VIDEO Mai există vreun colac de salvare?

Refacerea de la zero a 50% din hoteluri, construcţia de centre balneare şi de săli de conferinţe sunt doar câteva dintre ideile experţilor de „reînviere“ a litoralului intern. În prezent, Mamaia este singura staţiune de la mare care oferă turiştilor, pe lângă cazare şi masă, şi oportunităţi de petrecere a timpului liber.

Revitalizarea litoralului românesc este un subiect despre care s-ar putea scrie romane întregi dacă ar fi să punem la un loc toate părerile oferite de guvernanţi, de specialişti şi de oamenii de rând. Tinu Sebeşanu, CEO al companiei de consultanţă Trend Hospitality, vine, însă, cu o soluţie mai mult decât radicală: să se dărâme toate unităţile comuniste şi vechi şi să se construiască de la zero. „Aproape jumătate dintre hotelurile de la mare sunt bătrâne, au peste 50 de ani şi ar cam trebui să-şi încheie ciclul de viaţă. Părerea mea este că ar trebui reconstruite de la zero", afirmă Sebeşanu.

Consultantul în proiecte de investiţii hoteliere Paul Mărăşoiu este un pic mai blând cu hotelurile şi spune că o renovare serioasă a acestora ar fi suficientă. „Trebuie făcută o rearanjare a litoralului pentru a avea turişti tot timpul anului, nu numai vara. Ar trebui construite centre de conferinţe pentru a atrage turiştii de business şi firme în teambuilding-uri, parcuri de distracţii şi centre balneare, deaorece litoralul dispune de foarte multe resurse naturale şi minerale", a declarat Mărăşoiu.

La rândul său, Alin Burcea, preşedintele Paralela 45, crede că ar trebui creat un program la nivel naţional de genul „Prima casă", care să-i ajute pe hotelieri să-şi construiască piscine. „Lipsa piscinei şi a locurilor de agrement face diferenţa între hotelurile de la noi şi cele de la bulgari", afirmă Burcea.

Totodată, Tinu Sebeşanu crede că litoralul ar trebui declarată zonă defavorizată, la fel ca Valea Jiului odinioară. „Aici se lucrează doar trei luni pe an. În cazul în care Guvernul nu va acorda facilităţi fiscale, nu avem cum să atragem investitorii să activeze doar trei luni şi să plătească taxe şi impozite 365 de zile pe an", spune Sebeşanu.

Şi Detlev Hohne, directorul general al TUI în România, spune că sezonul scurt reprezintă o reală problemă, din moment ce investitorii străini sunt interesaţi să-şi deruleze afacerile într-un interval de cel puţin şase luni pe an. Totodată, Elena Udrea, ministrul Turismului, spune că proprietarii de hoteluri, terase şi restaurante de la mare trag tare vara ca să câştige cât alţii într-un an. „Investitorii în turism din România au un singur principiu: profit maxim într-un timp minim. Sau, mai pe înţelesul tuturor, «facem plinul în două luni pentru întreg anul». De aici rezultă preţuri mari practicate şi investiţii mărunte în îmbunătăţirea serviciilor oferite", a declarat, recent, Udrea.

Personal necalificat

O altă soluţie de schimbare la faţă a turismului de pe litoral ar fi calificarea personalului care lucrează în domeniu. În prezent, peste jumătate dintre angajaţii de la mare lucrează la negru şi nu au pregătire în industrie. „În România sunt foarte multe şcoli care nu au nicio abilitate de a crea personal calificat. Este un lucru foarte grav, deoarece aici vorbim de imaginea şi de perspectiva unui sector economic", spune Paul Mărăşoiu. Referitor la angajaţii din Bulgaria, Mărăşoiu spune că aceştia sunt şcoliţi direct de către instructorii marilor lanţuri internaţionale.

