Masteratele, fabrici de tocat banii studenţilor

Masteratele, fabrici de tocat banii studenţilor

Programele de studii postuniversitare înfiinţate de facultăţi nu au la bază nicio cercetare de piaţă. Universităţile româneşti câştigă sume mari din programele de masterat. Pentru banii daţi, studenţii nu au nicio garanţie că diplomele le vor fi recunoscute sau de folos.

Citeşte şi:

• Premieră în Banat: primul master european pentru protecţia consumatorului
• A repornit fabrica de masterate prost cotate
• Coadă pentru masterate în străinătate

Pentru a organiza un program de masterat, o universitate trebuie să aibă cel puţin 20 de studenţi într-o grupă. Programele care nu întrunesc acest criteriu sunt desfiinţate. Aşa se face că studenţi care au optat iniţial pentru un anumit program de masterat nu-l mai pot urma şi se văd siliţi, dacă tot au plătit cursurile, să facă un alt masterat pe care nu l-au avut în vedere iniţial.

Programe fără legătură cu piaţa muncii

În timp ce la universităţile din străinătate  masteratele sunt dezvoltate în urma unor cercetări de piaţă, la noi este suficient ca instituţia de învăţământ superior să vrea să înfiinţeze un anumit program.  În România, orice universitate poate organiza programe de masterat, fie că are sau nu  acreditare de la Agenţia Română de Acreditare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS).

Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, susţine că masteratele româneşti sunt propuse pur şi simplu de universităţi.

„Nu se fac studii de oportunitate pentru piaţa muncii. Asta nu înseamnă că toate programele sunt eronate“, arată Miclea. Acesta mai spune că, în universităţile străine, mecanismele de asigurare a calităţii interne nu lasă universităţile să proiecteze programe fără să aibă legătură cu piaţa muncii. Unii masteranzi de la Politehnica Bucureşti au optat pentru un program, dar au ajuns la altul. „La noi în grupă există studenţi nemulţumiţi pentru că au nimerit la un masterat care nu le place. Ei au obţinut o notă prea mică la admitere pentru a putea intra acolo unde au vrut sau programul lor s-a desfiinţat“, a explicat Alexandra A., studentă la Tehnici de Software Avansate.

Oferta, testată pe studenţi, nu pe piaţă

Rectorul Universităţii Politehnica şi fost ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, arată că, în cazul în care un program nu strânge numărul de studenţi, atunci tinerii sunt redistribuiţi.

„Oferta de programe rămâne tot în funcţie de opţiunile candidaţilor. Dacă anul acesta un program de masterat n-a strâns decât 10 studenţi, la anul poate să strângă 50. Numai dacă doi-trei ani la rând programul nu e interesant pentru studenţi, atunci îl scoatem din ofertă“, susţine Andronescu. Ea a reacţionat ca urmare a articolului „Fabrica de masterate prost cotate“, apărut în ziarul nostru de luni.

„Înţeleg dorinţa ARACIS de a fi unicul evaluator, în condiţiile în care acest statut îi conferă posibilitatea de a încasa sume importante pentru fiecare program. Însă o simplă evaluare a ARACIS nu poate garanta reabilitarea întregului sistem de învăţământ, iar lipsa de evaluare nu poate introduce automat noţiunea de «periculos» pentru acelaşi sistem“, a afirmat Ecaterina Andronescu.

Controversă

Recent, fostul ministru al Educaţiei a dat un ordin prin care a aprobat funcţionarea unor masterate la universităţi evaluate cu „lipsă de încredere“ de ARACIS.

„Nu iau diploma, îi dau în judecată“

La Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, lucrurile s-au precipitat imediat după apariţia ordinului ministerial care îi dă dreptul să organizeze studii masterale, chiar dacă instituţia a obţinut calificativul „lipsă de încredere“ la evaluarea făcută de ARACIS. Conducerea universităţii a pregătit o listă cu 25 de programe postuniversitare.

Până acum s-au ocupat deja 680 de locuri, însă înscrierile continuă până la 1 noiembrie. Şefii celei mai mari universităţi private din Moldova, cu peste 5.000 de studenţi înscrişi în toţi anii, mizează că, până la 1 noiembrie, vor avea 1.000 de studenţi la master. Taxa pentru un an de studiu este de 2.200 de lei.  „Toate facultăţile sunt acreditate, ceea ce ne dă dreptul, legal, să organizăm studii postuniversitare. Evaluarea ARACIS e din 2006, atunci când situaţia la noi era tulbure”, a declarat Doru Tompea, rectorul Universităţii „Petre Andrei”.

Georgiana Pavel, studentă, spune că ar alege pentru masterat Universitatea „Al.I. Cuza“. „Sunt profesori mai buni, iar studiile sunt de calitate superioară”, a explicat tânăra.

Câţi bani pot câştiga universităţile din masterate

Sediul Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi

O universitate care are 1.000 de studenţi pe an la programele postuniversitare poate câştiga 2.2 milioane de lei, dacă luăm în calcul o taxă de studii de 2.200 de lei pe an pentru fiecare student. Cum masteratul durează doi ani, universităţii îi poate creşte bugetul cu 4,4 milioane de lei echivalentul a peste un milion de euro.

La Universitatea „Politehnica” Bucureşti au fost disponibile în acest an 1.900 de locuri cu taxă la studiile masterale. Nivelul taxei de studiu este de 4.000 de lei pe an. Instituţia câştigă de pe urma studenţilor la studii postuniversitare 7,6 milioane de lei pe an, adică 15,2 milioane de lei, adică 3,5 milioane de euro în cei doi ani de studii.

Un an de masterat costă 3.000 de lei la Universitatea din Craiova. Instituţia a avut 2.990 de locuri cu taxă în 2009-2010. Aceasta înseamnă un câştig de aproape 9 milioane de lei  pe an, adică 18 milioane de lei, ceea ce înseamnă 4,1 milioane de euro în doi ani.