Alba: Meseria de geamgiu, pe cale de dispariţie

Vechii meseriaşi sticlari vorbesc cu nostalgie despre vremurile de dinainte de Revoluţie, când câştigau mai mulţi bani. Chiar dacă tot mai mulţi albaiulieni renunţă pe zi ce trece la vechea tâmplărie din lemn în favoarea celei din PVC, geamgiii sunt convinşi că vor avea de lucru în continuare.

Dumitru Tat şi Gheorghe Henegar sunt doi dintre cei mai vechi geamgii din Alba Iulia. Lucrează în cadrul unui atelier ce aparţine unei societăţii cooperatiste. „Atâta timp cât mai există firme care confecţionează mobilă şi au comenzi, nu ne temem că vom rămâne fără obiectul muncii“, afirmă optimist Dumitru Tat, în vârstă de 48 ani.

Răbdare şi seriozitate

Meseria de geamgiu se învaţă cu răbdare şi seriozitate, iar cei care o practică de ani buni sunt convinşi că astăzi calitatea meseriaşilor lasă de dorit.
„Lumea a evoluat şi acum oricine se numeşte tâmplar şi geamgiu datorită uneltelor şi maşinilor care uşurează foarte mult munca. Ucenicii şcolilor de arte şi meserii de astăzi nu se mai dedică total meseriei. O fac superficial“, a spus Dumitru Tat.
Meseriaşul albaiulian taie sticlă de 24 de ani, iar apogeul carierei l-a cunoscut în perioada comunistă. „Între 1985 şi 1987 meseria de geamgiu era cu adevărat valorificată şi căutată. Meseriaşii erau foarte bine plătiţi, iar comenzile nu conteneau. Erau nouă secţii de geamuri şi rame în Alba Iulia, astăzi au mai rămas doar trei“, a afirmat, cu nostalgie, Dumitru Tat. Timpul nu a schimbat doar calitatea tinerilor meseriaşi, ci şi gusturile celor care apelează la serviciile meşterilor care taie sticlă.

Cererile clienţilor, mai avangardiste

Clienţii care trec pragul atelierului au devenit mai puţini, dar mai avangardişti. „Oamenii au început să aibă pretenţii şi gusturi mai variate şi sofisticate. Vin la noi şi ne solicită să tăiem sticlă sau oglinzi în diferite forme care să li se potrivească cu locuinţa şi mobilierul. Văd modele în reviste şi vin cu ele la noi ca să le facem la fel“, a precizat, la rândul său, Gheorghe Henegar, în vârstă de 40 de ani.    
Numărul meseriaşilor care taie sticlă a scăzut după revoluţie, mulţi reprofilându-se pe alte domenii de activitate. Nici comenzile nu mai sunt la fel de multe odată cu apariţia termopanelor, dar mai ales a crizei economice. „Firmele de mobilă nu mai au comenzi şi noi avem de suferit. Sperăm însă ca piaţa să îşi revină, iar vechii clienţi să aducă noi comenzi“, a completat Dumitru Taf. Câştigul mediu al unui geamgiu se situează la aproximativ 1.500 lei pe lună. Munca de geamgiu este riscantă şi periculoasă. Din spusele celor doi meseriaşi, doar un om cu mâini sigure şi dibace poate tăia dimensiunile solicitate de clienţi, pentru că „sticla nu iartă“.