Îngrămădeală la Mamaia

„Mamaia este singura staţiune care le oferă turiştilor, pe lângă plajă şi mare, şi oportunităţi de agrement. În rest, din păcate, nu prea ai ce face în celelalte localităţi", spune Corina Martin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT). Potrivit lui Traian Bădulescu, purtătorul de cuvânt al ANAT, în acest an, în România sunt aşteptaţi aproximativ 30.000 de turişti străini, iar în Bulgaria aproape 1,7 milioane. „În această vară ne aşteptăm la mulţi turişti nemţi şi la aproximativ 2.000 de israelieni, care treuiau să se ducă în Turcia, dar din cauza conflictelor cu Israelul au fost reorientaţi de către agenţiile de turism către Bulgaria şi România. Toţi străinii vor fi cazaţi la Mamaia", a completat Martin.

Mai multă promovare

Potrivit reprezentantului TUI, deşi România îndeplineşte toate condiţiile naturale necesare pentru a fi o destinaţie turistică de succes, ţara noastră nu-şi promovează corespunzător oferta internă. De asemenea, Adriana Goicea, manager general la Cocktail Holidays, spune că ar trebui creat un site foarte mare care să arate ca o bază de date şi care să includă toate unităţile de cazare din ţară. „Partea negativă a turismului românesc este că turiştii nu ştiu care sunt posibilităţile lor de cazare şi de masă. Se contruiesc sau se renovează hoteluri, restaurante, însă mulţi turişti nu ştiu de ele", consideră Goicea.

Vecinii ne dau clasă şi la capitolul schi

„Adevărul" a vizitat în luna ianuarie două staţiuni din România şi din Bulgaria - Poiana Braşov şi Bansko. Concluzia? Bansko are pârtii mult mai bune, hotelurile sunt mai confortabile, iar preţurile mai mici cu 50%. Prima staţiune pe care am vizitat-o a fost Bansko, amplasată la poalele Munţilor Pirin, la 550 de kilometri de Bucureşti. Aici, în sezonul de iarnă, o noapte de cazare la un hotel de patru stele costă între 35 şi 50 de euro pe noapte. Aproape toate hotelurile sunt dotate cu piscine încălzite şi cu centre spa.

Staţiunea dispune de 70 de kilometri de pârtie cu zăpadă de cea mai bună calitate, în timp ce toate pârtiile din România deabia ajung, cumulat, la 40-50 de kilometri. De asemenea, bulgarii au un sistem de cablu foarte bine pus la punct şi nimeni nu stă la coadă la gondolă, telescaun sau teleferic nici măcar în cele mai aglomerate zile. Un ski pass, care permite accesul la toate facilităţile de schi, costă 50 de leva (100 de lei)/zi. Turiştii mai îndrăzneţi strecoară însă „pe sub mână" 10-15 leva angajaţilor de la staţiile de cablu şi schiază liniştiţi toată ziua.

Cei care nu ştiu să schieze nu prea au mare lucru de făcut pe pârtie, decât să bea un vin fiert, un ceai sau să mănânce. Asta pentru că în toată staţiunea bulgărească nu am văzut nici măcar un spaţiu amenajat pentru săniuş.

Aglomeraţie şi preţuri mari în Poiană

După cinci zile de distracţie, am părăsit Bulgaria şi ne-am decis să vizităm şi cea mai bună staţiune de schi din România - Poiana Braşov. Drumul de nici 200 de kilometri de la Bucureşti la Poiană l-am străbătut în mai bine de cinci ore. Odată ajunşi, ne-am cazat la un hotel tot de patru stele, pentru care am plătit 60 de euro pe noapte (cazare cu mic dejun).

Nici pe pârtie lucrurile nu sunt la fel de bine organizate ca în Bulgaria. Am stat aproape o oră la coadă ca să urcăm cu teleschiul. Mii de oameni se îmbulzeau cu schiurile prin zăpadă. Poiana are doar 14,8 kilometri de pârtie şi, cu un abonament zilnic la teleferic, de 120 de lei, de-abia am reuşit să coborâm de câteva ori pe pârtiile Drumul Roşu şi Bradu, din cauza aglomeraţiei.

