva, vorba despre episodul în care dl Ion Negoiţescu a fost reţinut şi şantajat de organele de Securitate pe baza unei declaraţii (ori a mai multor declaraţii), dl Romoşan minte când afirmă că aş fi jucat vreun rol în tristul episod. Deocamdată atât, cu speranţa că dl Petru Romoşan nu-mi va amesteca numele şi altădată în eforturile pe care le face de a raspunde la întrebări referitoare la propriu-i trecut. Nu este nici onest să o facă, nici prudent“.

„Cotidianul“ - ziua a 5-a: Nistorescu provoacă noi plecări

Ziarista Mirela Corlăţan, cea care a scris pentru „Cotidianul“ articolul despre colaborarea lui Petru Romoşan cu Securitatea, a anunţat ieri că a fost demisă de Cornel Nistorescu, directorul publicaţiei. „Motivaţia lui Nistorescu a fost apariţia mea într-o emisiune TV aseară (n.r. emisiunea „6! Vine presa“, difuzată marţi seară pe B1 TV)“, a declarat Mirela Corlăţan, citată de Mediafax.

Jurnalista a precizat că încă mai aşteaptă explicaţia oficială pentru că „apariţia într-o emisiune TV nu este un motiv juridic concret“.Şi Simona Tache, realizatoarea cronicii TV de la „Cotidianul“, a anunţat, într-un comentariu postat pe cotidianul.ro, că renunţă la colaborarea pe care a avut-o cu publicaţia în ultimii cinci ani. Contactată de „Adevărul“, ea a refuzat să spună motivul concret al plecării.

Ultimele cinci zile de la venirea lui Nistorescu la „Cotidianul“ au fost pline de evenimente. După ce a scos un articol publicat pe cotidianul.ro şi a fost acuzat de cenzură, noul director al publicaţiei l-a înlăturat pe redactorul-şef al site-ului, Costin Ilie. O altă măsură „democratică“ a fost demiterea senior editorului Cristian Pătrăşconiu fără a-l anunţa.

În plus, Nistorescu a decis să renunţe la o parte din comentatorii ziarului: Teodor Baconsky, Alin Fumurescu, Daniel Vighi. Într-un editorial publicat de Nistorescu ieri, jurnalistul îşi făcea din nou o „reglare de conturi“ cu editorialiştii Ioan T. Morar şi Robert Turcescu, care se retrăseseră de bunăvoie.Materialele lui Morar sunt apreciate ca fiind „de Gâgă“. „Nu s-a autosuspendat Robert Turcescu! A aflat că am renunţat şi la colaborarea sa“, scrie Nistorescu.

Scrisoare către Vîntu

La începutul acestei săptămâni, jurnalista Mirela Corlăţan a adresat o scrisoare deschisă patronului Realitatea-Caţavencu, Sorin Ovidiu Vîntu, în care spune că a procedat corect, din punct de vedere jurnalistic, atunci când a realizat materialul despre Petru Romoşan. Ziarista spune că i-a acordat dreptul la opinie lui Romoşan, dar acesta i-a răspuns prin invective ca „Securistă împuţită“.

De altfel, Corlăţan a postat pe blogul său înregistrările telefonice cu discuţiile dintre ea şi Romoşan. Corlăţan mai spune că motivul invocat de Nistorescu pentru scoaterea de la publicare a materialului nu are niciun temei. „Domnul Nistorescu – care, precizez, nu a apucat să ne dea încă o listă cu toţi prietenii domniei sale şi care a dispus scoaterea textului de pe site-ul ziarului la o oră după ce a fost postat – fie nu a citit textul, fie a avut un alt motiv decât cel expus pentru ceea ce a făcut“, scrie jurnalista.