Adevarul.ro

Şef al clinicii ATI din cadrul Spitalului de Urgenţă Judeţean, purtător de cuvânt al instituţiei, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie dar şi un cunoscut scriitor şi publicist. Totuşi, principala sa dragoste rămâne marea.

Profil
NĂSCUT
29 martie 1944
EDUCAŢIE
Absolvent al Universităţii de medicină şi farmacie Carol Davila, Bucureşti
FAMILIE
Căsătorit şi are o fiică


Practică anestezia - terapia intensivă încă din anul 1966, dar după Revoluţie a navigat ca medic de bord timp de doi ani. După cum mărturiseşte chiar el, marea este o boală incurabilă: „Despre navigaţie se spune aşa: cine a băut apă din tanc (rezervorul navei, n.r.), nu se mai vindecă niciodată”, susţine Bacalbaşa.

Un vis din adolescenţă

Pasiunea pentru mare a doctorului Bacalbaşa a venit încă de pe băncile şcolii.  „Fiind absolvent al liceului de profil, Mircea cel Bătrân din Constanţa, într-un anumit moment al vieţii am decis să-mi împlinesc visul de a naviga şi am reuşit, practicând meseria ca medic de bord mai bine de doi ani” mărturiseşte doctorul. El susţine că nu avantajele financiare l-au motivat să plece pe mare: „Am mers în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, pentru mine fiind importantă doar destinaţia, nu şi banii promişi de armator, confortul sau propria siguranţă. Am fost pe nave de transport de marfă, cargouri...”, spune medicul.

Amintiri de neuitat
Din India până-n Argentina, doctorul Dobrovici-Bacalbaşa a avut ocazia să vadă lucruri extraordinare. „Am făcut tot conturul Indiei, am fost în Yemen, când intrau foarte puţini străini, am fost în Etiopia, am urcat până la Shanghai, pe estuarul unuia din cele mai mari fluvii din lume, am fost pe Parana, am intrat în interiorul Argentinei 300 de kilometri, având în dreapta şi în stânga pampasul. Pentru că erau vase cu bordul extrem de jos, dar extrem de lungi, erai complet izolat, fluviul era în dreapta şi în stânga şi parcă pluteai cu deltaplanul la rasul apei într-o zonă perfect pustie. Senzaţia era extraordinară”, îşi aminteşte doctorul.

Momente grele

După cum recunoaşte chiar el, medicina de la bordul unei nave nu se compară cu cea de pe uscat, pe vas având parte de situaţii mult mai grele decât şi-ar fi putut închipui. „Greşeala îngrozitoare a vieţii mele, pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui, nu a sancţionat-o, a fost când, în Atlanticul de Sud, mergând spre Buenos Aires şi fiind de peste o săptămână în marş, fără posibilitatea de a primi ajutor, un coleg, prieten chiar, a prezentat o hemoragie digestiva superioară, de la un ulcer. Am obţinut de la compania Petromin aprobare pentru devierea drumului spre Insulele Capului Verde. Devierea însemna o perturbare economică majoră. Bolnavul  s-a pus în genunchi şi a spus: Vă rog nu mă nenorociţi, pentru că mi se va lua avizul de navigaţie. Atunci eu şi comandantul am cedat. Am cedat ca un idiot. Un medic nu trebuie să se lase niciodată impresionat de partea umană a lucrurilor, care îi perturbă decizia. După aceea, toată noaptea nu am dormit şi m-am gândit că, dacă începe să sângereze, de fapt eu nu mai am ce să îi fac şi moare, şi e mortul meu. Nu a sângerat iar când am ajuns în Brazilia a făcut o endoscopie, i s-a văzut ulcerul, pentru ca a doua zi să vină beat mort la bord. Era să-l sugrum! Încă puţin şi eram asasin”, îşi aminteşte Bacalbaşa.

Întrebări şi răspunsuri

Unde v-a prins Revoluţia?
„Revoluţia m-a prins în spital şi am fost atât de idiot, sau cei care au lansat zvonul atât de profesionişti, încât am intrat în panică, aşteptând să vină teroriştii să tragă cu mitraliera prin Reanimare. Recunosc că am fost laş, dar dacă ai o armă, atunci poţi să fi măcar în mod teoretic o contraparte. Dacă nu ai nicio armă, atunci eşti o victimă şi probabil că sindromul de victimă predestinată vine din copilărie şi prima mea tinereţe şi în aceste momente de psihoză am răbufnit”
Când v-aţi apucat de scris?
„Am început să scriu în acelaşi timp cu fratele meu geamăn şi probabil că a fost un mecanism sincron la noi, ca gemeni. Din câte ştiu suntem singura pereche de gemeni din literatura română. Fratele meu a intrat în dicţionarul Academiei al scriitorilor români. Clientela lui şi a nevestei sale era compusă din oameni foarte cunoscuţi din lumea literară. Eu, fiind la Galaţi, nu am intrat. Aici s-a rupt simetria. M-am apucat de scris cam la cinci ani după Revoluţie. Am scris trei cărţi de literatură, pe când fratele meu a scris despre medicină şi despre medicina în epoca totalitară”
Ce îi place
Mare iubitor de animale, medicul marinar are totuşi o preferinţă pentr câini. „Ca pasiuni am câinii şi cărţile... altora, pentru că ale mele intră deja în categoria meserie”, susţine el.
Ce nu-i place
Obişnuit să lucreze zilnic cu oamenii, doctorul Dobrovici-Bacalbaşa are totuşi o repulsie faţă de anumite trăsături de caracter ale acestora. ”În viaţă nu-mi plac prostia, mârlănia şi murdăria, în ordinea asta”, afirmă el.