Pârtii olimpice

Doar staţiunea Bansko dispune de 70 de kilometri de pârtie, în timp ce toate pârtiile din România ajung, cumulat, la 50 de kilometri.

Amintiri din epoca lui Jivkov

Nicolae Zăvăleanu, 71 ani, profesor de istorie, a lucrat 16 ani ca ghid autorizat ONT pe litoralul bulgăresc. De la sfârşitul anilor ‘70 şi până aproape de Revoluţie, Zăvăleanu mergea patru zile pe săptămână în Bulgaria. „Diferenţa dintre litoralul românesc şi cel bulgăresc era dată de servicii şi preţuri", îşi aminteşte fostul ghid.

El spune că plajele şi hotelurile arătau aproximativ la fel, însă serviciile hoteliere şi cele din alimentaţia publică erau mult mai bune la bulgari. „Îmi amintesc că la un hotel din staţiunea Nisipurile de Aur, era un şef de sală pe care îl chema Gheorghiev. El era un fel de cameră de supraveghere a restaurantului şi cum greşea un ospătar, cum îl chema la el şi apoi nu-l mai vedeai", mai spune Zăvăleanu.

Patru autocare pline cu turişti români plecau de la noi pe litoralul bulgăresc mai ales pentru shopping. Fostul ghid ONT îşi aminteşte că puteai cumpăra Schweppes, portocale, mango, pepsi, whisky, martini sau ţigări americane la liber, plătind totul în leva (moneda bulgărească) în timp ce la noi, atunci când se găseau aceste produse, erau prezente doar în celebrele „shopuri" şi se achitau exclusiv în dolari.

All inclusive comunist

Şi înainte de 1990, bulgarii aveau sistemul all-inclusive, potrivit ghidului Zăvăleanu. „Cu cinci dolari pe zi, nemţii aveau cazarea asigurată, mâncare şi băutură la discreţie în interiorul hotelului Varna din staţiunea cu acelaşi nume. Însă această ofertă era valabilă doar pentru cei din vest, românii nu puteau să beneficieze de aceleaşi condiţii. Vă daţi seama că dacă năvăleau românii la all-inclusive, Varna dădea faliment", se amuză fostul ghid.

Şi Valerica Pădure a fost ghid turistic în perioada 1970-1990. „Serviciile erau ireproşabile, restaurantele curate, totul foarte bine organizat. Plaja era încă de atunci amenajată cu şezlonguri. Am fost cu grupuri din care făceau parte Aurelian Andreescu, Dan Spătaru şi Silviu Stănculescu şi mă întrebau pe mine dacă suntem în Bulgaria sau într-o ţară occidentală", îşi aminteşte ghidul. Ea spune că Bulgaria i-a atras pe turiştii străini încă de pe atunci datorită libertăţii de care aceştia puteau beneficia.

„În Bulgaria, dacă aveai valută, puteai merge să o cheltuieşti oriunde, la noi, nu. Plecau zilnic câte 15 autocare din România în Bulgaria. Veneau mulţi turişti străini acolo. Mulţi se întâlneau pe litoralul bulgăresc cu rudele din România", povesteşte ghidul. În ceea ce priveşte serviciile de pe litoralul românesc, Valerica Pădure spune că erau bune, hotelurile erau curate datorită controalelor care se efectuau frecvent, dar „era sărăcie, nu se găsea mai nimic". „În Bulgaria, puteai găsi de Paşte ouă înroşite şi pască în magazin, la noi, nu", mai spune ea. Valerica Pădure îşi aminteşte că excursiile erau turistice, nu comerciale cum sunt acum, se vizitau staţiuni şi obiective istorice. (Ovidiu Marincea, Adina Vlad)