Meşterii populari se plâng că nu sunt protejaţi de lege

Ei susţin că piaţa e invadată de kitschuri şi nu se ia nicio măsură

Mulţi meşteri populari vâlceni susţin că abia îşi duc zilele de azi pe mâine. Munca nu le este recunoscută, nu beneficiază de nicio protecţie socială şi nu sunt apărate drepturile de proprietate asupra obiectelor de artizanat realizate. Meşter în prelucrarea lemnului, Ene Vasile, din Râmnicu Vâlcea, un om cu peste 45 de ani de experienţă, ne-a spus: „Eu, în ultimii patru ani de zile, ori pe unde am umblat, am încercat să atrag atenţia asupra acestui aspect. Am vorbit cu directorul Centrului Naţional, am încercat să pun problema în asociaţiile meşterilor populari. Din păcate, aceste asociaţii înfiinţate la Craiova, Sibiu, Oradea sau Iaşi nu au dovedit că ne apără interesele. Noi, ca meşteri populari, nu existăm, iar la Camera de Comerţ şi Industrie, în nomenclatorul meseriilor, artiştii populari sunt prinşi printre zidari, hingheri şi alte asemenea meserii care numai înrudite cu a noastră nu sunt. Până şi în Republica Moldova există o lege completă de acest gen, pe când în România, trimiterile se fac la legi de prin 1990, când existau cooperativele meşteşugăreşti, iar producţia se făcea pe bandă rulantă, aşa cum cerea partidul“, spune meşterul.
Eugen Pătru este unul dintre cei mai buni olari din Vâlcea, singurul continuator al tradiţiei ceramicii albe de Vlădeşti.

„Mai nou, cei mai buni olari sunt chinezii“

Omul lucrează împreună cu soţia în atelierul de acasă şi spune despre toate creaţiile sale că sunt originale, iar cei fără idei le copiază. „Vine chinezul la expoziţie, face poza şi a doua zi ne trezim cu obiecte asemănătoare în angro la Bucureşti. E incredibil! Am ajuns să constat că, mai nou, cei mai buni olari sunt chinezii“, spune, cu ironie, meşterul popular. Pătru mai afirmă că statul nu a reuşit până în prezent decât să adune taxe de la creatorii de artă populară şi nicidecum să impulsioneze păstrarea tradiţiei. „La noi, în Vlădeşti, ceramica albă este pe cale de dispariţie, şi nicio autoritate nu s-a gândit să deschidă un centru în care cei, care doresc, să poată învăţa secretul acestei meserii. Eu nu pot, pentru că nu am resurse, dar nici statul nu se interesează“. El mai spune că între meşterii veritabili primează legea bunului simţ. Cum însă nu există o lege care să-i apere şi de chinezi, pentru că produsele lor nu sunt apărate de legea privind dreptul de proprietate intelectuală.