Adevarul.ro

Povestea spusă de Măgureanu începe la 5 august 1991, atunci când Miron Cozma a venit la Bucureşti şi s-a dus la Guvern să vorbească cu Petre Roman. "Avea asupra lui o evaluare a situaţiei din Valea Jiului şi nişte cereri de intervenţie urgentă, în special financiară, în anumite zone ale mineritului în care situaţia ardea. Nu spun că acesta era mesagerul cel mai calificat. Nici nu spun măcar că prim-ministrul trebuia neapărat să îl primească. Dar l-a ţinut pe la uşi”, a zis Măgureanu, care a continuat să explice relaţia premierului cu fostul lider al minerilor.

Mai citiţi Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare” şi lista întâlnirilor secrete dintre Virgil Măgureanu şi Ion Iliescu

"România a fost aruncată atunci în haos din cauza unui conflict personal între Petre Roman şi Miron Cosma. Voi spune  aşadar foarte tranşant că acest conflict personal a fost cel preponderent în motivaţia ciocnirii” “

"Cosma se considera salvator al lui Petre Roman în iunie 1990. El trăia cu convingerea că intervenţia minerilor din 14 iunie a salvat puterea în general şi guvernul Roman în particular. Asta era părerea lui. El considera că făcuse anumite servicii şi se dusese acum la Guvern ca omul care trebuie tratat ca salvator şi căruia i se cuvine recunoştinţă. Ei bine, a fost ţinut vreo şapte-opt ore la uşă, fără ca prim-ministrul să stea de vorbă cu el. Trebuia găsită totuşi o formulă ca cei doi oameni să se întâlnească”, continuă fostul director SRI.

Imediat după "(...)m-am trezit cu Miron Cozma la uşa mea, în strada Povernei, cu o falcă în cer şi cu una în pământ". "Întâi l-am calmat şi i-am spus că la vârsta lui n-ar trebui să manifeste atât temperament. Atunci el mi-a spus textual: «O să vadă el Roman că o să venim la Bucureşti şi o să îl dăm jos!» Vreau să vă semnalez că nu era o glumă, nici măcar o vorbă aruncată la mânie. Ca director SRI, ştiam că poate să o facă şi că omul nu aruncă vorbele în vânt”, a spus Măgureanu, care s-a dus în aceeaşi zi la Predeal, unde preşedintele Ion Iliescu era în concediu "ca să-i spun ce situaţie s-a ivit".

• "Au avut loc mai multe discuţii Iliescu-Roman pe acest subiect, unele dintre ele cu conţinut amar, cu reproşuri. Dar niciodată Iliescu n-a pus piciorul în prag, nicioadată n-a tranşat lucrurile şi n-a stabilit o limită care nu poate fi depăşită”

"Aceasta nu este o ameninţare în van şi că sunt nişte lucruri care clocotesc", i-a spus Măgureanu lui Iliescu,  iar şeful statului "m-a ascultat în aceeaşi manieră pe care v-am descris-o: fără reacţie. Una dintre aprecierile finale, una dintre ultimele fraze pe care i le-am spus în acea seară din 5 august 1991, în jurul orei 18.00, a fost că «s-au creat condiţii care conduc spre înlocuirea actualului guvern Petre Roman». Bineînţeles că nimic nu s-a mişcat. Eu nici nu cred că Iliescu a transmis cuiva această discuţie cu mine, judecând după rezultatele care s-au văzut.", şi-a amintit directorul SRI.

Cum îl caracterizează Măgureanu pe Roman: „Am să vă spun eu acum cine este cel mai mare duşman al lui Petre Roman. Este el însuşi, pentru că niciodată nu este dispus să recunoască în nicio situaţie partea de răspundere care i-ar reveni dintr-un conflict în care este implicat”.

Măgureanu a mai spus că între el şi premierul Petre Roman a existat o stare de animozitate “indusă oarecum de diferite persoane aflate în preajmă”. "Principalul factor de animozitate  a fost chiar generalul Caraman, probabil şi pentru că dorea săstăpânească absolut câmpul informaţiilor şi să nu la se nimănui loc într-un domeniu în care se considera un as. Caraman când a intrat pe acest teren, fiind numit încă din ianuarie 1990 în fruntea SIE, a institui un control total asupra serviciilor externe, după părerea mea de o manieră prea egoistă şi egocentrică. Autoritatea lui venea din rapiditatea cu care fusese numit şi din sprijinul primit de la Guvern. Din această poziţie, el reclama un domeniu al  credibilităţii profesionale şi punea asta în araport cu SRI şi UM 0215. Faptul că generalul Caraman mă persifla, considerându-mă un filosof, venea din acest tip de abordare. Probabil că parţial avea dreptate. Caramana a acţionat în permanenţă ostil faţă de persoana mea, având grijă mereu să strecoare informaţii răuvoitoare lui Petre Roman despre activitatea mea şi a SRI”.

Mineriada din 25-28 septembrie 1991 pe scurt:

• Bilanţ:  Patru morţi dintre care unul la Vulcan, 455 de persoane spitalizate (dintre care 50 în stare gravă)

La 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală şi îl cheamă la Petroşani pe prim-ministrul Petre Roman să accepte revendicările sindicale. Acest lucru nu se întâmplă, astfel că în dimineaţa zilei de 25 septembrie 1991, minerii conduşi de Miron Cozma ajung în Bucureşti cu mai multe garnituri de tren şi merg la Guvern, unde cer o întâlnire cu premierul. După ce sunt refuzaţi, ortacii răspund cu pietre şi sticle incendiare, iar Petre Roman este evacuat din Palatul Victoria. Seara, Miron Cozma se întâlneşte la Palatul Cotroceni cu preşedintele Ion Iliescu şi cere demiterea premierului. Ziua următoare minerii atacă din nou clădirea Guvernului şi de această dată sunt acceptate negocierile. La ora 12.00 preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, anunţă la TVR demisia Cabinetului Petre Roman şi Cozma le cere minerilor să plece acasă. Dar minerii pătrund şi în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, cerând demisia lui Ion Iliescu. Preşedintele se întâlneşte din nou cu delegaţia minerilor condusă de Miron Cozma şi după ce le promite acestora că revendicările vor fi rezolvate, protestatarii pleacă înapoi în Valea Jiului. Noul premier ales pe 16 octombrie a fost unul neînregimentat politic, Theodor Stolojan.

Urmările pentru Miron Cozma: şapte ani şi opt luni de închisoare

• 10 ianuarie 1997 – Miron Cozma a fost arestat, fiind acuzat de subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi de savarşirea de infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe caile ferate pentru coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri, la Bucureşti, in perioada 23-28 septembrie 1991.
• 15 februarie 1999 - Judecatorii Secţiei Penale a Curţii Supreme de Justiţie l-au condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de inchisoare. Cozma a fost condamnat la 15 ani inchisoare pentru "instigare in condiţiile participaţiunii improprii la infracţiunea de subminare a puterii de stat", plus un spor de trei ani de inchisoare pentru gravitatea faptelor comise, precum şi şapte ani interzicerea unor drepturi civile
• 24 aprilie 2002 - Miron Cozma şi lt.col.(r) Silviu Popescu au fost condamnaţi, pe latura civila, in procesul "Mineriada '91" sa despagubeasca cu patru miliarde de lei diferite instituţii ale statului, printre care Guvernul Romaniei, Primaria Capitalei, SNCFR şi Parlamentul.
• 15 decembrie 2004 – Ion Iliescu a semnat, cu cateva zile inainte de expirarea mandatului prezidenţial, decretul prezidenţial de graţiere a lui Miron Cozma.
• 17 decembrie 2004 – Preşedintele Ion Iliescu a anunţat revocarea decretului de graţiere a lui Miron Cozma. Administraţia Prezidenţiala a precizat ca Iliescu a decis revocarea decretului de graţiere in urma consultarii cu primul-ministru Adrian Nastase.  La mai puţin de o ora de la luarea acestei decizii, Cozma a fost arestat la Timişoara.
• 14 iunie 2005 - Miron Cozma a fost pus in libertate de catre Judecatoria Craiova, care a soluţionat contestaţia la executare a fostului lider al minerilor. Completul de judecata a constatat ca Miron Cozma nu mai poate fi ţinut dupa gratii, ca efect al graţierii. Aceasta deoarece decretul de revocare dat de fostul preşedinte Ion Iliescu nu are efect, şi, potrivit Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi privat de libertate decat daca impotriva sa exista o sentinţa definitiva de condamnare.